917 matches
-
misterioasă și rece,Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea sticloasa și receCe-ascunde un foc mocnit,Amândouă ... ÎI. RĂDĂCINI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
pe drumul fără întoarcere, un drum de fericire și teama. Oare mai ai cămașă în care înveleam nopțile crestate de neliniștea sărutului uitat, dar penarul cu vise și creioane care ne desenau iubirea? Nimeni nu mai răspunde tăcerii, un vânt îngândurat adună lăstarii ecoului pierdut de noi. Pe trotuarul vieții noastre, doi copii joacă șotron cu infinitul. Petale albe cad peste linii și iluzii, departe, un tren pleacă din viața unei lacrimi reci și surde. Pe fruntea mea ninsoarea primăverii adună
ÎNTREBĂRI UITATE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373441_a_374770]
-
Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului când noaptea cade peste munții-n flăcări și lupii-ncep să urle a pustiu un șoim apare pe sub norii negri nepăsător și ferm și cenușiu - plutește peste pinii-ngândurați visând la prada ce-l așteaptă-n vale; cutează să se creadă împărat, c-o lume-ntreagă are la picioare... în adierea vântului de seară îi trec discret prin minte întâmplări așa de vechi ca munții-n care zboară - așa
POVESTE CU ȘOIM de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373528_a_374857]
-
Carina Anca Ienășel , publicat în Ediția nr. 1692 din 19 august 2015. când noaptea cade peste munții-n flăcări și lupii-ncep să urle a pustiu un șoim apare pe sub norii negri nepăsător și ferm și cenușiu - plutește peste pinii-ngândurați visând la prada ce-l așteaptă-n vale; cutează să se creadă împărat, c-o lume-ntreagă are la picioare... în adierea vântului de seară îi trec discret prin minte întâmplări așa de vechi ca munții-n care zboară - așa
CARINA ANCA IENĂȘEL [Corola-blog/BlogPost/373566_a_374895]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ÎNSEMN Autor: Carina Anca Ienășel Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului mi se rostogolesc printre gene priviri rotunde și-ngândurate ca o zi de Duminică - se sparg de tâmplele tale dorind în gânduri adânc să-ți pătrundă țăndări de suflet arzând în iubire ca rugul lui Moise (fără mistuire) Referință Bibliografică: însemn / Carina Anca Ienășel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNSEMN de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373565_a_374894]
-
Acasa > Literatura > Proza > AVUȚIA LUMII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam, îngândurată, peste urmele fierbinți ale mării. Pescărușii se năpusteau, într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
trec prin toate, doar era întâia oară! Un actor își dresa visul, avea unul fantomatic Și-nvățase bine rolul despre lupul singuratic. Doi pescari de vreme bună se-ntreceau într-un oftat: Doamne-am zis, există-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de zor armura din misterul unui joc. Am ajuns la miezul nopții, am venit dinspre aval; Un străjer, la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
Pentru că-i știu trecutul, îi stiu chinurile și viața ei atât de tristă; Frida nu mai are acel mister al fetelor de care să te îndrăgoastești! Poate-mi fi cel mult o soră, dar nu iubită, răspunse Ioniță trist și îngândurat. Atunci când unei femei i-ai desfăcut toate sertărașele șo-ai văzut ce are în ele, nu te mai interesează... Eu m-am bucurat mult în sufletul meu: Frida era deci liberă pentru mine... Am stat cam o oră printre mărăciniș
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu, la ceas de Vecernie, într-o zi de vineri seara. Oricât de îngândurate sau încărcate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
