560 matches
-
-l descifrezi, pentru a ajunge la credință, însemnează că ești cuprins de îndoieli, de neîncredere în realitatea minunii Dumnezeiești. Ori, ea nu se poate explica. înseamnă să-ți distrugi fărâma de credință pe care o mai ai!, își zise el înfiorat. Iorgu era un om profund impresionabil față de lucrurile sacre. Miracolul învierii Domnului, de pildă, îi tulbura profund sufletul. -Este prea greu pentru fărâma de minte omenească, pentru a pricepe. e prea greu!.. Crezi, ori nu crezi. nu le poți cuprinde
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lumea din mine. Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură el, privind pe fereastră departe, nepădit de gânduri. Frunzele îngălbenite de toamnă, din copacii din fața casei, continuau să cadă în legănări ușoare. -Suntem ca și ele... trecători!.. mai adăugă el înfiorat. Frunzele continuau să cadă în legănări calme... parcă, te întâmpinau cu celebrele vorbe ale trapiștilor. ”Memeno mori!” - Da, trebuie să mă învăț cum să mor își zise Iorgu. Lecția fundamentală a creștinismului este să te înveți cum să mori!... A
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Aprind lumina și notez toate astea trântit în pat, cu o oboseală ciudată în tot corpul. Dumnezeule, dar ce se întîmplă? Sânt iar la masa de scris. Mi-e imposibil să-mi stăpânesc panica, bătăile inimii... Pe brațe am pielea înfiorată. Scriu tremurat, zgârii 37 de fapt pagina, dar trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele peste față, și totuși mâncam din ochi spectacolul atroce cu o perversitate pe care abia atunci mi-o descopeream. Era răzbunarea mea, era o satisfacție palidă și înfiorată, la care n-aș fi renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atestări. — Doamne Dumnezeule! bâigui profesorul Baxendale. Judy se opusese eforturile lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tu. Numai nu mă tot întreba dacă i-a dat câinelui mâncare marca Chappie sau Bonzo. Nu mai suport vorbăria asta despre mâncarea câinelui. Inspectorul Flint se apropie de momeală: — De ce nu? Mă calcă pe nervi! zise Wilt, scuturându-se înfiorat. Inspectorul se aplecă înspre el. — Mâncarea pentru câini te calcă pe nervi? întrebă el. Wilt ezită, chinuit tot. Nu-ncepe iar cu asta! zise el. Te rog mult, nu! Ei bine, de care-a fost, Bonzo sau Chappie? zise inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-și spinarea de parcă voia să și-o frângă, apoi se lăsă fără grabă, gemând tare, la pământ. Gemea și plângea cu lacrimi enorme. Am luat-o la fugă cu toții în Scara Trei și am urcat pe terasă, de unde am privit, înfiorați, cum din gangul blocului iese în fugă, toată numai falduri și volane roșii, mama băiatului. Ea îl luă în brațe" și, tot în fugă, dispăru sub gang. M-am dus acasă, unde, după ce-am mâncat, am fost supus din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât cavaleri și săbii. Pur și simplu întrerupea, uneori o povestire și cu o voce schimbată, fermă si rigidă, imposibil de contrazis, spunea câteva fraze pe care făceam un efort zadarnic să le pricepem. Aici vroiam să ajung. Mă întreb înfiorat cum a fost posibil să-mi amintesc niște cuvinte pe care nu le puteam atunci înțelege și pe care credeam că le uitam imediat ce erau rostite. Unele dintre "teoriile" sale bizare contraziceau pe față ceea ce ne spuseseră părinții sau-mai auziserăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul sudorii și frisoanelor. Nici una, totuși, nu era conștientă de ceea ce se întîmplase cu ea pe aleea de cărămizi. M-am pregătit și eu pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușă mă va aștepta Plăcerea sau Teroarea. Dimineața ne-am văzut la grota lui Rolando. Îl călăream acum fără sfială, îl clătinam dîndu-ne huța câte trei deodată, cocoțate pe stern, îi intram în țeastă prin orbita rotundă și ne lipeam, înfiorate, spinarea de osul neted și rece. Îl împodobisem ca pe un pom de Crăciun cu panglicuțe și-i pusesem coronițe de flori, ca niște inele, pe toate degetele. Ester, care avea să fie în acea zi regină, refuzase cu încăpățînare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință trupească. Pășind în starea de transă în care alții, probabil, scriu poezii și uitându-mă încordat în ochii femeilor, așteptam să dau de privirea înfiorată și largă care să semene cu privirea mea. Niciodată nu mă apropiam de femeile care-mi răspundeau zâmbind, știind că unei priviri cum este a mea îi poate răspunde cu un zâmbet doar o prostituată sau o fecioară, în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că-mi pare rău. Dacă personajele mele feminine sînt idilice, o datorez și ție... Ai merita să te sărut, dar n-o pot face aici... Tonul cu care i s-a adresat femeia îl face pe Mihai să se simtă înfiorat. Întoarce capul și o privește: Violeta își trece vîrful degetelor pe sub ochi. Îmi pare rău, Violeta, pentru ce-am spus atunci! Știu că nu-i o amintire frumoasă. Nu fi prost! Pentru răspunsul ăsta, mai ales pentru tonul folosit, meriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Aimez-vous Brahms? la Ultimul tango, iubiții se găsesc, se regăsesc sau se pierd definitiv, în umbra marilor figuri tutelare ale lui Ingrid Bergman, Anthony Perkins sau Marlon Brando. Cât de vulgar m-aș fi simțit să intru, în acest scenariu înfiorat, cu cizmele adevărului prozaic, mărturisindu-i tânărului în uniformă albastră că melancolica doamnă de lângă mine merge de fapt la Paris ca să-și întîlnească soțul, după un scurt detur de afaceri prin București! N-aș fi riscat oare să-și spună
