499 matches
-
acum. Sidonia se dusese la WC și urinase îndelung, cu usturimi, parcă elimina pietricele, mai târziu, după ce înghițise o pastilă, cocoțată în vârful patului, cu șalele înfășurate în paturi, mâncase o aripă de pui adusă de acasă, mestecase în grabă, înfometată la culme, cu ochii la spatele masiv al lui Ovidiu. Nu, ea nu mai voia să mai trăiască astfel de scene, nu mai avea anii cei tineri, nu mai avea suflu, se sufoca dacă mai continua să se târască așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au atacat pachetul de cafea pe care l-au tîrît de colo-colo timp de ore și ore pînă cînd să reușească să-l perforeze, să-l rupă, să-l facă fîșii... Cu cîtă tenacitate au căutat apoi toate aceste ființe înfometate în coșul meu de gunoi, l-au ciupit și l-au mușcat pînă cînd au reușit să-l răstoarne pentru a se înfrupta apoi din cojile de cartofi rămase acolo precum și din cîteva ambalaje încă impregnate de uleiuri și sosuri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o intuiție extraordinară, s-au privit câteva clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l închipuise dinainte. Până să-și lepede tunica și pantalonii negri și-au povestit ore întregi, de parcă erau înfometați de sunetul vorbelor. Mângâierile au fost încrâncenate, își zdrobea sânii mici de pieptul lui, coapsele ei late și dure îl strângeau ca într-un clește, dar n-a fost nici atunci nici mai târziu decât în puține clipe satisfăcută. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
casei paznicilor. CÎnd sergentul Nagata permise să fie duși În priciurile lor, descriseră regiunea devastată de la sud și vest de Shanghai, miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Observă că acest ofițer-pilot japonez avea sub douăzeci de ani, un chip nedeslușit, cu nasul și bărbia fără oase. Pielea lui cenușie și Încheieturile proeminente ale mîinilor Îi sugerau lui Jim că pilotul era elev de școală și era la fel de Înfometat ca și el. Doar oftatul lui gutural era scos de răsuflarea unui bărbat matur, de parcă, alăturîndu-se unei unități kamikaze, i se dăduseră gîtlejul și plămînii unui pilot mai vîrstnic. — ...Uf... Îl văzuse pe Jim șezînd la coada avionului și, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
murit. Cum ți se pare ideea? Conklin își vârî o scobitoare în gură și mestecă vorbele în jurul ei. — Domnule, eu cunosc familia canină destul de bine, iar coioții și lupii nu se pun - decât dacă asasinul i-a prins, i-a înfometat și-a lăsat mortu’ într-un loc unde puteau să-l sfârtece liniștiți. Ce stricăciuni i-au făcut mortului tău? Danny se uită la Violu’, care se încolăci sătul, cu mușchii destinși, pregătindu-se să doarmă. — Localizate. Urme de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-mi pot imagina vreo ființă umană care să facă ce mi-ai zis. Danny spuse: Da’ dac-ai vrea, cum ai face-o? Conklin îl mângâie pe Violu’ pe spate, iar câinele începu să dea leneș din coadă. — L-aș înfometa, l-aș ține închis, aș pune cățele în călduri să umble prin fața cuștii și l-aș înnebuni rău de tot. I-aș pune o botniță, i-aș lega picioarele din spate și i-aș strânge puțulica într-un ham, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
foametei din iarna anului 1946-1947 care a afectat puternic județele Moldovei. În această situație sub deviza " Faceți loc în casa voastră unui copil din Moldova", guvernul a organizat curse speciale de tren pentru a duce uneori până la 500 de copiii înfometați in regiunile considerate a fi "excedentare". În această situație s-a organizat Comitetul de Ajutorare a Regiunilor afectate de Seceta (CARS), sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, care avea centre în județele afectate. La aceste centre veneau mame cu copii mici
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cumva leșină de foame, un regim de grăunțe și muguri n-o să-l facă pe Sampath să coboare din copac, spuse fermă Kulfi și deciseră să nu dea curs tratamentului recomandat de medicul naturist. În definitiv, nu voiau să-l înfometeze pe Sampath. Și totuși, îndatoritori, zdrobeau capsule, făceau ceaiuri și, o dată, de două ori sau chiar de zece ori pe zi, numărau pastilele homeopate care arătau și miroseau promițător, dar nu aduceau nici una dintre schimbările miraculoase de apariția cărora fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă nu și-ar mai vedea părinții un an sau doi. Șchiopătez prin anexa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întorc capul. Apoi îmi dau seama că nu statuia e cea care mi-a atras atenția, ci agitația din jurul ei. O fetiță, cam de opt sau nouă ani, mai tânără ca Anne, dar mai mare - acest copil nu a fost înfometat; acest copil a fost crescut cu pizza, înghețată și Big Mac-uri, deși nu pare americancă -, stă lângă statuie, are degetele în jurul capului Annei Frank, codițele ei blonde se odihnesc pe capul Annei, cu un zâmbet timid, dar mândru. Lächeln
