1,615 matches
-
Îți caut ochi să îmi alunge jalea Ce parcă-n piept adânc mă răscolește, Dar vocea ta senin m-ademenește Prin vag ecou ce-ți repeta chemarea. Îmbrățișări, săruturi curg năvală, Sub noi cresc flori - grădină-nmiresmată, Ascuns izvor ne-ngână-n hârjoneală, Iar păsări trec în horă spiralată. Se trece zi și noapte inegală În visul meu, când fosta-i răsfățată... Referință Bibliografică: De dragoste, în oglindă... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie
DE DRAGOSTE, ÎN OGLINDĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363734_a_365063]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ROMÂNIE, CUI MĂ LAȘI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cui te las și cui mă lași Mamă sfântă Românie, Și blestemele cui le-aș Îngâna plâns de mânie? Triști români și românași Fără vlagă și mândrie, Turmă de naivi și lași Izgoniți în pribegie, Fără câini și ciobănași Transhumând din veșnicie De Carpați și de Oași Spre fatidica băcie A străinilor pizmași Ce vă smulg
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
pustie Ca pe un tărâm incaș Cotropit cu barbarie De un Dumnezeu iabraș Lăcomit la avuție... Avuție face-le-aș Și mormânt dintr-o cutie! Cui te las și cui mă lași Mamă sfântă Românie, Și blestemele cui le-aș Îngâna plâns de mânie? Referință Bibliografică: Românie, cui mă lași / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 690, Anul II, 20 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
în marea de iubire de ce plimbăm o ură în trup cu ochii goi de ce să judecăm zăcând în amorțire chiar de se-ncruntă clipa te urcă într-un tren coboară între stații într-un prelung popas și buzele năuce să-ngâne un refren când îți continui drumul mergând încet la pas nu-i loc pe-ntru-amăgire nu-i loc pentru ispite în lecția-nvățată cu Dascălul de sus asumă-ți înțelesul și du-te înainte sau dacă nu repetă un ideal dedus nu
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
fidel al poveștii noastre. "Știi cine sunt?", m-a întrebat pe neașteptate. Dacă știu... firește că știu... Tu ești regina... Iar ultimul dans se va repeta la infinit", i-am răspuns, privind-o în ochi. "La infinit... la infinit", mă îngână, apoi silueta ei se volatiliză, încet. Singur în cameră, privind orologiul arhaic, cu zgomot de epocă, covorul persan, dormitorul alb, curat... "Unde ești? Ce s-a întâmplat? Vino...", am șoptit, dezorientat. Peste câteva minute, strania aristocrată negresă și-a făcut
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
aur prin bolovani scorpioni și șopârle înnoată la soare cactușii se ridică în spații o libelulă dispare la Palatul de Stâncă, argint scrijelit pe-o tăbliță de cer greieri se scăldă în boabe de ienupăr crengi rupte, mărgele din turcuoaze îngână melodii de demult frunze șoptesc legende în imagini din nisip invizibil - țipăt de păsări, tocană de vise fierb suspendate-n ocru. Toamna I umbre suspendate în ocru între două lumi îngenunchiate atomi ai foamei în cursa himerei toamna muiată în
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
bolnavă umbre de aur prin bolovani Scorpioni și șopârle înotau la soare printre cactușii care trosneau în spații O libelulă se pierdea la Palatul din Stâncă, argint scrijelit pe-o tăbliță de cer Greierii se scăldau pe boabe de ienupăr îngânând melodii de demult Crengi rupte, mărgele din turcoaze Frunze șopteau despre legende în imagini din nisip invizibil Țipăt de păsări și tocană de suflete fierbeau fluid în ocrul torid. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Din himere
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
eminesciene, Gheorghe Suchoverschi este un creator special. Cu nuanțe filosofice, esoterice, uneori mistice, în taxonomia rondelului său se regăsesc temele lirice esențiale: natura, iubirea, viața, prietenia. Toate acestea, sub condeiul înaripat al autorului, strălucesc și capătă culoare, vibrează de muzică, îngânând refrenuri fără vârstă. Savoarea vieții - privită ca pe o cafea bună - se transformă în versuri brodate cu fir prețios pe borangicul eului. O poezie ce are puterea de a converti întunericul în picuri de lumină, de a aduce cerurile în
