5,677 matches
-
tine în noaptea aia când i-ai trăncănit detectivului lucruri interzise. Ești în mâinile mele, ticălosule! Guraliva noastră vecină începe să țipe, cadristul vrea s-o prindă de mână, își pierde echilibrul și cade grămadă la pământ. O.R.L. își înfige colții în pantaloni, auziți cum pârâie stofa sfâșiată. - Ei, acum să te văd cum mă mai duci la Sibiu, Székely Balázs! - Da’ cine-a pomenit de Sibiu?, se căznește cadristul să se ridice de la pământ. Își aprinde încă o țigară
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Leaua, a declarat pentru ZIUA DE BUZĂU, că incidentul s-a petrecut miercuri noapte, în jurul orei 01:00, în vecinătatea unui bar din comună. Se pare că, pe fondul consumului de alcool, bărbatul și-a atacat victima fără niciun motiv, înfigându-i un cuțit în inimă. Profesorii spun că Daniel era un băiat cuminte care învăța bine și care nu a făcut niciodată probleme la școala unde studia. Agresorul face parte dintr-o familie dezorganizată și nu este cunoscut cu probleme
Clipe de groază la Buzău. Moartea teribilă de care a avut parte un licean () [Corola-journal/Journalistic/42148_a_43473]
-
PDL s-a umflat ca o gogoașă! Toți au venit fugind în partidul ăsta, că era la putere, toți neica-nimeni, toți incompetenții, care n-aveau loc, toți neputincioșii care nu puteau să facă nimic decât susținuți de partid s-au înfipt în PDL! Acum au fugit ca păsările, nu mai e nici unul pe aici, sunt curțile goale, au plecat pentru că nu mai e la putere. Nu-i nimic, rămân oamenii care cred în el (...)", a concluzionat Cezar Preda.
Cezar Preda, despre inițiativa lui Ungureanu: O bulversare a PDL, care nu limpezește () [Corola-journal/Journalistic/44608_a_45933]
-
fugă jos de pe terasă. În continuare, am început să mergem pe pământurile ținutului Gaomi din nord-est. Aici, fiecare munte și fiecare apă, fiecare fir de iarbă și fiecare copac îmi erau foarte cunoscute. Nefamiliari îmi erau în schimb stâlpii albi înfipți în pământ și pe care erau scrise cu tuș negru și nume cunoscute și nume necunoscute: până și pe pământurile roditoare ale familiei mele ședeau drepți în picioare numeroși stâlpi de acest fel. Am aflat de-abia mai apoi că
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
pomeni într-o încăpere necunoscută, culcată pe un recamier, învelită cu o plapumă albastră, neînfățată. Lângă pat, prins de speteaza unui scaun, era un flacon, golit mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul din brațele recamierului. La început se sperie, dar, plimbându-și privirea prin încăpere, se liniști. Se afla într-o cameră curată
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să fiu Harry Potter și s-o fac să dispară măcar ora asta. În aceeași seară, am visat-o pe Roxana. Era o vampiriță sexy. În toată școala eram doar noi doi. Ea mă urmărea să mă prindă, să-și înfigă colții în gâtul meu. Eu fugeam și uneori chiar zburam. Ea era tot timpul în spatele meu. Când am ajuns în clasa noastră, m-am împiedicat de prima bancă și am căzut. Roxana s-a năpustit asupra mea arătându și colții
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am căzut. Roxana s-a năpustit asupra mea arătându și colții însângerați. Deși făceam pe mine de frică, i-am spus că oricum tot o vacă proastă și urâtă e. Dar Roxana Vampirița n-a stat pe gânduri - și-a înfipt imediat colții în gâtul meu. M-am trezit lac de sudoare. M-am dus la oglindă să-mi verific gâtul. Nici urmă de colți. Ofelia Prodan Alfazet-8 La recomandarea Consiliului Profesoral, Alexandru a început tratamentul cu Alfazet-8 în urmă cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu mine niște cărți pe care le citeam pe sub bancă, dar tot n-am rezistat prea mult. E un loc în apropiere care mă atrage ca un magnet de câte ori sunt prin preajmă. Astăzi, parcă mai mult. Au acolo un brad înfipt într-o navetă de bere, care a rămas de la Crăciun și pe care e puțin probabil să-l scoată înainte de Paști. Și care e considerabil mai înalt decât tavanul. Pe pereți mai găsești câteodată postere cu femei goale sau afișele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
era alcoolul sau șocul morții Evei (chiar dacă nu mă apropiasem de targă, în sinea mea știam că murise), dar nu-mi aduc aminte nimic altceva din drumul spre casă. Andra-Claudia Nicoleanu Într-o oră Aud sunetele unei chitare amorțite și înfig cheia în yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o oră termin. Așez
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
