1,014 matches
-
asemănare cu vreo virtute și de care să nu se folosească” (La Bruyère). * „Virtuțile care au cea mai mare valoare sînt stăpînirea de sine și spiritul de dreptate.” (Isocrate) Cu prima Îți Înfrumusețezi viața interioară, cu cea de a doua Înfrumusețezi lumea În care trăiești. * „Cei absenți sînt asasinați prin bîrfă.” (P. Scaron) BÎrfa este de fapt, una dintre cele mai detestabile forme ale lașității. În schimb, situația inversă este specifică demnității: „Elogiul celor absenți se face fără lingușire” (Jean Baptiste-Louis
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
alogen, regele Ștefan I (997-1038) releva ce mare folos aduc țării și puterii monarhului oaspeții și noii veniți: „Dacă oaspeți vin din diferite regiuni și provincii, ei aduc cu sine numeroase limbi și obiceiuri, modele și arme și toate acestea înfrumusețează țara, ridică fastul curții și resping înfumurarea străinilor. Deoarece o țară cu o singură limbă și o singură deprindere slabă și efemeră este. De aceea te sfătuiesc, fiul meu, să-i sprijini și să-i apreciezi cu intenție bună, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dar sigură a unei recunoașteri postume 118. Disprețul afișat față de succes coexista cu efortul de a transforma eșecul în refuz deliberat, convingerea superiorității personale menținându-se împotriva tuturor dezmințirilor de zi cu zi119. Romantismul inaugura astfel epoca în care arta înfrumuseța biografia: narcisismul, plăcerea de a mistifica, gustul scandalului și mai cu seamă voința explicită de a pune orice angajament estetic în slujba ideologiei 120. Estetismul afirma că totul e artă, dar, în realitate, făcea abstracție de ea121. Dandy-ul, estetul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era un lucru neobișnuit ca o persoană să fie aleasă pentru o funcție ecleziastică ca urmare a cererii poporului lui Dumnezeu (hirotonisirea, mult mai importantă, a lui Ambrozie, confirmă acest lucru, chiar dacă anumite detalii ale acelui eveniment au fost poate înfrumusețate de tradiție): din acest motiv, Augustin evita cu grijă să se ducă în locuri în care scaunul episcopal era vacant. Aceste locuri, în Africa, erau mai numeroase decât ne putem imagina: avem deja mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îi mai putem citi încă, de exemplu Eusebiu, Socrate sau Teodoret, putem observa că Ghelasie nu adaugă nici o reflecție personală, ci reproduce textele lor fără nici o urmă de originalitate, înșirând complet neinspirat un citat după altul și încercând să le înfrumusețeze apoi cu podoabe exterioare, însă fără nici o măsură. Ca atare, opera lui este considerată o simplă compilație alcătuită din fragmente extrase din scrierile istoricilor dinainte și există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazându-se pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se poate părea stranie. Nu era neobișnuit ca o persoană să fie aleasă într-o funcție ecleziastică la cererea poporului lui Dumnezeu (hirotonisirea, mult mai importantă, a lui Ambrozie confirmă acest lucru, chiar dacă anumite detalii ale evenimentului au fost poate înfrumusețate de tradiție): de aceea, Augustin evita cu grijă să se ducă în locuri în care scaunul episcopal era vacant. în Africa, aceste locuri erau mai numeroase decît ne putem imagina: avem mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întregime): 4) Despre adevărata înțelepciune (creștină); 5) Despre cultul fals (păgân); 6) Despre cultul adevărat; 7) De uita beata. De uita beata Cartea a VII‑a, cea care ne interesează în mod deosebit, are drept scop „să acopere și să înfrumusețeze” edificiul religios creștin, ridicat până în acest punct: „Prea bine, am pus temelia, așa cum spune marele orator. Nu am așezat însă numai temelia solidă și capabilă să susțină întreaga construcție, ci, cu pietre mari și rezistente, am ridicat aproape întreg edificiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Basarab se întreabă într-un loc în învățături...: „Unde sânt unsorile și zulufiile cele cu miros frumos?”, iar predicatorii, prețuitori ai obrazului curat al Sarei le blamau cu dispreț - ca rigoristul Antim Ivireanul - „adică întâi, pentru că se-mpodobesc și-și înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât fireasca podoabă, care i-au dat ziditoriul...” - ori ca, mai târziu, Petru Maior într-o propovedanie: „Ce vom la privirea aceasta, fără vom striga: au aceasta e Ezavél, aceaia, carea