GHEORGHE SUCHOVERSCHI (FOCŞANI) – CAFENEAUA RONDELURILOR de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350377_a_351706]
-
ce trebuie să facem la o slujbă religioasă. - Stați liniștiți, vă arăt eu ce să citiți. În paraclisul din chilia athonită a pustnicului basarabean am citit și am cântat pentru prima oară o slujbă pentru pomenirea morților. Mai întâi timid, îngânându-i pe cei doi, apoi cu voce din ce în ce mai puternică și mai sigur pe mine. Simțeam cum inima mi se înflăcărează și în fața ochilor îmi apărea chipul măicuței Ana cum plângea și radia de fericire când ne spunea: „Acum știu că
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
și mic de statură. Începuse să cânte în fața icoanei de la intrarea în peșteră cu atâta emoție că toți pelerinii au rămas muți. Ochii îi lăcrimau în timp ce cânta, iar vocea tremurândă îi făcea cântarea gravă, dând multă solemnitate momentului. L-am îngânat și noi când a început ”Cuvine-se cu adevărat” ca să aflăm ce l-a emoționat atât. - Când văd o icoană a Maicii lui Hristos nu mă pot abține să nu plâng și să cânt. E atât de bună cu noi
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
de sus. Am scos flautul și am început să cânt un fragment din ” Sonata în sol minor” de Johann Sebastian Bach. Sunetul flautului spărgea liniștea muntelui. Notele ieșeau cu atâta acuratețe de parcă învăluiau crestele muntelui cu armonia lor, iar ecoul îngâna Sonata în surdină ca și cum o orchestră mă acompania. La un moment dat am auzit alte sunete. Un pian mă acompania. Dar sunetele veneau de undeva departe, aduse de vânt. M-am oprit să ascult cu atenție. Cineva continua Sonata lui
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
cuvinte. Să știi că muzica bizantină se cântă la fel și în rusă și în sârbească sau bulgărească ori românește de o mie și ceva de ani. Începea el un psalm sau un acatist în limba lui și eu îl îngânam în limba mea, pricepând așa câteva cuvinte sârbești și el câteva cuvinte românești. Până la Athos ajunsesem să ne înțelegem de minune - ba trei cuvinte de-ale lui, două de-ale mele, trei rusești și două nemțești și mai ales prin
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
să se roage împreună cu el. Tataia era foarte grav, foarte pătruns de solemnitatea momentului și se ruga vorbind rar și apăsat, ca tata să spună după el rugăciunea. Lui îi venea să râdă, la început îl maimuțărea, apoi doar îl îngâna, ca pe urmă să intre și el în aceiași stare gravă, serioasă. Începuse să se înroșească și când a început să cânte ”Cuvine-se cu adevărat” fața lui s-a transfigurat iar privirea i-a devenit mai pătrunzătoare și mai
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
Și cât ținea vânzarea produselor - maximum o oră, căci niciodată nu aduceau marfă pe săturate - zeci de glasuri se porneau și cântau ”Psalmul 50”, ori ”Hristos a înviat din morți” ori colinde - în funcție de sezon. Mulți nu știau versurile și ne îngânau sau fredonau melodiile, dar până la căderea comunismului mai toți vecinii au învățat pe din-afară psalmii 23, 50 și 102, pricesne și cântece bisericești. Iar atunci când Andrei începea să cânte acatistul ”Slava Lui Dumnezeu pentru toate” - e drept doar de vreo
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
cercelul de cireșe-a însemnat un dar ce-mpodobește o cochetă primit ca un răsfăț de la băiat te-aștept de prea demult în astă vară cireșul s-a golit de cerceluși n-ai apărut doar greieri din vioară cri-cri-uri îmi îngână pe la uși *** Ciclul "Vara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: cireșe amare / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CIREŞE AMARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348576_a_349905]
-
se atribuie eticheta de „înaltă societate”, bizare legături și desfaceri, mai toate regizate, de cupluri mai toate penibile... Pe când, cântecele artistei Ionela Prodan nu se mai regăsesc decât pe vreun disc de vinilin, vechi, zgâriat, ovalizat, ori dacă îl mai îngână câte-un lăutar într-o dungă, pe la vreo cârciumă mai tradiționalistă, ori vreo nuntă desuetă, cu muzicanți, nu cu aparate! De ce?! Ne este dor de Ionela Prodan! „Din bucata mea de pâine/ Am crescut un om și-un câine./ Omul
