1,702 matches
-
starețul de atunci, Părintele Ioanichie Moroi. În primăvara anului 1931, Vasile, acest smerit ascultător și frate mai mare al Părintelui Cleopa Ilie s-a îmbolnăvit și a fost adus în schit. Odată, ieșind de la Sfânta Liturghie, a avut o vedenie înfricoșătoare. I s-a arătat Maica Domnului, spunându-i că peste trei zile va adormi în Domnul. După trei zile, exact la aceeași oră, rasoforul Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze. Monahul Gherasim Ilie, fratele mai mare
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
trenul făcea popas 10 minute. Revăd și azi, pe ecranul minții, imaginile culese din goana trenului. De fiecare dată, după Someșeni, așteptam, cu sufletul la gură, să ajung la Dezmir, să-mi încant ochii cu minunatele și, în același timp, înfricoșătoarele locomotive cu aburi stocate în parcul rece al haltei. La câteva minute distanță, se afla Apahida. Se ivea întâi un canton care purta numele localității. Urma apoi rampa de încărcare, la capătul căreia începea gara propriu-zisă, ce ne imobiliza „o
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
în timpurile moderne, din „gripă porcină” și „gripă aviară”... Iar când acestea plictisit-au oameni ori și-au pierdut efectul, ne mai având crezare, s-a năpustit pe piață, ca o vijelie, „vaca nebună” - curată nebunie, sau o alta, mai înfricoșătoare, numită „limba albastră”, născută și ea, cumva, în neștiute și greu de depistat, laboratoare... Cât despre „Ebola”, o boală rea, infecțioasă, poate cea mai letală pentru om, că prea picau aiurea cele abil direcționate spre biete animale și nevinovate păsări
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă amenițată cu extincția... Știu că sunt nonsensuri, aberații, cele „aruncate” mai sus, dar esența noastră refuză să-și accepte damnarea, înfricoșătoarea dispariție (chiar dacă, într-o perspectivă care depășește puterea noastră de înțelegere!) și care se va produce odată și odată... Cum, când, unde și alte îndreptățite frământări sunt de natură să adâncească și mai mult pustiul din noi, să nu ne
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
dumnezeiești. Aceasta este o cunoaștere practică și lucrătoare, "procurându-ne prin experiența lucrurilor însăși înțelegerea adevarată a lor". Superioară cunoașterii naturale este, deci, în concepția Părinților filocalici, cunoașterea în duh sau duhovnicească, pe care Sfântul Isaac Sirul o consideră "minune înfricoșătoare"și "taina tainelor", iar Calist Catafygiotul o numește "înțelepciune dumnezeiească". Ea este singura ce ne poate conduce către cunoașterea adevărată, dobândind evidență și certitudine pe măsura eforturilor noastre ascetice, fiind o cunoștință din fapte, experimentală, care se înfățișează sub forma
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
făcute de mâna omului, ori la soare, ori la lună, ori la fenomenele naturii. Era o lume pierdută, care vag mai percepea rânduielile lăsate de Dumnezeu primilor oameni. Apăruseră preoți falși, temple închinate idolilor, ceremonii stranii, superstiții înrobitoare, numeroase și înfricoșătoare. Dacă oamenii ținutului mai respectau o brumă de omenie și anumite reguli sociale bune, asta se datora faptului că chiar și în lumea decăzută încă mai existau oameni care iubeau dreptatea, bunătatea și într-ajutorarea. Și asta, în ciuda tendinței stăpânitorilor
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
când cineva primește ceva dat și slujit la Biserică sau acasă, el spune, pentru cel mort: Dumnezeu să-l ierte, sau bogdaproste. (bogdaproste înseamnă slăvit să fie Domnul) În altă ordine de idei, în fiecare an, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, credincioșii aduc la Biserică ofrande pentru sufletele celor dragi. Astfel, în acest an, în toate bisericile și cimitirele ortodoxe se va face pe 14 februarie 2015 pomenirea celor adormiți. Această zi mai este cunoscută în Biserica Ortodoxă și sub
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
zi, spre răscumpărarea neamului omenesc din moartea păcatului strămoșesc și spre viața veșnică. Biserica a rânduit în an două sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru morții care au murit pe neașteptate:Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți) și Moșii de vară(sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). De asemenea, pomeniri pentru cei adormiți se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare. Toate sâmbetele anului liturgic sunt închinate defuncților, precum și tuturor sfinților, reprezentați de martiri, căci fiecare
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
