1,038 matches
-
care cântă, / Căci doar aici veți fi mângâiați / Și doar aici veți odihni fără durere / Așa cum doar în placenta primordială poate fi, / Așa cum doar în afara morții poți zdrobi moartea”. Trăirea intensă a sacrului nu atinge însă extazul mistic, insul rămâne înfricoșat, orbecăind, prins în magma vanităților omenești: „Încă o zi, încă un an, / Mai lasă-mă, Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș. se distinge prin
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Într-atât de deschisă, încât acceptase orice: să slăvească sistemul, partidul și pe conducătorul care dispusese demolarea unor vechi lăcașuri de cult. Prăbușirea unei lumi violent și oribil demitizate lasă loc avansării pe scena publică a unor nemulțumiți până atunci înfricoșați, cu rare și benigne ieșiri la rampa întunecată a contestației bine măsurate, întărită de prezența unor opozanți sau disidenți reveniți din domiciliu forțat sau închisoare. Acum se pot reuni cu toții și constitui într-un Grup pentru Dialog Social. Iar cei
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului LĂCRĂMIOARE E șansa, doar, cea care mă conduce Și-n cercul meu cel strâmt mă regăsesc, Rutina pare drept ceva firesc, Eu nu sunt răstignit pe nicio cruce. Fantasme-nfricoșate iarăși cresc, Secundele se fac, mai mult, caduce Și nu mai știm, când suntem la răscruce, Spre care timp cărările pornesc. Când clipa-i tot mai neagră și mai sumbră Și-n urma ei un ceas întreg se strânge, Poteca
LĂCRĂMIOARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381323_a_382652]
-
Balaurul lovește cu coada sa stelele, aruncând pe pământ o treime dintre ele. Femeia urmează să nască, iar balaurul pândește să‑i înghită pruncul. Acest lucru nu se întâmplă însă, deoarece, după naștere, copilul este ridicat lângă tronul lui Dumnezeu. Înfricoșată, femeia fuge și se ascunde în deșert, unde „are loc pregătit de Dumnezeu pentru ca acolo s‑o hrănească [timp de] o mie două sute și șaizeci de zile” (12,6), cifră întâlnită deja în capitolul 11. În acest timp, în cer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
așteaptă prada legendară”. S. izbutește să transpună în acest limbaj compozit o viață interioară proprie, cu prezumția că depozitează un summum de experiență tragică - o mare iubire trădată, un cămin distrus, copilul mort, o aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
feminine (figurând, mai cu seamă în ipostaza de văduve, în piesele - scripturistice - ce ornează discursurile - ca în cuvântarea patriarhului Nifon către Radu cel Mare: „Iară domnului zise: «ție, doamne, să cade să îndreptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă, după cuvântul lui Dumnezeu carele au zis cătră Moise îngăduitoriul său și cătră toți feciorii lui Izrail grăind: ’Iată, v-am dat legea mea și judecata și îndreptarea în mâinile voastre’. Ce să nu fățărești nici a mic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lucrurilor „ascunse” (Ivan Evescev) definește răul, nenorocirea, moartea (sensurile funerare întovărășesc obiectele și ființele care au această culoare) ce anulează viața. Folcloriștii și etnologii spun că „culoarea neagră este a tristeții, a mâhnirii, a inimii rele. Negru e iadul înfricoșat al lumii ceilalte, negru e diavolul și negre-s toate duhurile rele. La casa omului se țin numai câinele, mâța și paserele negre, de care «Ducă-se pe pustiiț nu se poate apropia 125. „Tristețe”, „mâhnire”, „jale”, „inimă rea”, căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și pre văduve, pe mișăi, pe cei neputincioși...”) și sfaturile date odinioară lui Radu cel Mare de patriarhul Nifon al II-lea (ca un alt Agapet sau patriarh Fotie) - „[...] să cade să îndereptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă [...] Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a venetic, nici pre cel sărac să nu-l miluești cu judecata, nici de cel bogat să te rușinezi și să-i fățărești...” -, unii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-l îndémne să facă céia ce iaste dreptul au să nu-i scrie diiata...”. Grija pentru suflet (aducătoare de liniște celui ce se apropie de moarte, căci îi alungă temerile atenuând cumva frica de expiere; „temându-mă eu de înfricoșatul ciasul morții, ca să nu vie fără de veste, aflându-mă la mare slăbiciune” - Maria, văduva lui Diicul Bengescu, la 14 august 1736529) îi asigură o brumă de confort și pulverizează o angoasă de neocolit [Philippe Ariès vorbea despre mort du soi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dea la altul, ci domnialui spătariul o au luat și au pecetluit. Ci de vreme ce a aflat Măria Sa Vodă de acea carte, m-a chemat pre mine și m-a pus la greu jurământ, ca să spuiu cu dreptate. Deci eu, văzând înfricoșatul jurământ și mai vârtos văzând că vine lucrul la scandal și de zic și adeverez cu această carte că scrisoarea care am făcut, s-a scris precum adeverez mai sus, cum că domnialui spătariul m-au învățat și am scris
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfială / și mai ales fără acea rușine / pe care o așteptau din parte-ne / ca pe un legământ.// Erai din ce în ce mai palidă; / osul frunții tale mi se părea / vibrând ca o elice de argint / și apropiindu-mă / te-am auzit murmurând înfricoșată: / „O, dar ei chiar ne iubesc, ne iubesc / cu adevărat! Încotro să fugim? Încotro?” (Elice); „Să ne împăcăm,! - strigați, / să ne împăcăm, chiar dacă / asta nu vă va fi de-ajuns, / iar mulți dintre voi / nu ne vor fi iertat. Să
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
munteni, resentimente puternice, violent exprimate. Țara se află sub permanenta amenințare a atacurilor și jafurilor turcilor lui Osman Pazvantoglu, pașa din Vidin, un rebel față de puterea, în declin, a Imperiului Otoman. În timpul domniei lui Alexandru Moruzi pazvangiii pârjolesc Oltenia, boierii înfricoșați pribegesc la Sibiu, cei lacomi rămânând să își păzească averile, iar cronicarul observă, cu simț analitic, cum frica le paralizează mințile și faptele. El consemnează detaliat mișcările pazvangiilor și ale cârjaliilor, cunoscute și din relatările unor martori oculari. Încercarea lui
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Gură etc.), iar conștiința pierde teren în fața forțelor terifiante ale subconștientului: „fiarele, de după copaci de hârtie, păduri întregi, scabroase, ieșeau/ din noi la drumul mare și/ atacau: fiecare// din noi, însă, le plăteam gras, cum/ eram, numai dinți/ și gheare, înfricoșați reciproc, rătăciți prin/ necazurile vieții și luptam până la ultimul strop - cu frunțile/ încrețite...// fiare ale înaintării spirituale” (Schelet). Toate aceste trăsături fuzionează în La plecare (2003), poate cea mai bună carte a lui S., care semnalează totodată revenirea la spațiul
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Cloșca și Crișan”. Colegul meu de celulă, pe numele lui Nicolae Chivulescu, era din Târgoviște. La câteva luni de la întoarcerea din prizonierat a fost arestat, judecat și condamnat la 15 ani. Ceilalți doi colegi de celulă, tineri studenți, taciturni și înfricoșați, n-au vorbit nimic. Refuzau orice comunicare. Mai târziu am înțeles de ce s-au comportat astfel. Sunt convins că trecuseră prin experiment și acum fuseseră plasați în celula noastră pe post de informatori. După două luni am fost transferat, împreună cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Densusianu, unul din profesorii importanți de cultură europeană la Universitatea din București. Sfârșitul i-a fost tragic. Cei apropiați de el în anii de după război, mai ales în 1947-1948, își amintesc că devenise de nerecunoscut: era deprimat, de-a dreptul înfricoșat, viitorul i se înfățișa crâncen. P., pe care G. Călinescu îl cunoscuse ca pe „un om dedicat bucuriilor inedite, somptuos, plin de o jovială comunicativitate”, era acum doborât de o mare tristețe. Era atât de speriat, încât se mutase de
