599 matches
-
fratele Elia și a obținut angajamentul că-i va fi trimisă acestuia o admonestare din partea fraților prin care să i se ceară să nu mai amâne reîntoarcerea sa la ascultarea Bisericii și a Ordinului. Chiar mai mult, fratele Ioan era înflăcărat de atâta zel pentru promovarea studiilor, încât a achiziționat de la Paris o Biblie comentată în întregime și a trimis-o în Irlanda. În afară de aceasta, era atât de atent în a-i încuraja pe frați, încât mulți frați triști din alte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
unde era mai îngrijorat în legătură cu sănătatea sa, să fie mai rezistent, în timp ce ajuns în Franța s-a simțit mai slăbit. 88. Lui i-a urmat fratele Crescențiu, ce fusese un medic renumit și ministru provincial de Verona. Zelul său era înflăcărat de caritate, modelat de știință și întărit de statornicie. Dar frații provinciei sale îi erau atât de potrivnici, încât chiar în noaptea dinaintea capitulului general în care a fost ales, în urma plângerii pe care îl făcuse grupului fraților zeloșilor din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
luat sfârșit (dies regnis 254 illa suprema fuit). Acest personaj, Brutus, care, grație vicleniei și curajului său, reușește ca în cele din urmă să dea lovitura mortală tiraniei, este elogiat de Ovidiu și ridicat la rangul de simbol al eroului înflăcărat de iubire de libertate, de ură față de insolență și dictatură, care se remarcă însă printr-o excepțională prudență, impusă de vicisitudinile prin care trecea în acel moment Statul roman. Se pare că Ovidiu a regăsit asemenea trăsături în persoana lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze că și Graecinus, asemenea multor altor prieteni ai Sulmonezului, departe de a-i reproșa atitudinea sa de dinaintea exilului, i-o aprobau, i-o încurajau, i-o înflăcărau, în timp ce acum... și-au schimbat părerea. Dacă așa este "fie ca toate acțiunile tale, și cele gândite și cele mărturisite, să fie pe placul Cezarilor". S-ar putea crede că Ovidiu este sincer, că încearcă să se controleze și că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
numai în aceasta s-au împlinit și cu aceasta au murit cei ce au avut curajul să vorbeacă? Pentru a alimenta spun ei înaltele simțăminte ale celor mari este nevoie de libertate, pentru că ea știe să dea speranță și să înflăcăreze impulsul rivalității reciproce și a ambiției pentru primul loc. Mai mult, grație onorurilor publice care sunt puse la bătaie în democrații, superioritatea spirituală a oratorilor, prin antrenament, se ascute întotdeauna și se cizelează și, împreună cu chestiunile despre care tratează, firesc
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ca nobile sunt de dată recentă, astfel încât scriitorii francezi sau români care au abordat acest domeniu, neputându-și conduce cercetarea temeinic, au trebuit să procedeze prin inducție sau să urmeze tradiția prin filierele sale obscure. Nimic mai ușor decât să înflăcărezi spiritele susținând dreptul țăranilor la revendicarea a două treimi din pământ, drept pe care li-l acordă mai mulți scriitori. Noi preferăm să căutăm adevărul cu sânge rece și să-l desprindem din obscuritățile care-l înconjoară. Istoria nu permite
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
închise? ― Adică, mai pe românește, să facem ceea ce facem cu toții, zise notarul. Să ne facem datoria către stat, nu-i așa?... Apoi asta spun și legile noastre... ― Nu, nu legile... Conștiința să-ți dicteze datoria, nu legile... Mare deosebire! se înflăcără Apostol, reîncepînd furtunos explicațiile. Doi ani de zile, în Budapesta, și-a pus la încercare "concepția de viață" în toate împrejurările, și după fiece încercare i se părea mai bună, mai mulțumitoare. Viața în capitală însă îi era nesuferită. Zgomotul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceas șovăi, apoi la plecare se uită adânc în ochii ei și zise cu hotărîre: ― Poimâine voi pleca la război! Marta avu un zâmbet de necredință, dar numai o clipă. În clipa următoare obrajii ei se îmbujorară, privirea i se înflăcără, plină de mândrie, și apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a prezentat la cercul de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rog mult... De-ar afla domnul căpitan, pe cât e de înverșunat, ar fi vai și amar de mine... Bologa stătea în același loc, înlemnit, cu fața aprinsă de o bucurie copleșitoare. Nu se mai simțea singur, și sufletul îi era înflăcărat de speranță. Șopti într-un extaz de rugăciune: ― Dumnezeu... 5 A doua zi, dis-de-dimineață, veni Klapka, nervos, agitat. Plutonierul stătu afară, cu santinela, lângă ușa închisă, cu ceasornicul în mână. ― N-avem decât cel mult o oră, începu Klapka repede