prezent, Pe scară de gând să urc în viitor. Prizonieră în suflet penitent, Să evadez în priviri de cititor. Autor, Maria Filipoiu ÎNTREBĂRI Adeseori m-am întrebat: Al cui spirit am împrumutat Pe drumul vieții ce-l străbat Cu sufletul îngândurat? Am fost menită-n viața mea, Să scriu ce am trăit cândva? Aș vrea să-ntreb nemurirea: Sunt eu sau amintirea sa? Pe unde-am mers ori cum trăiesc Viața în destin pământesc, Simt că vine din astral ceresc Și
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]
-
bunătate... ca măsuri echilibrate, predominante peste tot ce cuprinde firea ei: exuberanță în văpaie și, deopotrivă, adâncă introvertire de enigmatice sensibilități. E blândă și romantică, e neastâmpărată, născocitoare de șotii și romantică, visătoare ca poetul și riguroasă ca matematicianul, e îngândurată și optimistă, e sensibilă și puternică, duioasă și hazlie...! Bogată de haruri și înfrumusețată de ele, ca sclava frumoasă fără șiraguri de diamante, nu ca femei păun, încărcate de accesorii și culori, artista Tania Popa are frumusețe umană și artistică
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
că... ajungem noi pe Tărâmul Făgăduinței și pe toți care au alte opinii decât cele ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, inclusiv ale lui Fidel Castro le aplicăm corecțiile celor patru pereți cu... fereastra spre cerul încătușat cu gratii. (Îngândurat) - Să nu credeți că sunt credincios. Să mă ferească... Michiduță, cel cu coadă, de acest lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este „Capitalul” lui Marx. Iar Noul Testament îmi este
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
din noi“. Asupra multor versuri planează un sentiment nostalgic: „preocupați să redresăm himere“, “temniță-i al nostru trup”, „pulberi de tăceri”, „fiorul unui plânset stins”, „sigla-nsingurării“, „bagaje de speranțe sfărâmate“. Natura este, nu rareori, personificată: „valsează norii“, “luna-ndurerată”, “ceru-ngândurat”, „o zi își deapănă azurul”, „toamna amorțită“. Alteori e surprinsă metaforic: „pădurile de ploi”, “smârcurile toamnei”, “horă de stele”, “bolta sângerie”, “castele de zăpadă”, “cerul stors de lacrimi”. Expresivitatea poemelor este asigurată de stilul metaforico-simbolic. „Suspectă de iubire“, poeta pledează
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
cu aparatul în mână... Nopțile, diminețile, zilele ce au urmat, au fost pentru Laura o lungă așteptare, însă în sufletul ei se cuibărise cu încăpățânare speranța că, într-o zi, telefonul va suna. * * * Doctorul Tomescu conducea mașina cu viteză redusă, îngândurat și oarecum încordat. Era foarte târziu, dar a hotărât să facă un ocol mare pentru a trece pe la spital și nu direct acasă pentru a se odihni. Ascultase cât se poate de atent tot ce-i povestiseră Iuliana și mama
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
descoperit la spital..., da, că l-au dus urgent acolo, nu au stat de căutări... Este adevărat, înțeleg...”. Cu aceste întrebări și răspunsuri în gând, absent la tot ce îl înconjura, traversase spațiul de la parcare în spital și străbătea holurile îngândurat. A intrat prin blocul operator pentru a scurta traseul și a câștiga timp, acesta având legătură directă cu secția de terapie intensivă. Aici a avut parte de tabloul specific secției. Era prea obișnuit cu acel gen de scene în care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
apoi aș vrea, cu mâna tremurândă Să-ți mângâi părul răvășit de vise Pășind ușor în lumea de poveste Născută din speranțele promise... Frumoasă doamnă, de-aș avea curajul Să pun ca o pecete un sărut Pe fruntea ce cândva, îngândurată M-a fermecat și totuși m-a durut Poate atunci ai înțelege doamnă Sublimul cânt al inimii din piept... Ai înțelege că un dor nebun Mă face să te-ador...să te aștept... Referință Bibliografică: Frumoasă doamnă... / Maria Luca : Confluențe
FRUMOASĂ DOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374024_a_375353]
-
mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Țăranu-i ostenit... În așternut, Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat dar liniștit... Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, ( Ca soarele spre-o altă zi de vară) Își trece carul dincolo de-amurg... Cu Dumnezeu, mereu! În gând și-n car... CINSTIT, SĂRAC, dar plin de biruință, EL duce mai
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
nopții, când cocoșul îl trezea cu cântecul său, nu-i mai spunea cuvinte urâte. „Uite”, se gândi curcanul, „el ne trezește să cunoaștem frumusețile nopții, iar noi îl mai și certăm”. Și pe zi ce trecea, curcanul devenea tot mai îngândurat. Aștepta toată ziua într-un colț al ogrăzii să vină mai repede noaptea, să savureze iarăși și iarăși nemărginirea și misterele întunericului. Și așa trecură anii, și timpul se lăsă peste ei. Acum, noaptea, curcanul îi dădea câte un ghiont
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Tiptil,pe sub frunze incandescenteca într-un joc ”de-a pierderea realității”,te ascunzi,te adâncești pe poteci îngândurate,departe,tot mai departe,în hătișul unui tăvălug de amintirifără culoare,aplatizate sub greutatea infinităa necunoașteriiprin cunoaștere,cuprins de tremurul unei alte zile rătăcite,cu umerii uimițiși coloana gotica în formă semnelor de întrebare,cuprinzi tot hăul zgomotos al lumiiîn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372314_a_373643]
-
și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Și totuși înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa și rece Ce-ascunde un foc mocnit, Amândouă trăim povești zbuciumate, Mirese semețe, Cautandu-si drumul prin timp, iubire, destin. Referință Bibliografica: Bastionul dragostei / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
BASTIONUL DRAGOSTEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372565_a_373894]
-
Și cu lumina zorilor, când vise pier. Și-adună-mă din labirint de îndoieli În care m-am pierdut de-atâta dor, De când m-ai răstignit printre rebeli, Albaștri nori ce-mi izvorăsc ușor, Din sufletul ce l-am ascuns între tăceri Îngândurate lacrimi printre ploi. Mai uită-mă-nserarea mea de ieri! Și-adu-mi aminte de lumina dintre noi. Aprinde flacăra s-ajungă pân'la cer, Să-mi lumineze drumul spre-nălțare. Acolo gândul meu e prizonier Și mă așteaptă să îi cer iertare
SUNT ESEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371107_a_372436]
-
bolta înstelata Să-ți lumineze calea-n veșnicie Și-o stea cu trena, când vei fi purtată Din lumea ce-o numim zădărnicie. Îți voi lăsa și marea înspumata Cu frământări de valuri în talazuri, Ca veșnic să te țină-ngândurată, La liniștea ce se ascunde-n iazuri. În foșnetul pădurii îți las visul Și glasul meu în tril de pasarele, Iar în izvorul ce-și urmează cursul Iubirea cu un strop al vieții mele. Cântată doina pe cărări de munte
FREAMĂT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371128_a_372457]
-
voind să afle din ce zonă a Basarabiei se trăgea, cum de ajunsese în Iași, și evident unde mergea. Odată lămurit, auzind că după ce plătise taxa de înscriere la examen, nu-i rămăseseră bani pentru o eventuală gazdă, deveni sincer îngândurat. Avea în față un băiat cuminte, și n-ar fi vrut să-l știe dormind în gară, sau mai rău, pe străzi. Îl invită să rămână la el fiindcă, fiind maistru pe șantier, avea o cameră locuibilă în clădirea care
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
-i plăcea să evadeze din realitate în acea lume mirifică a cărților. Simțea că pentru a face față noii posturi trebuia să se autoinstruiască, să citească. Urmare a scrisorii trimise acasă în prima zi de școală, pe neașteptate tatăl său, îngândurat și plin de griji ca mai întotdeauna, îl vizită. Numai că acolo, într-un loc în care nu era în largul lui, se simțea nesigur pe el, stânjenit, marcat de imensitatea clădirii în care fiul său își câștigase un loc
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]