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
ambele fiind povestiri moralizatoare, cu lungi disertații despre virtute. Adept al respectării proprietății literare, P. cerea autorilor, în prefața la Hoție..., să nu își însușească nemărturisit ideile și scrierile altora, pentru a fi feriți de „mustrarea cugetului” și de o „înfricoșată critică a înaltului tribunal al literaților”. Din 1844 se mută la București, ca profesor la Seminarul Mitropoliei. În Tipografia Mitropoliei, pe care o și conduce din 1851, își va publica Prințipuri de agricultură (1845), Manual de economie casnică (1846), Istoria
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un trosnet scurt și, cu un plescăit grozav, corabia se smuci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
infailibili, ce nu pot fi doborâți de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru ea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care se intrase în dinamicii ani ’50. În monografia dedicată lui Chandler, William Marling avansează ipoteza că în romanul de față titlul reprezintă o veritabilă „temă”. El explicitează, vag metaforic și confuz parabolic, spaima sub semnul căreia trăiește Betty Mayfield, înfricoșată să vadă doi bărbați - propriul soț și amantul-șantajist - murind în împrejurări similare, în urma cărora ea devine principalul suspect: Găsindu-l pe Mitchell mort în balconul ei, Betty retrăiește împrejurarea în care-l descoperise pe soțul ei, Lee: amândoi erau beți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe sine, să nimicească lumea și să o rezidească, încorporând în noua
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
frați, că ucenicul acela nu va muri (exact: nu moare). Dar Isus nu i-a spus că nu va muri (exact: nu moare), ci: Dacă vreau ca el să rămână până la sfârșit, ce te privește pe tine?” Comunitatea se arată Înfricoșată, fie de eventualitatea morții, fie chiar de moartea, deja survenită, a Mariei Magdalena, Întrucât ea singură deținea, din gura lui Isus Însuși, taina Învierii Sale. Odată cu ea riscă deci să dispară martorul privilegiat al celui mai important eveniment din istoria
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
desfășoară activitatea, tot ce se întâmplă intră într-un regim infernal. La o masă neagră se adună - număr simbolic - douăsprezece personaje. În fața mesenilor, cu care își face veacul în cârciumă, mai întâi neîncrezători, apoi stupefiați și la urmă consternați și înfricoșați, Antipa își dovedește darul de prezicător al morții. Pe rând, diverși locuitori ai orașului, ba chiar și unii dintre convivi decedează la data anunțată de el. Istoria se termină tragic. Părându-i-se că Antipa, din care își făcuse un
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
pe scări, se Întoarse și Îl privi pe Lefty cu uimire. — Păi, și atunci de ce te-ai Însurat? ― Ne-am Îndrăgostit, spuse Lefty. N-o mai rostise În fața unui străin și asta Îl făcea să se simtă fericit și totodată Înfricoșat. ― Dacă nu ești plătit, nu te Însura, spuse Zizmo. Eu de asta am așteptat atâta. Așteptam prețul potrivit. Și Îi făcu cu ochiul. ― Lina a pomenit ceva cum că ai avea acum propria ta afacere, aruncă Lefty, cu interes subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gem și de firimituri. Mă amuțise priveliștea acestui chip mult iubit, care ajungea Încetul cu Încetul la o expresie ce părea a fi ură. Probabil că și fața mea reacționa cumva. Simțeam cum ochii Îmi devin mai mari și mai Înfricoșați. Obiectul aștepta ca eu să spun ceva, dar nu-mi venea nimic În minte. Așa că În cele din urmă Își trase scaunul În spate și spuse: ― Jerome e sus. De ce nu te duci să te bagi cu el În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]