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce zi aveți liber? Întrebă el zîmbind și rămase locului În așteptarea răspunsului. — Joia! Joia! Duceți-vă fuga! Anunțați-o pe doamna!... Victor porni ca din pușcă și Vilma scoase un oftat Îi luă de mînă ușor, dulce, tremurînd Încă Înfiorată și se Îndreptă spre sufragerie, iar ei priveau, numai ochi, această parte a castelului pe care o lăsau În urmă. Rafaelito și Pipo aveau un prieten, un idol și cu toate că-și ascunseseră Îngrijorarea față de musafiri, Îl așteptaseră cu nerăbdare Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acolo. Șoferul spuse că va trece imediat să-l ia, că Într-un moment de neatenție a guvernantei băiatul fugise de acasă, chiar acum venea să-l ia. Le-a venit inima la loc; se uitau unii la alții zîmbind, Înfiorați, sleiți, ușurați; rămaseră nemișcați și continuau să se uite unii la alții zîmbind, În timp ce Carlos zbura cu Mercedesul. Julius Îl aștepta liniștit la intrarea Colegiului Belén. Îl văzu venind atît de tulburat Încît se grăbi să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
colierul greu de aur care desenează un opt pe pieptul ei. Pare cu adevărat îngrijorată. Își suge buzele, perplex. Poți să ajuți oamenii să se îndrepte și trimițându-i în exil în orașe sau ținuturi îndepărtate..., spune Livia. Se cutremură, înfiorat. Soția lui nu încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor. Aproape aceleași vorbe le-a folosit atunci despre Iulia. O lacrimă stingheră își face loc pe la colțul ochiului. Obrăznicătura lui mică și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita vreodată numele, dar de al său își va aduce oare cineva aminte peste veacuri? Va dăinui construcția căreia i-a sacrificat fericirea, dragostea și familia...? Se scutură înfiorat și își amintește că discutau despre altceva. Se indispune și mai mult. I se întâmplă din ce în ce mai des în ultima vreme. Pierde șirul ideilor, trece de la una la alta și oa menii se gândesc probabil că s-a ramolit și bate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că nu-l mai poate salva. Va trebui să dispară, căci prin nebunia lui pune în pericol viața celuilalt... Un nume nerostit îi moare pe buze. Ah, Scribonia, de ce s-a jucat soarta în felul ăsta cu noi? Se scutură înfiorat. El, ca bunic, nu are tăria să-și condamne nepotul la moarte, deși ar trebui, și cât mai repede. Iscoadele i-au relatat că Iulia se află în prezent la Roma și agită spiritele în favoarea singurului fiu ce i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
locurile deschise și expuse. Ajuns în dreptul ușii îmbrăcate în bronz, trage de zăvorul ferecat cu un gest scurt și o deschide. Pe unde naiba au ieșit Toranius și băieții, dacă aici e închis? — Or fi luat-o prin față, murmură înfiorat. Ei, nu-i nimic, se liniștește singur. Ce dacă s au întâlnit cu Vipsania? Nu are tupeul să se facă singură de râs în public. Mai bine și-o alungă din minte pe cutra asta și se gândește la Scribonius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
picioare. În sfârșit, a lăsat garda jos. Dezarmată, la discreția lui. Termină repede, fără să simtă nici o plăcere. Doar o ușurare. Ca și cum ar fi urinat. Aruncă o privire printre gene către ea, temându-se de o replică dură. Se cutremură înfiorat. În lumina neclară a sfeșnicului încastrat în perete, chipul ei pare ireal, încremenit într un extaz letargic. O imagine dureroasă, mult prea dureroasă pentru el. Îl cuprinde remușcarea, se simte înjosit de propriile lui trăiri animalice. Femeia îi adresează un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frânturi de imagini. Ieri s-a întors din campanie. De unde? Cu fruntea încrețită, încearcă să se reculeagă. Din Illyricum! țâșnește într-un final răspunsul. S-a încheiat războiul dalmato illyric ce s-a tărăgănat trei ani de zile. Se scutură înfiorat. Trei ani care au zgâlțâit imperiul din temelii. Probabil cel mai mare pericol la adresa Romei de la războiul cu Hannibal încoace. Slăbiciunea a fost alarmantă. Fundațiile pe care Augustus și-a construit politica lui ambițioasă s-au dovedit firave și nesigure
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să fie consultate Cărțile Sibiline. Un demagog ieftin, gata oricând să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i facă o fotografie bună, el își va primi banii și i se va permite să plece. Dacă eșuează și de data asta, nu le va mai fi de nici un folos. Tăcerea dintre vorbe este grea, întunecată. Pran înțelege înfiorat că nu mai are de ales. Va fi și mai nefericit dacă s-ar întâmpla să dea peste acel individ care se plimbă în voie pe coridoarele palatului. Jean Loup străbate aceste coridoare, ca un hoinar fără un scop anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru cinstirea ei imaculată și a soarelui așternut pe zăpadă și pe manuscris.” T. Arghezi CUVÂNT ÎNAINTE Din minunata lume de basm și de poveste, copiii vă trimit un mesaj luminos, cu sclipiri de metaforă nouă și cadență de vers înfiorat. O lume întreagă de impresii, un univers plin de emoții sălășluiește în aceste pagini pe care, sper că, citindu-le, vă veți împărtăși totodată și din bucuria cu care au fost scrise. Impresionante ni s-au părut: încărcătura lor de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]