IONELA PRODAN. RAR CÂTE O PLOAIE DE MELANCOLIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348560_a_349889]
-
ce reînvie atmosfera sfântă a sărbătorilor de iarnă. Autorul își numește local nașterii “Sat celest” , “cu luna-n deal”, învăluit în “liniște patriarhală”: “Și-n liniștea patriarhală, / În greu miros de prună coaptă, / Viața și moartea, în urzeală, / Se-mbucă, îngânate-n șoaptă.// Curând, cea pace o să cadă / Pe satul meu secat de lume, / Uitarea-și face largi hotare / Peste ce-a fost odat' minune (Sat celest). Autorul mărturisește ce efect are Puterea trecutului asupra conștiinței sale și că, prin această
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > FEMEII Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Adusă de aripi de vânt, Trupul ei alb și-l mlădie-agale - Femeie născută din gând Ce cântec îngâna buzele tale ? Ochii tăi negri că smoala Mă întreb ce vraja ascund ? Eu apă m-aș vrea, de tu mi-ai fi prund Pe viață, cu tine aș face tocmeala... Dar tu te prefaci în cupe de crini, Parfumul tău
FEMEII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348712_a_350041]
-
tavă cu ceașca de lapte cu cornuri calde și mă îmbia să mănânc. E ciudat cum povestirile lui Marin Preda se petrec, fie dimineață, „sub răsăritul roșu și plin al soarelui” când încep lucrurile să prindă contur, - ori când se îngâna ziua cu noaptea și țăranul pleca la câmp în căruță. Rareori în altă oră a zilei. E un timp al nălucilor, al fantomelor de abur și ceață, ivite în pâcla dintre liziera de salcâmi sau în burta unei văgăuni. Miriștea
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
Iubiți vântul dulceag ce ne adună gândurile fugite de acasă! Iubiți zăpezile care nu ne lasă să îmbătrânim! Iubiți răsăritul viu curajului trezirii la viață! Iubiți începuturile cu pași înceți prin care revelația respiră inocentă. Iubiți ploaia de vară care îngână prin șiroaie aducând răcoare oricăror suspine! Iubiți floarea dăruită culorii ce se înalță făr de teamă, doar grandoare! Referință Bibliografică: Rugăminte / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1827, Anul VI, 01 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
RUGĂMINTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350238_a_351567]
-
pași (fiindcă elevul Mihai Glumăreanu venise la un pas de ea, și cum gesticula... putea să o atingă, Doamne ferește, bineînțeles... fără să vrea), a pus mâinile pe catedră și, privindu-l fix între ochii lui de broască țestoasă, abia a îngânat. - Sigur că nu se va ajunge la o asemenea situație: de la dramă până la tragedie... e o cale destul de lungă. - Nicio cale! a sărit ca ars Victor Răfuilă. Știu cei de la minister câte drame, câte tragedii se întâmplă zilnic la noi
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
pentru că acolo, în fiecare mugur de literă stă Domnul tăcut și te așteaptă să-i cunoști fiecare fragment de infinit, mereu altul, mereu împlinind spirala valorilor fiecărei ființe în parte. Spune Tatăl Nostru de câte ori îți este frică, voi fi aproape îngânând ruga ta și colorând iar și iar fiecare frunză a gândului tău ca un arici format în starea de frică. Numai așa te poți cunoaște, Anna. Cunoscându-l pe Domnul tot mai bine, atât cât îți este dat. Nu știu
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
unui pescăruș întârziat. E clipa de grație! Taina amurgului pe care o împărtășesc cu stânca, cu marea, cu pescărușii și cu marinarii de pe vapoarele aflate în larg. Mă las în voia visării și simt cum briza mării îmi mângâie chipul îngânându-mi cântece ciudate, aduse, pe aripa vântului și a pescărușilor, de pe tărâmuri îndepărtate, purtând în clepsidra versurilor aromele exotice ale acelor ținuturi. Devin fluidă ca argintul viu și mă preling de pe stâncă în valurile ce clipocesc la baza ei, înfrățindu
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]