681 matches
-
am aruncat și borcanul gol, și atunci câinii și-au ciulit urechile la zgomot, eu i-am chemat, să vină la păpică, și nici n-am apucat bine să mă dau la o parte, că au și venit, începând să înfulece mămăliga îmbibată cu spirt. Deși mai eram încă amețit, ne-am apropiat de peretele de lut, câinii n-au venit după noi, ne-am dus direct sub basorelieful tocit, ne-am oprit dinaintea peretelui, de aproape părea o piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar mama s-a și apucat să-i mai taie una, și atunci m-am apucat și eu să mănânc repede, fără să mai ciugulesc piureul de castane, băgam în mine linguriță după linguriță, în timp ce-l priveam pe Marius care înfuleca și el, lua cu lingurița bucăți atât de mari că de-abia îi încăpeau în gură, trebuia să se ajute de degetul mare să nu-i cadă, bărbia-i era toată mânjită de frișcă și piure de castane, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușor să i-o trezească Îi alungă pînă la urmă indispoziția, Închise ochii, hotărînd să-și acorde o pauză, să nu se mai concentreze decît asupra plăcerii delicioase pe care el știa să i-o dăruiască. Morineau tocmai termina de Înfulecat o pizza Vulcano de patru porții. Era instalat confortabil la unul dintre birouri, În fața cutiei cu pizza deschisă dinaintea lui. Se Întrerupse din mestecat, surprins de zgomotul ușii de la intrare. În prag Își făcu apariția Nicolas. Contrariat, jandarmul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcu un traseu alimentar ce cobora de-a lungul bulevardului Saint-Michel. Începea cu un hot-dog, la chioșcul din intersecția cu strada Gay-Lussac; continua mai jos cu o pizza, uneori cu un sandviș grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain, la McDonald, Înfuleca mai mulți cheeseburgeri, bea Coca-Cola și milk-shake cu banane; apoi cobora Împleticindu-se pe strada La Harpe și termina la patiseriile tunisiene. În drum spre casă, se oprea În față la cinema Latin, care propunea două filme porno pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de lichior de anason dintr-o băcănie arăbească; apoi, Înainte de a se Îmbăta criță, Îi telefonă fratelui său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta, cuprins de o foame subită după perioada de post, Înfuleca felii de salam italian și bea pahare mari de vin. — Ia și tu, mănâncă..., făcu el, absent. Bruno avu impresia că Michel nici măcar nu-l ascultă. Parcă vorbea cu un psihiatru, sau la pereți. Vorbi totuși. Timp de câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eram un caz Într-adevăr banal, eram pur și simplu un dobitoc frustrat care Îmbătrânea și nu-și mai dorea nevasta. Cam În aceeași epocă, Azoulay fusese solicitat ca expert În procesul unui grup de adolescenți sataniști care hăcuiseră și Înfulecaseră o handicapată mintal - era ceva mai palpitant, totuși. La sfârșitul fiecărei ședințe, mă sfătuia să fac sport, o obsesie a lui - el Însuși, trebuie spus, Începea să facă burtă. În fine, ședințele era agreabile, dar cam monotone; singurul lucru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele ce aveau să devină mame aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
credea că era mai aproape de ce voise Tatăl. Cuvântul să fie cheag Între mine și tine, Între tine și altul și tot așa, până se amestecau toți oamenii și toate femeile. Ca Într-o fiertură de urs pe care o Înfuleci iarna. Noi eram hălcile de carne, iar vorbele erau cheagul care le ținea la un loc și care dădea gustul. Se va fi Întâmplat așa? În vremurile alea În care vei trăi tu și vei auzi de povestea călătoriei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