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
surprins de cele spuse de baronul de Roy, care afirmă că: “Vinul de Murfatlar se înscrie printre marii muzicieni din orchestra mondială a vinului”. Nu-mi scapă nici cele spuse de Mihail Sadoveanu: “Vinul alături de natură, muzică și iubire înviorează, înflăcărează și vitalizează nu numai sentimentele ci și talentele”. Îi dau dreptate și regelui valsului, Johann Strauss: “Vinul, cântecul și iubirea au fost deviza valsurilor mele, bune sau rele”. Îmi încarc sufletul cu cele spuse de A.D. Tudose: “Muzica și vinul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce am crezut de cuviință și am pornit la drum. Nu existau șosele și mai puțin mijloace de transport. Așa că, tineri și entuziaști, am pornit a străbate cei nouă kilometri pe jos. Chemările străbune și locurile atât de dragi ne înflăcărau și ne dădeau aripi. De fiecare dată dorul de părinți și de locurile natale mă copleșeau de emoție. Orele șase dimineața. Am trecut peste podul de lemne de pe râul Bârlad, am urcat un deal abrupt și destul de înalt, apoi am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia VIII, p. 139-140) „Multe raționamente ard sufletul nostru, multă nesiguranță și multe contrarietăți, dar pe toate acestea credința cu adevărat că le temperează. Multe introduce diavolul în sufletul nostru înflăcărându-l și punându-l în îndoială la fiece pas, precum de pildă când zic unii: Oare este înviere? Oare este judecată? Oare este răsplata faptelor? Ei bine, în toate acestea dacă este credința la mijloc, ea va stinge toate săgețile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le ține în mână, ochii i se înflăcărează și îi strălucesc cumplit: se aprinsese din nou mânia în el. Și totuși are un gând și pentru leș, se teme să nu cadă pradă muștelor și viermilor. 144 Tetis însă îl liniștește: va face în așa fel încât Patrocles
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le ține în mână, ochii i se înflăcărează și îi strălucesc cumplit: se aprinsese din nou mânia în el. Și totuși are un gând și pentru leș, se teme să nu cadă pradă muștelor și viermilor. Tetis însă îl liniștește: va face în așa fel încât Patrocles nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
adică una ivită lent, prin influențe mult-pritocite și coaceri îndelungi, nu una născută doar din spirit ludic-gastronomic, precum se petrec lucrurile în cazul curentului fusion practicat în zilele noastre. Am ajuns la musacale... Alt domeniu în care rivalitățile turco-grecești sunt înflăcărate. Dar, indiferent ce spun grecii și indiferent câte musacale delicioase fac și ei, originea rețetei este arabă, iar următoarea sa escală în drumul către nord a fost Turcia. Cea mai veche variantă de musaca se numește muqatta’a și apare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
chiar că aceleași spirite înfierbântate de pateticul acestor spectacole au fost și cele mai dispuse să adopte nebunia cruciadelor; a fost o epidemie generală, ocazionată poate de aceste pioase tragedii, atât de elocvente pentru mulțime, atât de potrivite să o înflăcăreze, pentru că îi vorbeau de obiecte de care imaginația ei era deja plină." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 20 "Dacă poetul dramatic trebuie să lucreze pentru popor") Acest teatru popular pe care Enciclopediștii îl cheamă cu dorințele lor va fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decorative ce nu pot, în inerția lor, decât să încarce, în timp ce mobilitatea surselor luminoase permite efecte mereu reînnoite. Pe când elementele de decor informează sau descriu, lumina este dotată cu o minunată putere de sugestie și-i permite imaginației să se înflăcăreze. Ea este "muzica spațiului". "Pe cât este decorul (pictură și plantare) un lucru de mărginit, restrâns la niște convenții riguroase, pe atât este iluminatul de