spune Sfântul Isaac, necazurile sunt mai aspre și mai tari și izvorăsc din toate părțile 30. Lucrarea virtuții este grea și însoțită de necazuri, de aceea drumul vieții este considerat „drumul răstignirii”31, ale cărui căi sunt aspre și valuri înfricoșătoare. Pentru cei înaintați spiritual, „reaua pătimire” și suferințele duhovnicești devin o cale a crucii, a apostolatului, a muceniciei - spune Păr. I.C. Teșu. Oricât ar încerca cineva să evite și să se ferească de aceste încercări, ele sunt absolut necesare și
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
sau cu treapta de- săvârșirii noastre duhovnicești. În general, există o simetrie între acestea. Cel mai greu încercați sunt cei mai împătimiți, mai robiți patimilor trupești și sufletești și cei mai înaintați în lucrarea virtuților. Cei învârtoșați trec prin „probe înfricoșătoare”, până se întorc la pocăință. Cei înaintați sunt și mai greu încercați, pentru a se arăta tăria lor în virtute. Întristările pe care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră au mai multe nuanțe sau etape. Părinții duhovnicești vorbesc despre întristare, mânie
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
acest meșteșug, făcându-ne pe toți să bem dintr-un singur pahar, care eeste un semn al unei iubiri intense". Sunt lucruri în care preotul nu se deosebește de cel stăpânit, ca de exemplu, atunci când trebuie să se împărtășească de înfricoșătoarele Taine; căci toți ne învrednicim de ele în chip asemănător, nu ca în Vechiul Testament, unde unele părți ale jertfelor le consuma preotul, iar altele cel stăpânit, și nu era îngăduit poporului să se împărtășească din ce se împărtășea preotul; dar
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
ori, să nu păziți doar sărbătorile pentru ca să vă cuminecați, ci să vă curățiți conștiința și atunci să vă atingeți de sfânta masă. Căci cel spurcat și necurat nu este drept să se împărtășească nici în sărbători cu acel sfânt și înfricoșător Trup; dar cel curat, și care și-a spălat prin pocăință greșelile, este drept să se cuminece cu dumnezeieștile Taine și să se desfăteze de darurile lui Dumnezeu și în sărbători și întotdeauna. Dar fiindcă acest lucru, nu știu cum, este trecut
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
nu este nimic nou dacă sufletelor desfăcute de trupuri care nu sunt vinovate de o asemenea răutate, Domnul nostrum Iisus Hristos le acorda părtășie la această Masă". A cincea observație Unii apreciază că Sfânta Împărtășanie este un lucru mare și înfricoșător, și de aceea are nevoie de o viață sfântă, desăvârșită și îngerească. Că Taina dumnezeieștii Împărtășanii este mare și înfricoșătoare și are nevoie de o viață sfântă și curată nu se îndoiește nimeni. Numai că numele "sfânt"înseamnă multe. Sfant
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
Hristos le acorda părtășie la această Masă". A cincea observație Unii apreciază că Sfânta Împărtășanie este un lucru mare și înfricoșător, și de aceea are nevoie de o viață sfântă, desăvârșită și îngerească. Că Taina dumnezeieștii Împărtășanii este mare și înfricoșătoare și are nevoie de o viață sfântă și curată nu se îndoiește nimeni. Numai că numele "sfânt"înseamnă multe. Sfant este numai Dumnezeu, pentru că El are sfințenia naturală și nu dobândită, iar oamenii care s-au învrednicit de Sfântul Botez
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
jertfe, este actul jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda vieții noastre și, în același timp, participare la jertfa lui Iisus Hristos. Imnul heruvimic ne pregătește pentru întreaga Sfântă Liturghie a credincioșilor atrăgându-ne atenția asupra privilegiului înfricoșător de a participa la aceasta alături de puterile îngerești și închipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei participări este primirea lui Iisus Hristos, Împăratul tuturor, prin împărtășire, pentru a ne face vrednici de aceasta fiind nevoie să lepădăm toată grija lumească. Rugăciunile
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
îndeamnă poporul din biserică să se asocieze rugăciunii punerii înainte a darurilor rostită de către protos în altar, continuă cu cererile pentru popor învățându-ne să lepădăm păcatul și să căutăm mai întâi pocăința pentru ca să putem da un răspuns bun la înfricoșătoarea judecată. Îndemnul diaconului „Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim!” și răspunsul „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită” scoate în evidență faptul că iubirea dintre noi
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
Rostirea cu voce tare a anaforalei în Biserica primară era expresia împreunei-slujiri a clerului și poporului în Sfânta Liturghie. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că „tot poporul binecredincios, laolaltă cu ceata preoțească, în picioare și cu mâinile ridicate aduc înfricoșătoarea Jertfă”. La Sfânta Liturghie nu pot fi spectatori pasivi. Credincioșii slujesc alături de cler și, pentru a sluji, este nevoie ca ei să audă și să înțeleagă rugăciunile rostite de preot în numele lor. Începând cu sec. V-VI s-a răspândit