boașe de berbecuț. Dincolo de sat, câmpia acoperită de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin de-al lui, ușor, dulce și pișcător. - Ești sătul? Întrebă. Am făcut semn că da. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uriașe - pfuuh, Într-o gură din aia Încăpea ușor oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal care fusese cât pe ce să-l sfârșească pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măsurând urmele. - Coțcarii! Vor să ne sperie, râse Enkim. Am strigat după ei, am chiuit, dar n-am căpătat nici un fel de răspuns. Am mai mers o vreme și am Înnoptat lângă un firicel de apă. Am făcut focul, am Înfulecat câte ceva și ne-am culcat. Nu prea puteam să adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Scept, adică? Începu să zâmbească, Încet, prea Încet, de parcă te-ai fi uitat una, două, trei zile la rând la același boboc cum Înflorește primăvara, dar cu puterea de a vedea totul petrecându-se În răstimpul În care ai fi Înfulecat un merișor. Îți spun asta doar ca să vezi că vorba era deja ca un fel de peșteră ce te scotea pe alte tărâmuri, neștiute și nebănuite semn că, deși cuvintele erau puține, tot apucaseră să nască niște meleaguri numai ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit. Ravelstein, când Înfuleca și vorbea În același timp, te făcea să simți că se petrece un fenomen biologic, că Își aprovizionează organismul și Își hrănește ideile. În dimineața asta mă Îndemna din nou să devin și eu mai public, să ies din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe sârmă În timp ce balansa În mâini o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult decât m‑aș fi așteptat. Pe el, viața naturii Îl interesa prea puțin. Numai ființele umane Îi absorbeau interesul. A‑ți irosi gândurile cu iarba, frunzele, vântul, păsările sau animalele Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Își muie și Biluță mâinile în găleata cu zeamă albastră, apoi luă un prosop vișiniu din cabină și se șterse îndelung, aproape râgâind de plăcere. Scoase din torpedoul mașinii un pachet înfășurat într-o pagină de ziar și începu să înfulece din bucata mare de pâine, cu doi cârnați în ea. - Așa mi-a spus Pigasie, adineauri, murmură stins Aulius. Că gata, astea-s ultimele clipe. Chestia cu Biluță, cu ce scoate el, cu avionul ăla pentru Sudica și cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Fata zăbovi îndelung până să înțeleagă și rămase nemișcată, cu banana în gură, fără să facă nici un gest. În cele din urmă, se întoarse sub copac, se așeză pe vine în poziția în care rămăsese toată dimineața și începu să înfulece banane. Puțin timp după aceea, râgâi cu zgomot. Încetă să mai citească și privi uimit imensa grămadă de coji. Clătină din cap, pesimist: — Păi, chiar că am făcut o afacere bună! comentă el cu glas tare. Jivina asta se hrănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou pe drumul spre satul lui. Ea, la rândul ei, ajunse până la colibă, strânse farfuriile pe care le abandonase pe mal, le lăsă să se scurgă sprijinite de un copac și se așeză în colțul ei din totdeauna să înfulece banane. „Banane“ era tot ce învățase să spună și pe vremea aceea nu era decât o umbră care stătea pe vine sau se mișca fără zgomot, spălând vase, făcând curățenie în colibă, despuind bananierul, căutând în pădure semințe și fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui zidurile albe și acoperișurile de paie ale Misiunii de pe râul Yari. Clopotele îi chemau pe indieni la slujba de seară și din bucătărie ajungea, călărind pe vânt, o aromă uitată de fasole cu cârnați. — Dumnezeule! murmură el. Preoții ăștia înfulecă precum lupii... Își adună ultimele puteri care-i mai rămăseseră, vâsli de-a lungul malului stâng evitând curentul râului Yari, care-l lua dintr-o parte, depăși cu o sută de metri Misiunea și se învârti pe loc, traversând acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la soare, pentru că clădirile vechi din Aiud sunt, datorită zidurilor groase din piatră, chiar și vara, reci ca beciu- rile faimoasei Închisori care a făcut celebru orașul. Am dat mai Întâi o raită pe la soră-mea la serviciu, unde am Înfulecat un sandvici, apoi m-am plimbat puțin prin Cetate și În cele din urmă am traversat să-mi cumpăr ciocolată de la Toth. Toth Ăsta făcea cea mai bună ciocolată din lume, ciocolată de casă, Învelită Într-o folie subțire de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpĂiat În care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. mi se părea Înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o Înfuleci ca pe o felie de șuncă. Pentru mine lumea ar fi putut fi digerată numai sub formă de esențe, prin miros, În creier, și nu În stomac. Da, GĂlățanu era fărĂ Îndoială mai Înțelept decât mine. Trecuse prin toate și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]