independent, maniabil în mod liber; se poate chiar afirma că prin iluminat totul este posibil în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întreb... Suntem o țară, dlor, care o parte mare din trupul ei e sub stăpânire străină, întregirea țării, dlor, este o dorință, a tuturor cetățenilor... Să ne amintim, dlor, de bătrânii pașoptiști - patriarhii Unirii - ce-au spus... - Vrem întregirea!, se înflăcără mulțimea din Salon, cutremurându-se bolțile. Vrem întregirea!... - Stați, dlor! Stați așa, nu vă grăbiți! Încercă să le potolească elanul un bătrân, fost parlamentar conservator. ... Mai întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai întâi, ș‟apoi!... Dar, nu-și isprăvi gândul, că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la minte dintre optimates au intuit că sub acel îndemn sinistru se ascundea un plan - și au recunoscut imediat că analiza era inteligentă și, din păcate, adevărată. Unii, care nu se gândiseră în viața lor la pământurile acelea, rostiră critici înflăcărate cu privire la părăsirea în care fuseseră ele lăsate ani de-a rândul. Tiberius, căruia aceste cuvinte îi erau de mare folos, aprobă patern zelul lor, dar mărturisi: — Mă simt prea bătrân ca să merg acolo... Puțini dintre cei aflați în Curie înțeleseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost intolerant față de el; dacă Piso îl ura pe Germanicus sau dacă Germanicus a abuzat de propria-i putere; dacă există suspiciuni concrete cu privire la folosirea otrăvii sau dacă expunerea imprudentă a trupului lui Germanicus în piața din Antiohia a înflăcărat primejdios mulțimea. Optimates s-au bucurat în taină, populares au fost cuprinși de indignare și nedumerire. Expuse de Tiberius, temele anchetei deveniseră atât de multe și de confuze, încât un tribunal sau o comisie ar fi trebuit să le analizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Macro acele profeții. Lucrurile se liniștiseră probabil și la Roma, fiindcă tânărul Herodes continua să zacă în închisoare, în lanțuri, dar viu. Și nu se anunța vreun proces. — L-a lăsat în viață deocamdată; a spus că nu vrea să înflăcăreze spiritele în Judaea, șopti, în timp ce trebăluia prin bibliotecă, sclavul Callistus, care, după ce făcuse ani de zile cele mai umilitoare munci, acum urca rapid treptele ierarhiei, fără ca Tiberius, bolnav, să bage de seamă. Gajus răsuflă adânc. „De unde a aflat el asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau, poate, semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului imperial, cu bijuteriile strălucind pe pielea ei ca mătasea, cei mai puternici bărbați ai Romei își ațintiră privirile asupra ei, înflăcărați de fantezii secrete. Împăratul intră, trecu printre cele două șiruri de invitați, care îi făcură loc imediat, se apropie de ea și îi adresă câteva cuvinte în șoaptă: îi spuse că pentru frumusețea ei ar fi meritat să ajungă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aproape un secol și, printre delicte, revolte, represiuni și comploturi, transformase Roma, dintr-o republică severă, într-o magnifică monarhie imperială. Însă imperiul devenise o moștenire militară; Senatul era redus la un organ consultativ, la o academie în care se înflăcărau, neputincioase, vechile orgolii ale patricienilor. Mi-am ținut promisiunile, declară Callistus pe tonul unuia care își achită o datorie. În timpul domniei lui Claudius el și-a menținut și și-a sporit averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de orice făceam. Toate lucrurile minore, cum ar fi că învățam să înotăm sau că spuneam vreo două replici de doi bani într-o piesă de teatru de la școală sau că ne certam ca fraierii la masa din bucătărie - se înflăcăra din toate astea într-un mod care mie mi se părea demn de milă. Mama ne iubea, desigur- amândoi ne iubeau- și la ea ne duceam când ne loveam sau aveam nevoie de ajutor ca să aranjăm chestii, dar tata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o frază imposibil de auzit. Jim se Întrebă cum să ajute această figură scheletică. Îi oferi revista Reader’s Digest, gest pe care Îl regretă pe loc. Bărbatul apucă revista În mîini și Îi mototoli paginile, de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și se prelinse În jos, pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]