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
greu să înțelegem. Trebuie să gândești simplist (sau să nu gândești deloc) ca să crezi că poetul funcționează ca o pisică și că scrierea poemelor seamănă cu prinderea șoarecilor. Dacă lucrurile ar sta așa, societatea n-ar trebui decât să-i înfometeze pe poeți ca să obțină de la ei capodopere. Pe de altă parte, ideea că „toți poeții vor să aibă faima lui Eminescu, dar nici unul nu ar vrea să accepte vicisitudinile vieții acestuia“, lansată de Nichita Stănescu în varianta, mai elegantă stilistic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mort ca o bilă de gheață În cap. Invidiind bețe căzute pentru apropierea lui de starea lor. Într-o pătură de cal Înghețată și putregăită și cu picioarele Învelite În cârpe. Domnul Sammler purta o armă. El și alți oameni Înfometați rozând rădăcini și ierburi pentru a sta În viață. Se scurgeau din noapte pentru a arunca În aer poduri, a scoate șine și a ucide nemți rătăciți. Sammler Însuși, Împușcând oameni. Exista agentul de asigurări nebun al lui Feffer, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-n timp, suspinul adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii mei ce se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a deziluziilor. Dragul meu, de-aici încolo ce mă pot face când mi-e foarte dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plecat și nu ți am zâmbit, amintește-ți de ploile iubirilor mele care te-au spălat de ai rămas curat în flacăra pârjolită a dragostei. Ca un deșert albăstrit de durere, sufletul meu e înghețat de trecut sufletul meu e înfometat de vedenii își șterge trupul cu zâmbetul stelelor și întreabă universul de ce ai plecat, m-ai abandonat în ghearele morții și nu mi-am dat seama că ar fi putut să mă ocolească. Era atât de nobilă și mai avea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pornise alene, ținând osul în sus, sfidător și calm, în ciuda canonului de lătrături care-l urma ca pe un Sfânt Francisc al zilelor noastre. Tînărul încă mai avea dureri de cap după leșinul de la Palat. E drept că se cam înfometase în ultima vreme, exagerase cu postul, simțise nevoia să se curețe puțin de gândurile negre, de îndoiala care-l chinuia, și, de ce nu, chiar de povara misiunii cu care-l însărcinase Contesa. Individul ăsta scârbos... rewind: omul ăsta șters, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
alerge goală prin Babilon în căutarea Euridicei grăsune? Să-și taie venele, să aștepte șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
avea un lung palmares de conflicte. — Fumero? am Întrebat eu, amintindu-mi că așa se numea soldatul care-l ucisese pe tatăl Clarei Barceló În castelul Montjuïc, la Începutul războiului. Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
când simte primii fiori ai orgasmului. Dacă Îmi dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară, pasională ca o hienă Înfometată rătăcind prin savană. Odată i-am ținut socoteala orgasmelor: a juisat de douăzeci și opt de ori“. Asta Îi povestise vagabondul Într-o seară, pe când savura niște clătite Suzette, după ce golise două sticle de Château Latour din 1976. Amintindu-și cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de sine. Singurătatea lăsa urmă de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă de forță. La balamuc, gândurile tropăiau în voie precum o herghelie de cai sălbatici înfometată de albastru. Firimituri de morminte în samarele memoriei. Balamucul este patria însingurărilor. Oameni-frunze, cămăși-lacăte, uși-aripi, trepte-grinzi, icoane-diazepam, umbre-sicrie, paturi-cimitir, sala de gardă-judecata de apoi... Într-o grădina mare, cu gratii, alte grădini mai mici sechestrau intenții. Libertățile se distribuiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe planeta natală a lui Enro, Gorgzid, și-l încredințară preotului Zeului Adormit. Aici, lucra la câmp, era înfometat. Era hrănit dimineața ca un animal. În fiecare noapte, dormea tremurând, cu gândul la singura lui masă, cea de dimineață. Nu uita că era Ashargin moștenitorul, dar se spunea că vechile familii dominatoare aveau tendința spre subțiere, slăbire, decadență. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]