odinioară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deși „bogatul portal vestic [pe care îl adaugă] [este] decorat în barocului brâncovenesc” 47 - din temelia ei iaste zidită de bătrânul Mircea Vodă și în urmă de fiiu-său Pătrașcu vodă cu frații săi, Radul și Mircea cel Tânăr, o au înfrumusețat și au zugrăvit. Iară când au fost acum în zilele bl(a)gocestivului și creștinului domnŭ Ștefan Cantazino voievod, domniia sa pentru podoaba aceștii sf(i)nte beserici, au deșchisŭ ușa, fiind fost foarte strimtă, făcându-o de piatră precum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au fost acum în zilele bl(a)gocestivului și creștinului domnŭ Ștefan Cantazino voievod, domniia sa pentru podoaba aceștii sf(i)nte beserici, au deșchisŭ ușa, fiind fost foarte strimtă, făcându-o de piatră precum se véde și o au înfrumusețat atăt pe dinlăuntru cu frumoase icoane și podoabe, căt și pe dinafară precum se véde, întru slava marelui și atotțiitoriului Dumnezeu și întru pomenirea a lui, a părinților și a moșilor lui, săvârșindu-se de lucrulŭ ei la leat 7223
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1509, în timpul lui Mihnea cel Rău, Constantin Brâncoveanu, mare logofăt pe atunci („carele dăspre tată trăgându-se dă(n) véchia dungă a Craioveștilorŭ, carii și Băsărăbești să chiamă...”), își declară participarea, într-o pisanie fixată pe peretele clopotniței („multe au înfrumusețat și den nou au făcut la această dumnezăiască și sfântă casă în 1685), evocă „în véci buna pomenire bunului și luminatului neamului său și lui”51. Tot despre „nemoarta pomenire” vorbesc și pisaniile de la Mănăstirea Hurezi (cea de pe peretele de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
șaselea an al domniei sale...” 52 și cea din pronaosul paraclisul Nașterea Maicii Domnului: „Sfântul și dumnezeescul acesta paraclis, știut iaste că den temelie, prealuminatul, bl(a)gocestiv domnu, Ioan Constandin Basaraba voievod l-au înălțat și cu zugrăveala l-au înfrumusețat, întru cinstea și lauda Nașterii Maicii Domnului Is. Hs. și de pururea Fecioarei și spre nemoarta pomenire a sa și a tot bun și prea bl(a)gorodnicŭ neamului său; săvârșindu-să la alŭ optulea anŭ a domniei sale...” 53. Când ambițiile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
său, Io Costandin Băsărabŭ Voevod” - și declară a urma pilda aceluia (ctitor al mănăstirii): „și precum soțul și domnul ei, biserica cea mare, în cinstea marilor împărați și sfinți Constandin și Elena, den temelie o au ridicatŭ și o au înfrumusețat, așa și măria ei ...”, „Pomeana” le va fi de folos multora: „făcând-o ca în veci bună pomenire stremoșilor, moșilor și părinților lor să râmâe și al lor nemortŭ nume...”. Unii dintre ei (cu o presiune importantă în compunerea inscripției
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au făcut această biserică, iar mama ei, jupânița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”78. La fel în alte - foarte multe - cazuri. Spicuiesc: (trad. din sl.) „Această piatră a făcut-o și împodobit-o Doamna Dafina Domnului ei, răposatului înainte de dânsa Io Eustratie Dabija
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
80 „ Această piatră a făcut-o și împodobit-o Safta dumisale jupânului ei Ioan [...] Vistier, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Constantin Marele Vornic [în loc de Constantin Cantemir - Nicolae Iorga] [...] 7196 [1688] (la Mănăstirea Dobrovăț)81. „Această piiatră au înfrumusețat-o dumnea-ei cucoana Mariia pentru pomenirea Căpitanului Toma Moțoc, soțul dumisale, care s-au mutat către vécinele lăcașuri și s-au îngropat aici [biserica din Brusturi - Târgu Neamț] 7299 [1791], mai 3”82 etc. Erau respectate cu strictețe gesturile comemorative
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și lespedea lui Ștefan cel Mare de la Putna și-a conservat lacunele: „[...] și s-a mutat în veșnicele lăcașuri în anul 7..., luna...