2,071 matches
-
despăgubească, a zis. Că așa scria la lege. Ei nu, că li s-a dat locuință, că așa și pe dincolo... Chichineața aia cu două cămăruțe pentru cinci persoane o numeau ei locuință, a ținut să adauge!... Atunci s-a înfuriat și i-a scris lui Genscher. A scris toată povestea, cum s-a priceput mai bine, și i-a trimis-o. Fără altă adresă, căci n-avea de unde s-o știe, decât Hans Dietrich Genscher, Aussenminister, Bonn. N-a primit
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
despărțiturilor, la care localnicii, oameni gospodari, dornici să-și delimiteze bine proprietatea, țineau cu îndărătnicie. Schimbam deseori păreri cu dânsul, în convorbiri ocazionale, își susținea opiniile cu înflăcărare, tunând și fulgerând împotriva retardaților ăstora, zicea, care nu înțelegeau frumosul. Se înfuria din te miri ce, părul albit căzându-i atunci pe fruntea brăzdată de cute adânci în dezordine, odată, de pildă, din pricina faptului că directorul fabricii nu știa ce e acela un bideu. Îl rugase să-i proiecteze o casă, și
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
a strigat: - Mă, voi dintr-a doua, potoliți-vă! Și ne-a mai aruncat câteva secunde o privire de gorgonă. Eu am încremenit, dar Tuțu, profitând că nu-l mai contrez, mi-a aplicat o izbitură strașnică. Asta m-a înfuriat și i-am întors izbitura cu capul, deși domnului Arsu nu-i încetaseră privirile gorgonice. Vă închipuiți că atitudinea noastră l-a scos din obișnuita stare de calm. După câteva secunde a șuierat. - Ia veniți voi, mă, la tablă! Amândoi
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Așa că, nu prea eram convins. Gospodarul a insistat : -Bă, eu cu tine vorbesc! Pleacă imediat acasă, că mă superi! Am mormăit, bosumflat, cu capul în jos : -Da... ce? Nu s-a umplut traista! -Nu s-a umplut traista? S-a înfuriat omul. Stai că-ți dau eu câțiva bolindeți după ceafă, să umpli traista! Și s-a luat după mine. Am rupt-o la fugă, convins definitiv că trebuie să mă întorc acasă. după ce obosesc, mă uit înapoi și observ că
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
din 30 octombrie 2015. 7-Niște sirene vesele ---Lăsați-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreț. Nu vedeți că a intrat în banii castraveciorilor? Câți saci ți-am păpat, Dane? Și mai are pretenții de mare afacerist. Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu: --Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Cotnari! Citește mai mult 7-Niște sirene vesele ---Lăsați-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreț. Nu vedeți că a intrat în banii castraveciorilor? Câți saci ți-am păpat, Dane? Și mai are pretenții de mare afacerist.Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu:--Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
împreună la cumpărături, iar Mira o lăsase pe fiica ei să o aștepte în fața magazinului. Când s-au reîntâlnit, Monica, fata ei era supărată, plânsă, furioasă. Nu și-a ținut echilibrul și a căzut chiar lângă ușa magazinului. Nu o înfuriase căzătura în sine, cât faptul că a fost văzută, și, probabil, că a fost subiect de amuzament pentru trecători. Din acel moment, nu a mai fost chip să pună patine, de orice fel, în picioare. S-au îndreptat apoi pe
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau să te Îndestulez pe seama celor viitoare, așa Încât să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă Dante. Era Înfuriat. De ce prietenul Îi vorbea În enigme? De ce Îl părăsea În acea incertitudine? — Ești un arogant osândit, cu tot neamul tău! strigă el. Nemernicul de Giannetto e viu și știe mai multe ca tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de trunchi acolo, cele mai bune capete de-acolo încep să zboare. — Poate că uneori e mai bine să-ți zboare capul în palat, decât să-ți zboare din pădure - cugetă Iovănuț. — Cu tine nu se poate vorbi serios! - se-nfurie preacuviosul Metodiu. Episodul 150 SIGNORA MAXIMA Deodată, desprinzându-se din mulțime, o femeie nespus de maiestuoasă, ce păstra încă în proporțiile cu totul uriașe ale trupului ei urma unei frumuseți devastatoare, se apropie de călugări. Nu era grasă; cutele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
