919 matches
-
documente” ... A cinsit locul natal ca nimeni altul! Noi ce-am făcut pentru el ca om, ori pentru locul și pentru timpul nostru sub soare!? Cineva, în câteva versuri neîndemânatec meșteșugite a îndrăznit, cu o anumită plasticitate, să-i evoce înfrigurata neodihnă, numindu-l: „Senior al tâmplei pe care vremurile Hașurează cu seninătate începuturile noastre” ... Și numai pentru atât, Dumnezeu l-a iertat!” Iar noi, nevrednicii lui semeni, cu ajutorul Celui de Sus, să-l înrămăm veșnic în inimile noastre recunoscătoare ! George
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
secolul al XX-lea. A.L. : Ar fi mult de discutat în prezentarea unui asemenea parcurs, dar aș vrea să punctez că, odată cu scolastica și poate chiar la începutul mileniului al II-lea, când, în jurul anului 1000, există o așteptare înfrigurată a celei de-a doua veniri a Mântuitorului, se constată o schimbare în mentalitatea colectivă. Primul mileniu - și mă refer aici la spațiul occidental - este dominat, prin Fericitul Augustin și cei care i-au urmat, de filosofia lui Platon. Fericitul
TEOLOGIA SE POATE AFLA ORICÂND ÎNTR-UN DIALOG ONEST CU ŞTIINŢA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341724_a_343053]
-
face trimitere directă, explicită, la acest celebru verset, dar cititorul cât de cât deprins cu cercetarea Scripturii o va identifica numaidecât. Această Cină de pe urmă (“Bujorul miroase/ pe masa Cneazului Lazăr - / cina de pe urmă”), această Cină a unei așteptări neliniștite, înfrigurate, încărcate de speranță, de zbucium, de disperare, copleșită de un teribil mister, este invocată de două ori în cuprinsul Tripticului athonit. Mai întâi, la pagina 38: Întotdeauna mai pune o farfurie în plus, o lingură, o furculiță, un scaun aproape de
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
singur cu aceste facile pseudovictorii? Pentru că sunt convinsă că în forul său interior, era perfect conștient de valoarea lor reală... Pentru un timp, amândouă rămăseseră parcă împovărate de greutatea tăcerii, ce se lăsase deodată în odaie. Prin ferestre se strecura înfrigurată înserarea, căutându-și culcuș prin unghere. Încordată, cu privirea rămăsă pierdută pe undeva printre filele trecutelor zile și cu umerii căzuți, Angela părea că nu mai respiră. Așa cum stătea, părea a fi doar un călător obosit, prăbușit la marginea unui
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
M-a iubit mai mult decât a iubit viața, și cred că nu a putut niciodată să mă ierte. Greșisem prea mult ... De la Turnu Magurele de unde o trimisesem eu, până la București erau 150-160 km., și Linda parcursese tot drumul ăsta înfrigurată și flămândă, doar ca să-mi dea o lecție. Avea la piciorul drept anterior, o tăietură verticală de 5-6 cm, destul de adâncă pentru că se vedeau un pic tendoanele. Cum s-a luminat de ziuă, am dus-o la „Medicina Veterinară”, unde
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
octombrie (2014), 93 de ani. Rege al României, Majestatea Sa Mihai I s-a născut din lăuntrică solidaritate cu regina anotimurilor: toamna. Încoronată de auroră, toamna irizează unde aurii, lăcuite. Îmbrumată, e florăreasa ce-aduce crizanteme suave și ultimii trandafiri înfrigurați! Nimic nu intră în armonie cu timpul, ca toamna! Ea îl vălurește sub cețuri liliachii. Sus, pe câte un ciob al cerului de cobalt, ieșit dintre nori, îl preschimbă în golful soarelui! Aceasta-i regina anotimpurilor, aceasta-i toamna! Din
MAJESTATEA SA REGELE, 93 DE OFRANDE, ÎN 93 DE TOAMNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341070_a_342399]
-
Cu codița ridicată, Parcă-ar fi speriat-o lupul Din pădurea fermecată. Câțiva morcovi din grădină Aș fi vrut să-i pun sub bot, Dar au înghețat cu toții, Cu cutia lor cu tot. Ne-a privit pe amândouă Tristă și înfrigurată, Ridicând în grabă capul, A fugit în crâng pe dată. De-atunci nu am mai zărit-o Pe la noi pe la grădină, Dar i-am pus multă mâncare Dacă s-o gândi să vină. Chiar sub gard, lângă livadă Într-o
MUSAFIRA NOASTRĂ (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341136_a_342465]
-
căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, în plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este împărțit între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când în când, orice ar germina și s-ar înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
musai, să mergi înapoi! Da, pentru că dincolo de așezarea sfântă nu mai era drum. Nici înainte, dar nici la stânga ori la dreapta. În nicio direcție, doar înapoi. Era câmpul, era râpa și dealul împădurit, era muntele și cerul albastru. Am urcat înfrigurat, tăcut, impresionat de fiorul pe care-l simțisem, nelămurit, cum îmi străbate trupul. Nu știam unde urma să mergem... §3.8. Mănăstirea Voroneț Nu știam pentru că nu doream să mă rup de farmecul tuturor locurilor, lucrurilor și slujitorilor acestui loc
