929 matches
-
cuiva, înseamnă că nu prea te așteptai s-o faci. Așa încât e o chestiune de noroc, intervine întâmplarea în mare măsură. A coborât de pe trotuar, continuând să-și țină mâinile în buzunare, și a venit spre noi. Dar un Seymour îngândurat nu traversa repede o stradă înfășurată în amurg, în nici un caz nu părea s-o facă. În lumina aceea vesperală, a venit spre noi ca o corabie plutitoare. Pe de altă parte, mândria este unul dintre impulsurile cele mai rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mîncare, primind comenzi de cafele și ceaiuri, socotind în grabă consumațiile. Mai doriți ceva? întreabă chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa dinspre bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă... Sigur, domnișoară! o încurajează chelnerul, prinzînd mai bine teancul de farfurii ce-l duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia salută și iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspuns și s-a apropiat din nou de masă. În depărtare clopotele își continuau dialogul de neînțeles. Resturile cinei luate de Palmer și Antonia zăceau părăsite pe masă. Honor Klein trase mai aproape cele două șervete mototolite și le privi îngândurată. Apoi, cu o mână aruncă în sus, spre plafonul înalt pierdut în întuneric, unul dintre ele. Pe când șervetul cobora, sabia se mișcă cu o viteză uluitoare. Cele două jumătăți ale șervetului căzură pe podea. Ea îl aruncă în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată. Apoi trăsăturile i se relaxară puțin și ochii i se făcură ceva mai mari, iar în ei licări o undă de ironie. — Sunteți un erou, domnule Lynch-Gibbon. Cavalerul eternei umilințe. Ar fi greu de spus dacă ați merita să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus Într-o doară. De fapt, Derek nu trage atât de mult de fiare. Joacă foarte mult baschet. Tom Îmi aruncă o privire palidă. — Asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine? Mă Întreb Însă, am zis Îngândurată, dacă prietena lui știe că a ieșit În oraș cu altă femeie, sâmbătă seara. Linda nu va fi prea Încântată de asta. Ar face mai bine să se roage ca ea să nu afle. — E foarte geloasă? — Da. Dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
copii, cu propriul său gărduleț, și o Întindere de iarbă ca vai de capul ei, ici și colo cu bănci pictate cu grafitti. Nu se vedea nici țipenie. De altfel, nici nu era o vreme bună de stat pe afară. Îngândurată, am ocolit clădirea și-am intrat În sală. Lesley ședea la recepție, citind o revistă. Nu urmărea cuvintele cu arătătorul, dar pun pariu că asta era doar din pricină că exista pericolul s-o vadă cineva. Își găsise În sfârșit vocația: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
recepție, citind cu atenție un registru contabil și arătând cam obosită. M-am oferit s-o ajut, dar ea scutură din cap. — Nu-i chiar așa de rău. Iar Lou a zis că se Întoarce mai Încolo. M-a privit Îngândurată. — Știi la ce m-am tot gândit, Sam, acum că Derek a fost arestat? Ce-ar fi dacă Într-adevăr el ar fi ucis-o pe Linda? — Doar nu crezi asta cu adevărat, Rachel. Nu, nu, spuse ea plictisită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Acum, că mă concediase, se Întoarse la tarabă. Andy Își folosea Întregul talent pentru a convinge un client să cumpere nu doar o oglindă veche, ci și setul de perii de păr asortate. Se părea că era pe cale să reușească. Îngândurată, am pornit-o Înapoi, spre ghereta unde se vindea samosa. Am cumpărat una cu legume, Învelită Într-un șervețel de hârtie. Privind Înainte, am fost surprinsă să-l zăresc pe Brian. Stătea pe jumătate pitit lângă taraba de peste drum, pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
poziția În care mă aflam, nu reușeam s-o zăresc și nu voiam să atrag atenția asupra mea, mișcându-mă. Brusc, m-a lovit un val de jenă cumplită, cauzată de faptul că eram prezentă În vreme ce patru persoane Îmi examinau Îngândurate sculptura. Mă simțeam de parcă aș fi fost eu Însămi atârnată acolo sus, despuiată și suspendată de un lanț, iar ei s-ar fi holbat la mine cu ochi cercetători. Oare cum puteau să suporte asta participantele la concursurile de frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