străbătând „Pământul pustiu“ cu toate că-l urmărea o întreagă armată. — Și ce s-a întâmplat după aceea? — Cum nu puteau să-l prindă, militarii ne-au sechestrat, cu intenția de a ne schimba cu Abdul-el-Kebir. Când a aflat, tata s-a înfuriat și a jurat că-l va ucide pe acela pe care-l considera principalul vinovat, adică pe președintele impus de militari. — Și și-a îndeplinit promisiunea? — Și da, și nu. Ce înseamnă asta? — Că a pornit într-o călătorie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urât, dar, văzând că nu are de ales, scoase apă din puț și umplu întâi radiatorul mașinii, iar apoi un mic bidon. Îmi pare rău! murmură la sfârșit. — De ce-ți pare rău? i-o trânti colegul său, care se înfuria tot mai tare. Ce credeai, că asta o să fie o plimbare pe Champs Elysées? Te-am prevenit că s-ar putea să dăm de bandiți și hoți la drumul mare, iar tu ai acceptat; așa că nu-mi veni cu tâmpenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-și umple gânditor pipa, murmurând mai mult pentru sine: — Treaba-i aiurea, începu. Foarte aiurea, fiindcă, după părerea mea, și unii, și alții au dreptate. Chiar și nenorocitul ăsta care spune că a vrut să plătească apa și s-a înfuriat când a crezut că este discriminat, pentru că celor ce veniseră înaintea lui li se îngăduise s-o folosească... — În momentul acela nu ne-am putut imagina că prin tabăra noastră vor trece toți nebunii din lume. Apa unui puț ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zi, o săptămână sau o lună?... Sunt sigur că nici măcar nu știi în ce an suntem. Am spus o săptămână și au trecut deja trei zile. — Și crezi oare că-i mai important să respecți o dată sau niște vieți? se înfurie celălalt. Omorând niște nevinovați nu vei face să se împlinească mai mult legile tale. O vei face cu putință răbdare, virtute cu care vă mândriți cei din rasa voastră. — S-ar putea să ai dreptate. Bineînțeles că am! mormăi celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar fi găsit nimeni nici peste ani de zile? — Sigur că mi-a trecut prin cap - recunoscu ziaristul. E primul lucru la care m-am gândit... — Și atunci? Nu ai față de asasin. Și ce față au asasinii?... - aproape că se înfurie francezul. Câți asasini ai văzut la viața ta, și după ce cunoști că omoară oameni? Singurii asasini cu față de asasini pe care-i știi sunt actorii de film care o fac întotdeauna pe gangsterii și, în momentul în care apar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nu este mult, dar ne-au trebuit mulți ani ca să le adunăm și cineva a distrus totul dintr-un capriciu, în mai puțin de un minut... - Se uită la interlocutorul său cu acei ochi întunecați și pătrunzători care când se înfuriau păreau că scot scântei. - Până când vinovatul nu va plăti pentru toate astea, nu va fi pace... Se ridică fără grabă și spuse în încheiere: Și acum te rog să mă ierți, trebuie să mă întorc în munți. Te duc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în întuneric, alături de Eugelhard. Așa oscilam eu pe vremea aceea între copilărie și bibliotecă. Mă lăsa să pun întrebări sau să trag cu ochiul. Nu m-a învățat nimic de bunăvoie. Știam amândoi că nu voi deveni fotograf, totuși mă înfuriam dacă expuneam prea mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu ea. Totuși, bărbații erau întotdeauna drăguți, dar râdeau de ea când nu era prin jur. Asta mă făcea să mă simt prost, pentru că nu exista bărbat în oraș pe care tanti Mae să nu-l placă. Când nu se înfuria din cauza felului cum se îmbracă sau cum merge, tata râdea și el de ea. Mama i-a spus că tanti Mae era demnă de milă și că nu trebuia să râdă de ea. Iar asta m-a mirat destul de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai mergeam la predică din cauză că nu aveam bani să plătim taxa la biserică. Mă întrebam ce avea de gând să-mi facă dacă mă raportează autorităților de stat. Voi fi exmatriculat din cauza ouălor lui tanti Mae? Am încercat să mă înfurii pe tanti Mae, dar nu am reușit. Speram doar ca atunci când voi fi dat afară din școală să nu-i spună lui tanti Mae de ce. Probabil că și ea râgâie acum acasă și și-ar da seama. Mă întrebam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de emisie la radioul local pentru ca preotul să își țină discursul duminică seara, când trebuia să fie Amos ’n’ Andy. Oamenii care nu mai țineau de biserică, ca și cei care nu fuseseră încă de la început pe liste, s-au înfuriat și mai tare, fiindcă Amos ’n’ Andy era spectacolul favorit al tuturor. Singurul post pe care-l mai puteam asculta era cel puternic din capitală, dar la noi nu se prindea niciodată bine. Între timp, tanti Mae se urca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
amândouă se întâlneau numai ca să-l critice pe el. Înainte de „nebunia cu sulul“, Noah fusese un pasionat colecționar de cărți rare. Cumpăra cărți rare numai pentru plăcerea de a se pierde în ele, privindu-le. Acum simțea că Judit se înfuriase prea mult. Ședea disperat la masa de lucru, exersând cu mare răbdare, ca un copil conștiincios. - Alef, bet, Atotputernice Dumnezeu, ghimel, dalet, o, Milostive! Cerneala neagră lucea puternic ca lumina. Către miezul nopții, când începuse să moțăie, i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deștept, Luca Dinulescu, sau ce? am auzit din nou și iată că acum îmi era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro, care era peste măsură de înfuriat. Euripide jubila, frecându-și mâinile cu satisfacție, în vreme ce privirile celorlalți oameni mă săgetau furioase. - Vă rog foarte mult să-l lăsați în pace, spuse răspicat cel pe care acum simțeam că îl pot numi prietenul meu, altfel se lasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puteam ști exact, întrucât eram peste măsură de panicat. Nu-mi imaginasem nici o clipă că se va ajunge atât de departe. Încercarăm să mai înaintăm câțiva pași, numai că cei din fața noastră nici nu se clinteau, ba mai mult, se înfuriară cumplit văzând că nu ne opream. Maro înlemni brusc, el, speranța mea, iar pentru mine acesta, nu altul, a fost semnul că suntem pierduți. Nu-mi venea să cred că se oprise. - Ce înseamnă asta? făcu Maro, cu glasul tremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mulțumim să fim niște ticăloși meschini, când devenim mai buni, trecem la crimă. Înțelegeți, bunilor proroci, că tocmai sentimentele de Omenie și de Justiție sădite de voi în sufletul nostru ne fac să ne irităm, să ne indignăm, să ne înfuriem. Înțelegeți că, de am fi fost lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți că nu ipocrizia, nu viclenia, nu ticăloșia rațiunii, ci doar Omenia, Dreptatea și Noblețea Sufletului ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți că nu ipocrizia, nu viclenia, nu ticăloșia rațiunii, ci doar Omenia, Dreptatea și Noblețea Sufletului ne obligă să ne indignăm, să ne înfuriem sălbatic și să ne răzbunăm ca fiarele. Înțelegeți, prorocilor, acesta este mecanismul sufletului nostru de om, mecanismul leagănului în care, din zborul cel mai avântat spre Noblețea Spiritului se naște mișcarea în direcție opusă, spre polul Cruzimii de Fiară.“ Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar n-a zis nimic... absolut nimic. Și tu, Dirk, te încăpățânezi să mai spui povestea asta, zise nevastă-sa. Era cu atât mai jalnic, cu cât mai degrabă te amuza figura ridicolă pe care o făcea olandezul decât te înfuria felul brutal în care îl tratase Strickland. — Sper să nu-l mai văd niciodată în ochi, zise dna Stroeve. Stroeve zâmbi și dădu din umeri. Deja își recăpătase buna dispoziție: — Realitatea rămâne că este un mare artist, un artist foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]