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
primăvară-mbrățișând grădina cu magnoliile. Încerc să mai cânt Încerc să mai cânt, atât cât se poate; De cer nu am frică și nici de cuvânt. O beznă rece înăbușă ochii Apasându-mă în primitorul pământ. Ascult murmurând salcâmii în floare, Cânt înfrigurat pe talazul de astre, Pe țărmul morții mi-aștept nenorocul Și vârsta mea blândă născută-n dezastre. Vino, să ne spunem iară pe nume, Ieșind din depărtarea neînțeleasă. Pe umeri tu porți o dragoste moartă, Văzduhuri de lacrimi picotează în
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
început Radu, întorcându-se pe melegurile bunicilor într-o Dacie, în ajunul Crăciunulu, să găsească în drum o copilă tremurând de frig, când întunericul pusese stăpânire pe natura înconjurătoare, pe care a luat-o la bunici.Aceștia văzând că este înfrigurată, o îmbăiază și o așează în patul unde adoarme instantaneu. Din acest punct narațiunea se dezvoltă, se amplifică, ajungând, în final, după ani buni, încărcați de evenimente, la aceași fată, pe nume Ioana, cu care Radu, ajuns medic și director
CELULA VIEŢII CA ILUMINAREA DESTINULUI ÎN ROMANUL DISTANŢE DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343795_a_345124]
-
ne-o da ne scoatem pârleala cu vârf și îndesat! Fascinați de logica și inteligența nativă a prietenului nostru nici nu băgăm de seamă cum ne stabilește sarcinile pentru ziua de mâine. Noroc de filele carne- țelului în care notăm înfrigurați: a. scularea la ora trei, adunarea la scara blocului lui Cristi (mașina lui e singura care are benzină suficientă); b. fiecare dintre noi echipat corespunzător cu ținută de munte, rucsacuri goale și cuțite de vânătoare; c. eu și Cristi, câte
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
i-l ceru taximetristul; de trei ori mai mare decât se așteptase. Abia la sosire observase că era o cursă neînregistrată. Înțelese că i-ar fi fost inutil protestul. Își strânse trenciul pe corp și-i legă cu o mișcare înfrigurată cordonul, privind atent în jur. Nimic nu indica o stație în fața hotelului, însă observă un microbuz care staționa în apropiere. Privi spre ceas. Mai era o jumătate de oră până la plecare. Traversă și începu să se plimbe prin fața hotelului. Nicăieri
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
-o spre biserică. Dar, minune mare! Nu mai era nimeni, iar poarta bisericii, ca și ușa, erau zăvorâte. Copila, de oboseală și de deznădejde, căzu moale precum cârpa dinaintea gardului și adormi adânc. Se trezi la primul cântat al cocoșilor. Înfrigurată, bătu câteva mătănii după o fierbinte rugăciune către Sfânta, în care își cerea iertare că fusese nevolnică și n-ajunsese la ea... Porni apoi spre casă. Și, cum mergea, își aduse aminte ce visase. Parcă se vedea cum împinsese ușor
MIRACOLUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344080_a_345409]
-
prevestitor de alte probleme. - Alo, da!... Am onoarea să vă salut, domnule comisar! ... Cum? ... Desigur! Nu se pune problema... 10 minute doar ... Mulțumesc! a răspuns el, precipitat, uitând să mai salute la încheierea discuției fulger. A adunat hârtiile de pe birou, înfrigurat, le-a închis într-un sertar și a ieșit foarte grăbit din birou... Asta-i treaba, domnule și nu am altă soluție, și-a încheiat comisarul Olaru monologul cu voce ștearsă, lipsită total de entuziasmul ce-l caracteriza. Am trei
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
toiul zilei Pe pragul casei Moartea nu merge-nainte S-a transformat în torzo Cu umbra universului tău Se rostogolește prin câmpiile nopți Până la ochiul tău înfipt într-un punct Nici zorile nu ies din acea scorbură Ca să ne trezească înfrigurați În fața monumentelor fără trup Spâmzurați în codițele cascadelor Care se rostogolesc cu furie Orice a ta devenise gheață Și sângele o perdea grea Curgând mereu în strâmtoarea Prin care nu intră lumina Nici tristețea nicicând nu fuge (Bern, 23 noiembrie
SHAIP BEQIRI ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI (POEZIE) de BAKI YMERI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344155_a_345484]
-
Mi-am ratat ocazia asta! zice cu o nuanță de regret în glas. Mai bine că nu ne-am întâlnit! E rândul meu să râd. - N-ai de unde să știi! O simt cuibărind-se la piepiul meu ca o pisică înfrigurată. Îi atinsesem o coardă sensibilă, dureroasă. Ca orice femeie visase la asemenea lucruri, numai că viața hotărâse altceva. Același lucru este valabil și pentru mine. Uneori mă copleșește ideea singurătății. N-am însă destul curaj să fac pasul acesta. - Să