călugărului. Bianca Matei Vița-de-vie N-am mai fost aici de un an. De fiecare dată când vin, pământul îmi pare schimbat, cerul îmi pare schimbat, numai liniștea e mereu aceeași. O respir cu ochii închiși și cu tălpile tenișilor bine înfipte în țărână. Două dâre bătătorite au rămas drumul lung spre șosea. În spatele meu sunt străzile. Ulițele copilăriei, cum le-ar numi Ionel Teodoreanu. Le-am evitat și astăzi, așa cum le evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un dulău ca o oaie mă privește nedumerit: sunt om bun, sau rău? Încurcată, rămân locului și aștept să dispară la fel cum au apărut. Ca prin farmec. În ciuda celor doi dinți lipsă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că n-am nici o garanție că ce-mi dă ea să beau nu i o ieftineală scârboasă, vezi Doamne. În cele din urmă mi-a pre zentat sticla și a dat din cap: garanția pe care o așteptam. Cu mâinile înfipte în buzunar, am întrebat-o mai apoi cât costă, în ideea de a o scuti, atât pe ea, cât și pe mine, de făcut schimb de ruj de pe gura sticlei. (Se pare că ea n-avea nici o greață. Sharing is
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ies din casă. Nu mai am timp de experimente de genul ăsta. Tata are nevoie de mine. În ultimul timp sunt călăuza lui. Sunt ochii lui. Loredana Loghin Alpha Male Iubita mea are doi câini foarte faini. Husky-ul și-a înfipt colții în brațul meu drept, dar am reușit să mi-l retrag la timp. Se mulțumește doar cu geaca de piele pe care o sfâșie numai ca să-mi facă în ciudă. Ciobănescul-german se amuză de amatorismul lui și pregătește un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Aceleași vorbe ca în coșmarul meu. Dar ăsta nu e un coșmar. Așa mi-am dorit să mor. Deschid ochii și îi spun să plece. Să se întoarcă la viața lui. Cu mine și-a terminat treaba. Mă privește confuz. Înfige lopata lângă mor mân tul meu. Lasă vinul și ia pâinea și banii. Pleacă. În cele din urmă dis pare din raza mea vizuală. Rămân singură. Murmurul apei îmi aduce aminte de mine și de frate-miu când eram copii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe șosea. Am avut orgasm. Un orgasm mut, chinuit, distorsionat, camuflat de zbaterea mea prefăcută și de mișcările lui convulsive. O vreme a fost liniște. Apoi s-a ridicat, și-a tras pantalonii, a smuls cuțitul din pământul unde îl înfipsese, aproape de tâmpla mea stângă, mi-a aruncat hainele pe mine și mi-a zis, calm: — Îmbracă-te și hai în mașină. Nu te las aici. Rucsacul meu era în mașina lui. M-am îmbrăcat fără să zic nimic, în timp ce el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
impună. Și nu cum credeți unii dintre voi. Nu va mai veni să vă ceară Încrederea și votul. Nu! Dar și-a ales deja urmaș corect, de bun simț, cunoscător al tuturor jocurilor din afară și interior, bun meseriaș, bine Înfipt În realitate și cu cei șapte ani de acasă bine construiți de o mamă adevărată și Învățată. Și chiar dacă, În cursul anilor, Președintele a fost obligat să se despartă de mulți colaboratori cinstiți, acum Îi va recupera pe toți și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe? L-ai anunțat? Unde să-l anunț? Tu n-auzi de unde vin eu? Cred că douăzeci de kilometri am făcut pe jos. Înțelegi ce-i asta? Dar nu c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și înălțând gazeta desfăcută în așa fel că bătrâna nu mai văzu decât mâinile Invalidului și cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni scurt, cu capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de albeața strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mare, perfect galbenă, ca soarele în miez de vară. - Mami, ce i-o fi venit Moșului să-mi aducă și o gutuie? Ce să fac cu ea? E tare și parcă și puțin acră, decretă Mia, după ce încercase să-și înfigă repede dinții de șoricel, în fructul parfumat. - Mia! Ești o alintată! Sunt copii în lumea asta care nici măcar o gutuie sau un măr nu au de Crăciun! - Imposibil! Moșul duce tuturor copiilor cuminți! - E adevărat, dar... Mama tace. Mia privește
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
invers, ca într-un cerc, întotdeauna vicios (cum altfel?), această sublimitate determină și susține, prin ricoșeu, taina personajelor de a uzurpa realul: Un țăruș de foc a crescut în inima odăii; Am s-o leg acolo cu o frânghie Și, înfigându-i așchii în coastă, să-i spun: Așa se pedepsesc uzurpatorii, Melancolie... (Ca Saul...) Personajele, aproape mereu abstracte, se sustrag pericolului pe care iminența concretizării îl reprezintă (într-o primă etapă a imaginării poetice) și încearcă să pătrundă în contingent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]