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
ochiului. Aici fiecare cuvânt avea propria lui inimă de culoare. Și fiecare culoare avea darul vorbirii. Galbenul se născuse într-un fir de nisip purtat de frăgezimea unei furtuni. Liniștea singurătatea pașilor. Albul chema puritatea din largul cerului care adăpostea înfricoșătorul albastru. Pentru că și între culori există teama de solitudine. -Știi tu, câtă putere are afirmația cu înțelegere? -Imensă. -Înțelegerea nu este pentru oameni morți, pentru culori care tremură sau margini arcuite dintr-un alt timp. Înțelegerea este pentru zei. -Tu
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
de mare, asemănătoare în parte morselor, fără colții acestora proeminenți și în parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi cumva un hermafrodit amfibiu, corcitură acvatică aproape înfricoșătoare de nu s-ar întâmpla să existe pe un țărm la ocean, îngrijite și privite de oameni !... Trăiesc și în libertate absolută, în colonii nu prea numeroase, având o organizare abia decelabilă într-o turmă care aparent este alandala - cum
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
halucinante printre crengile arborilor. Către apus, dealul Golgotei văzut de pe zidurile Ierusalimului părea o insulă, scăldată la poale de ceață, care aici părea mai învolburată și mai compactă. Sus însă, pe coama înălțimii, cele trei cruci dădeau locului o tentă înfricoșătoare. Cei doi tâlhari răstigniți odată cu învățătorul cel milostiv fuseseră și dânșii dați jos de pe cruci și îngropați într-o groapă comună undeva în gej-Hinnom la sud de Ierusalim, acea vale care era considerată blestemată și unde canaaniții idolatri aduceau altădată
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
Rai și Iad, în care tot ceea ce văzusem și iubisem vreodată mi se pendula cu repeziciune prin fața ochilor, în care dansam cu Ramona, apoi cu Moartea... Un dans pentru veșnicie. Mă priveam în oglindă și nu-mi vedeam adevăratul și înfricoșătorul chip, ci doar o mască, pe care mă obligasem să o port pentru totdeauna. O mască pe care o dedic Ramonei, editoarei, cititorului, Christinei, lui Leroux... O mască din spatele căreia nu voi mai zâmbi niciodată. * O, blestem al muritorilor! Noi
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
de înviorare ale unei vieți normale. Să sperăm că în viitorii ani nu vom reveni la peisajele evocate de talentații scriitori pomeniți mai sus, cu tot farmecul și frumusețea lor. Deși, alarmanta încălzire globală riscă să transforme Bărăganul într-un înfricoșător deșert, lipsit total de viață. Eu cred că vrednicii oameni ai acestor locuri, care au sufletele împletite cu „fire de Bărăgan”nu vor permite așa ceva. Ei sunt oameni din țara sufletului meu, care vor reface sistemul de irigații, apoi se
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
câteva albume inedite în plastica românească prin faptul că reproduc secvențe dramatice, tulburătoare din locurile de detenție și coloniile penitenciare de muncă prin care a trecut Radu Bercea (Luciu-Giurgeni, Cireșu, Grădina, Strâmba, Salcia, Stoenești, Mărașu, Vaca, la “Saivane” sau pe înfricoșătorul bac “Gironde”). Față de prima versiune a unui album realizat cu câțiva ani în urmă, a apărut și o ediție revăzută și adăugită (Editura Eurostampa, Timișoara), o ediție mai consistentă (100 de pagini față de cele 68 ale primei apariții), care reunește
„MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349042_a_350371]
-
nu numai, ne vor cu orice preț dezbinați, ne vor fără indentitate, fără istorie, fără cultură, fără inteligențe, fără lideri, fără economie, fără agricultură. Cu alte cuvinte, ne vor fără mamă, fără tată, fără suflet și fără Dumnezeu. Un demon înfricoșător care a pus stăpânire pe această țară, vrea să ne aducă pe toți în starea de scalvie, să muncim pe bani puțini, să vindem ieftin produsele noastre și în final să ne transforme într-o țară de “ronțăitori” de produse
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
Cerului robinetul l-au deschis Tăcuți-n noapte se ascund acum Căci joacă pitulușu-n paradis! * M-ascund și eu pe după brațul tău Să fur din trupul cald o-mbrătișare Când crengi lovesc blesteme-n geam și zău Că-mi pare noaptea înfricoșătoare. * O plasă teși în jurul meu de șoapte Ca un păianjen în brațe mă cuprinzi Aprinzi în suflet focurile de noapte Și-ntre cearceafuri ardem suferinzi. * Sunt florile de apă înecate Nici luna nu mai râde la ferești Că aburite-s
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]