căpăta un caracter tradițional, rutinier. Avea o față ovală, un nas frumos modelat și rămăsese zveltă. Ochii îi erau prelungi, ca ai lui Brian, de un albastru mai închis, și se îngustau, dându-i un aer de pisică, ori de câte ori era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o societate secretă, ori „Prietenii“ nu admit secrete. Și atunci, cum stătea cu propriile ei secrete? Furișă o privire spre Brian (ca întotdeauna, Gabriel ședea între soțul ei și fiul ei) și văzu pe fața acestuia aceeași expresie de încordată, îngândurată anxietate. Își mută privirea spre fața palidă, calmă a lui William Eastcote, așezat în fața ei. Eastcote îi zâmbi. Tăcerea respira prin exalări prelungi, lente și mute, în ritmuri și mai lente, adânci, părând de neștirbit în profunzimile ei, de parcă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și nu se mai făcuse văzut, frumoasa ei mamă murise cu trei ani în urmă, de o boală devastatoare. Acum, întărită de o viață de astfel de duminici de reculegere, ședea liniștită, cu brațele încrucișate, privind cu ochii larg deschiși, îngândurați, peste capetele familiei McCaffrey. Fața ei netedă, dulce, luminoasă ca un lampion irizat, radia de sănătate. Buzele moi îi erau ușor țuguiate, într-o expresie meditativă, părul castaniu-auriu, ondulat și ciufulit, încărcat de electricitate ca mătasea, îi încadra chipul. Obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acele momente le și simți, de parc-ar fi fost modul cel mai natural din lume de a întreba pe cineva despre soția lui. — Nu, răspunse George după o clipă, cu o expresie aproape meditativă, vorbind într-un fel visător, îngândurat, ca și cum ar fi urmărit o viziune. Stella e bine. — Ai aflat ceva? — Nu, dar poți fi convinsă... că ea e bine. În ordine, spuse Alex. Uneori, ea și George se certau în mod penibil și lipsit de sens, numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai impresionant și mai mort și totuși mai intens și mai... real! Așadar, tu o să crezi în America numai când o să se termine cu ea! E ridicol. La urma urmei, am fost... fericită... în America. Se opri și apoi adăugă, îngândurată: Nu-i așa? Te simți englezoaică? O, nu, cum aș putea? Nu mă simt nimic - cu alte cuvinte, presupun că eu sunt ireală, indiferent ce aș fi. John Robert văzu o clipă în minte, ca într-o insipidă fotografie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strălucitoare, care reprezenta botezul lui Hristos. (Părintelui Bernard nu-i plăceau imaginile mai chinuite, mai contorsionate.) În fața lui, statuia lui Buddha Gandhara medita cu pleoapele plecate și buzele ușor țuguiate. Fața de o austeră frumusețe îmbina calmul orientului cu o îngândurată tristețe, elenistică. Părintele Bernard îl iubea pe Buddha pentru că nu era un judecător al faptelor lui. Nu-i acorda nici o atenție preotului și nu avea pretenția să fie ridicat în slăvi. Dar părintele Bernard, care nu medita întotdeauna cu pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrută surprinsă. — Începe prin a te gândi ce vrei să faci În seara asta. Trebuie să fie o seară specială. — O, tati! exclamă Valentina. Hotărăște tu, mi-e indiferent. Apoi Îi trecu prin fața ochilor chipul mamei, fața aceea obosită și Îngândurată pe care o avea dimineață În metrou. Părea că-și dorea mult să petreacă sâmbăta cu ea. Era asta o trădare? Ce-i o trădare? Valentina nu mai trădase pe nimeni. Dar mama ce spune? se Îngrijoră ea. Suntem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe lângă Panoramica, și apoi ajunse În Piața Eroilor. Pe colină, ca Într-un turn de veghe, ca un catarg al unui stindard pe un teritoriu cucerit, se Înălța antena Vaticanului. Noaptea mirosea a flori de tei. La un moment dat, Îngândurată, Emma aruncă pe scaunul din spate pachetul voluminos de la Bulgari, ambalat ca un cadou pe care de ore Întregi Îl ținuse pe genunchi, ca pe o comoară, ca pe un semn de fidelitate care nu-i era adresată. De ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu’ tot vorbește acolo? Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși. Ce informație au primit ei În antenele lor de gîngănii? Ziua de 18 decurge plat, dar În rutina programului se simte o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochii Închiși. Deodată se opri și se Întoarse către doamnele care urmăreau, ținîndu-și respirația, acest nou ritual. — Ea va sta În centrul Marii Spirale, spuse. Apoi, luînd-o de mînă pe Christina, o conduse spre locul ales mai devreme. Pășea rar, Îngîndurată, cu pleoapele lăsate, murmurînd În continuare cuvinte nedeslușite. Peste Întreaga adunare se lăsă o liniște solemnă, Încordată și totodată limpede. CÎnd Joanna-Jeni și Christina ajunseră lîngă punctul de executare a penalty-urilor, din rîndurile de la spate, mai precis din grupul doamnei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de a le introduce În buzunarele mesei, ci de a le aranja Într-o anumită ordine. Din cînd În cînd se oprea pentru a analiza situația nou creată, pentru a stabili noi strategii de joc, sau numai pentru a freca Îngîndurat vîrful tacului, privind undeva În depărtare. Fără să observe că maiorul Îl urmărea din pragul ușii, mormăia nemulțumit ceva, atunci cînd bilele nu urmau traiectoria pe care ar fi dorit-o. Abia Într-un tîrziu, maiorul Înțelese că reconstituia versurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
măcar de vorbă... Într-o zi însă, pe când eram în fața Cercului militar, a trecut pe lângă noi o fostă artistă a Teatrului Național, o stagiară angajată aproape în fiecare an, căci exaspera pe directori cu tot soiul de intervenții... A rămas îngândurat, tulburat, și nu mi-a răspuns nici când am repetat întrebarea, mereu frământat de amintirea lui... Era mereu frământat de vederea lui dinăuntru... Bine, într-o săptămână am să-ți aduc un caiet întreg."181 Spre sfârșitul capitolului, tot Emilia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din Cernăuți e membru fondator și președinte. Versuri și publicistică îi apar în „Luceafărul”, „România literară”, „Moment poetic” (Chișinău), „Contrafort” ș.a. După placheta de debut, Timpul ierbilor, editată în 1977, publică alte cărți de poezie: Navigator în septembrie (1983), Crinul îngândurat (1986), Oglindă retrovizoare (1991). I s-au decernat Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu” (1993), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1999) ș.a. Z. cultivă o poezie pătrunsă de un fior elegiac, de „o aleasă eleganță a versului, ce parcă vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
leagă de veșnicie și frumusețe. În pofida scepticismului, cu toată duritatea realității care „vâră pumnii în gura Istoriei”, dar și în ciuda anxietății care îl asaltează, poetul încă mai „ară iluzii”. SCRIERI: Timpul ierbilor, Ujgorod, 1977; Navigator în septembrie, Chișinău, 1983; Crinul îngândurat, Chișinău, 1986; Oglindă retrovizoare, Chișinău, 1991; Singurătatea Apocalipsei, București, 1998. Repere bibliografice: George Muntean, Un poet bucovinean, ALA, 1992, 106; Mihai Iordache, „Oglindă retrovizoare”, „Bucovina literară”, 1995, 3-4; Rachieru, Poeți Bucovina, 536-542; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233; Grigore C. Bostan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
domni. Ștefan-Vodă și Daniil Sihastrul Însoțit doar de doi tineri copii de casă, Ștefan-Vodă urca prin munții Bucovinei, în vara aceea fierbinte din 1476. Galopaseră vreo două ceasuri. Șiacum mergeau la pas, să mai răsufle caii. Ștefan sta în șa îngândurat, trist și tăcut. Slujitorii nu cutezau nici ei să deschidă vorba. --Acolo sus, e o chilie, nu? a întrebat deodată Ștefan, arătând cu o fluturare din cap, în sus spre o stâncă, unde mână de om săpase o ușă și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]