DRUMUL APELOR, 15 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344187_a_345516]
-
tineresc era odată! Împăcarea dintre azi și ieri, Sub această zare vinovată Țara noastră-i plină de șomeri... Tinerii se duc prin țări străine Semănând sudoarea frunții lor, Lângă fabrici goale și uzine Crește nepăsare și mohor! Cei bătrâni și înfrigurați acasă Își plătesc facturile incerte, Celor sus aleși nici nu le pasă, Dumnezeu, dacă o vrea, să-i ierte! Pentru ei mereu e sărbătoare, Primiți-i dar, cu sare și cu pită, Eu, nu pot și tot ce spun mă
DURERI DE MAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344208_a_345537]
-
de adâncă milă și înțelegere ne vorbea despre compasiune și dăruire în timp ce corbii îl furau de apă ridiculizându-l iubea totuși corbii în fiecare seară uitându-și rucsacul deschis în caz că vor mai înseta și alții iubea pădurea deși copacii tremurau înfrigurați simțindu-i prezenta ne iubea pe noi deși cuvintele sale ardeau măruntaiele noastre atat era de iritant în iubirea aceea nețărmurita incat simțeam cu toții că vrem să-l plesnim să-l smulgem de aripile înălțate maiestuos pana în străfundurile universului
THE TREE OF LIFE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343154_a_344483]
-
capătul pădurii până la lună și-napoi vei primii doi bănuți să privești umbra- dalb vrăjitor- care te urmează tăcută să-i dezvelești umărul cerneala să curgă din vene povești dar iubite tenebre ale muțeniei te urmăresc în pagini albe aștepți înfrigurat să-ți scrie altcineva- o oarecare- poezia de dragoste înainte de a prinde rădăcini pentru trei bănuți o să mori de neiubire în fiecare clipă pe luciul tăcerii îi simt respirația chinul încolțirii printre ziduri bănuții se rostogolesc dulce- amar Referință Bibliografică
PENTRU TĂCERE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343699_a_345028]
-
Benjamin își urmă tatăl. Intrară în cabină prin tambuchiul ruginit și căpitanul își puse pălăria pe masă. În acel moment, se aprinse focul într-un șemineu mult prea elegant pentru orice corabie, spre uimirea, dar, mai ales, spre ușurarea băiatului înfrigurat. Vasul se cutremură și începu ușor să se scufunde în apa aproape înghețată a Mării Celtice. – Hai să mergem s-o vedem pe mama. ... Eusebio Ștefănescu, 2020 Aspecte privind evaluarea Evaluarea de parcurs a produselor va măsura câteva criterii obiective
ANEXE din 5 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282373]
-
din timpul pierdut în zonele cu restricție. Sau, poate știa mecanicul că eu tremuram de emoție și nerăbdare? Poate dorea să fie fairplay față de mine, pentru așteptarea la care m-a supus. Știam că era la vagonul cinci și așteptam înfrigurat să ajungă în dreptul meu. Mă gândeam prostește, ca nu cumva să mă întâlnesc cu cineva cunoscut pe peron, când avea să coboare ea din tren. Mă simțeam de parcă aș fi un hoț prins cu mâna într-un buzunar străin, deși
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
liniște, totul îngropat în zăpadă. Geamurile sunt trase, ușile-s închise iar urme pe zăpadă nu se văd. E ca și cum nu ar locui nimeni aici. Singurul lucru ce trădează viața este indiferența comportamentului. Undeva este căldură. În suflet nu. Privesc înfrigurat în jur și văd...nimic, insist, zăresc biserica. Ușile sculptate sunt încuiate. Turnul, cenușiu și el, pare să nu se mai termine, vrea să se unească cu cerul. - Ce cauți, bătrâne, tu, prietene, prin lumea aceasta, de unde vii? Nu percep
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
mă mânjesc pe gheruțe Căutând pe câmp grăunțe. -Cât ești de emancipată! Parcă nu ne-ai fi surată, Dar vezi să nu mori de foame De la atâtea fasoane! Zise o biată vrăbiuță Ce tremura pe crenguță. Bâtrâna vrabie înțeleaptă Ciripi înfrigurată: -Vezi de treaba ta surată, Nu vezi că e nemâncată! Ce să facă? Epatează! Vrabia mălai visează... Referință Bibliografică: Vrabia mălai visează... / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
peste o oră, va merge la prietena ei de suflet Valentina, iar de acolo va lua trenul și vor merge acasă la mama Ioana. Doamne, doar să nu vină Nicolae, să facă iarăși scandal și să nu poată pleca! Începu înfrigurată să strângă tot ce mai crezu de cuviință și-l strigă pe Ionuț, să-l pregătească de drum. - Mami, mergem la bunica Ioana? Când auzea de plecare la bunica, radia de fericire, era răsfățatul tuturor, iar buni îi făcea toate
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]