și a domnit ani 47, luni 3”). împlinindu-și datorii firești (Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, a „înfrumusețat” mormântul - de la Mănăstirea Probota - al fratelui ei, Ștefan, ucis de boieri, s-a aflat - probabil - între cei ce au compus textul de pe lespedea tombală a lui Alexandru Lăpușneanu de la Mănăstirea Slatina (trad.) „[Această groapă este a monahului] Pahomie, care s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din viața de aici la veșnicele lăcașuri și a fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 [1568], luna mai, 5” a avut grijă de înhumarea unei fiice a ei: (trad. „Această groapă a făcut-o și înfrumusețat-o Doamna Ruxandra fiicei ei [care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri] în anul 7073 [1565-1566]91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sucne, ghiordii, brăie, zăvaste pe toate strălucind aurul și nestematele) la tot ceea ce însemna podoabă și auxiliar de înfrumusețare al toaletei feminine (cosmeticele atât de iubite de clerici; îl evoc iar pe Antim „adică întăi, pentru că se-mpodobesc și-și înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât fireasca podoabă, care le-au dat Ziditorul”). Bijuteriile făceau opulența „zestrilor” (nici „zestrile” fetelor de boieri nu se aflau mai prejos 154) Ilincăi (înregistrate în 1698, la 5 februarie: „1 cunună
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
H(risto)s și aicea, jos, pre lume au trăit; și în Ierusalimul cel de Sus să trăe(s)că în véci, nehotărâți, slăvindu-se și cântându-să. Acestŭ sf(â)ntŭ și luminat lăcaș, blagocestivului domnŭ făcândŭ, așa l-au înfrumusețat și cu de toate înzestratŭ, cât nemoartă pomenire lui și părințilorŭ, moșilorŭ, strămoșilorŭ, și tot bătrân și bl(a)govodnicului său neam în véci să rămâe și să se laude au lăsat...”( Op. cit., nr. IX 786). 53. Ibidem, p. 553
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aproape patruzeci de ani) și va pune să i se sape pe piatra de mormânt o formulă ce o valida ca Doamnă (mamă voievodală și „văduvă”): „Blagocestivul și de Hristos iubitorul Io[an] Alexandru Voevod, Domn al țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt maicii sale Doamnei Anastasia, care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri și a fost îngropată aici în anul 7066 [1558], indiction 1, crugul lunii 17, al [soarelui?] 11, luna mai în 2”. A ajuns la noi și numele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut această biserică”; iar jupânița Anca, mama ei a împodobit mormîntul: „iar jupanița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”344), căci Mihnea nu pre era atent la conveniențe. După o a treia ședere în scaun, efemeră (câteva zile în lunile mai și iunie 1591, căci domnia nu a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de inspirație. Harul l-a ajutat - mai ales - pe foarte modernul, uneori până la ostentație, prozator Sorin Titel să facă o literatură a sentimentelor frumoase. Sorin Titel nu a voit să urâțească lumea în care trăim. El a voit s-o înfrumusețeze fără s-o falsifice. Și a reușit. Nu a idealizat, nu a pus între paranteze dramele; ci doar a depistat și a eliberat izvoarele de bucurie ale vieții. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Copacul, pref. Dumitru Micu, București, 1963; Reîntoarcerea posibilă, București
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
frumusețea ei, ca o grădină cu multe feluri de flori, ca să-și aleagă cele de folos, să să împodobească trupește. Și i s-au dat și lumea cea de sus den suflarea dumnezeiască, den care cât va vrea să-și înfrumusețeze icoana cea sufletească și cât va putea să o asemene cu chipul icoanei ziditorului său”. În perfecțiunea sa (cei vechi spuneau „desăvârșire”), temei incontestabil al superiorității, omul devine analogul terestru al organizărilor sublime universale - „cât și macrocosm să cheamă” -, o
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
față de noi, adulții, pentru că le este mai greu să vorbească despre problemele lor, în familie. A vorbi despre ele ar însemna să le destrame farmecul sau să le reducă la o dimensiune care nu este cea adevărată, cea care le înfrumusețează realitatea și o transformă în poezie. Știința și tehnica au făcut salturi gigantice în ultimele decenii iar ceea ce a determinat și schimbarea modului nostru de viața. Astfel s-a schimbat și raportul copil-familie. Invazia universului nostru cu informație transmise prin
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
i se potrivesc lui Homo polytropos, omul de rând iscusit, care nu lasă întâmplările vieții să se risipească aiurea, nu se lasă „încălecat” de destin, ci învață în toate împrejurările, își cultivă sufletul pentru a-l întări și a-l înfrumuseța într-atât de mult, încât zeul însoțitor după moarte să fie silit să-i deschidă porțile spre Helysion Pedion, iar muritorii să-l păstreze veșnic în postumitatea pe care o numim „memoria culturală a umanității”. „Secretul” pe care îl avem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]