7,890 matches
-
să citim cartea că pe o ficțiune critică pentru a transforma lectură într-o delectare intelectuală. Din nefericire, însă, lipsiți - cum suntem - de spirit ludic, împovărați, până la deformare, de un vetust simt al răspunderii față de soarta literaturii, nu ne putem îngădui o asemenea libertate. Privim lucrarea cu toată seriozitatea și îi sesizam, fără plăcere, caracterul propagandistic. Totodată, ne gândim cu compătimire la Mircea Cărtărescu, descoperindu-l în inedită ipostază de cronicar conștiincios al unor jocuri literare studențești și al unor ședințe
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
Apăreau însă și ziare nesupuse, mereu hartuite de regim prin nealocarea hîrtiei necesare imprimării și "cenzură era strașnica". Situația se va fi menținut și în perioada dictaturii antonesciene, deși am citit în memoriile lui Ioan Hudița că P.N.T.,i se îngăduise să funcționeze subteran, avînd organizații județene, iar în București erau și organizații pe sectoare (pe "culori", cum se numeau atunci), conducerea partidului ("Biroul") se întrunea cu regularitate, adoptînd decizii. Ghilezan s-a stabilit la București, după cedarea Ardealului de nord
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
am regăsit în minte o altă secvență uimitoare: pesemne fiindcă a primit o veste îmbucurătoare, Führerul schițează, pe spațioasa terasă de piatră a reședinței sale din Alpii austrieci, de la Klessheim, cîțiva pași de dans, o șotie pe care și-o îngăduie. În schimb, cel căruia îi plăcea să stea ore întregi în același fotoliu, dominînd cu privirea, de sus, panorama covîrșitoare a Alpilor înzăpeziți, decor wagnerian îmbogățit sonor de muzica aceluiași titan, punea la cale suprimarea a milioane și milioane de
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
crească: "Dar se întoarce-acasă Ion și-n drumul lui/ Se simte îndelung mireasma rară/ A cărn Exalația morții este excitantă aci nu prin asocierea cu o "idee libertină", cum spunea Sade, ci pur și simplu cu ideea libertății neîngrădite ce îngăduie omorul. Încălcarea interdicției, libertatea vinovată constituie climatul în care atracția sexuală și extincția fraternizează. Ileana Mălăncioiu are un senzoriu aspru, stigmatizat de înțepare, rănire, însîngerare. Reține din copilărie amintiri raportabile la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece cuiele prin foc
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
său (mitropolitul) a murit (1873). Erau, atunci, vremurile aprige de după instituirea dualismului (1867), cînd maghiarizarea forțată a românilor (care reprezentau majoritatea populației Transilvaniei, recensămintele acreditînd prezența a trei milioane de români), româna nefiind recunoscută în administrație, în școli și licee, neîngăduindu-se o universitate în limba română iar Dieta translivană a fost desființată, lăsată, prin decret, să funcționeze numai cea budapestană. A apăra, în aceste vrăjmașe condiții, situația românilor în principatul anexat silnic Ungariei era o înaltă datorie morală. Nicolae Cristea
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
criteriile, anunțate în nota asupra ediției, pentru transcrierea textului, găsind, la lectură, păstrat pînă și pe u final (voiu e aici frecvent utilizat). Se poate, apoi, lesne detecta în studiul introductiv, limbajul de lemn, propozițiile pe care le-am notat neîngăduindu-mi spațiul să le reproduc. Nu era necesar ca nota asupra ediției să fie reprodusă în traducerea a patru limbi! Un mișcător cuvînt înainte semnează mitropolitul Antonie Plămădeală. Ediția, dincolo de unele cusururi semnalate, e o realizare de prestigiu și o
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
de a fi simultan critic literar și prozator, sfătuindu-l pe corespondent să-și publice el eseul polemic, nemaiașteptînd eseul lui Paul Georgescu tot despre tragicul lui Sadoveanu. Și amplele considerații filosofice și de teorie literară notate în lunga scrisoare îngăduie, azi, editorului, să constate, în notă, "sensul profund stimulator pe care îl căpătase corespondența mea cu Paul Georgescu". Urmează o pauză de vreo doi ani, în urma unei scrisori a dlui Ion Simuț, Paul Georgescu îi răspunde. Acum corespondentul său bihorean
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
a României în istoria culturală a Europei". În planul creației literare, prognoza lui Eliade, din 1953, avea a se confirma, pînă la un punct, prin apariția, într-un val impozant, a scriitorilor ce s-au putut manifesta grație aproximativei liberalizări îngăduite de autoritățile totalitare, în jurul anului 1965. Simptomatic, așa-zișii poeți șaizeciști se străduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roșii, reînnodînd legătura cu tradiția, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
flori", a fost inspirat de o compoziție mult mai veche, datînd din secolul al XVI lea, a unui artist pe nume Sun Kehong care picta mai ales flori. Fermecat de florile predecesorului său, Xian a recompus una din lucrările lui, îngăduindu-și, spre a obține o operă la fel, dacă nu mai frumoasă, răgazul (nemaiauzit) pictării unei singure petale de floare pe zi. Privind suavele flori de cais de pe pînză, unele mici și palide, cîteva însă exploziv colorate, aproape falnic supradimensionate
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
e lesne de anticipat, dar momentele comice sînt cu atît mai reușite cu cît toți actorii sînt neprofesioniști. Așadar: eroii vor reuși să strîngă bani pentru a închiria televizorul și parabolica aferentă de la un bișnițar indian. Desigur, "starețul" le va îngădui - la fel de absent și ușor nedumerit - să introducă obiectul în incinta mănăstirii, nu înainte de a cere să i se explice "conceptul" meciului de fotbal: "două țări civilizate luptă pentru o minge!". "Cu cine ținem?", întreabă cineva la începutul partidei. "Cu Franța
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
-n golfuri de petrol/ împinse de același astronomic instinct cu care/ viermele Eunice din Oceanul Atlantic/ procreează doar în a opta noapte după lună plină" (Spațiul bioritic). Căci această recuperare a ansamblului nu e sentimentală, umilă, ci de o luciditate ce îngăduie fascinației a se împleti cu îndîrjirea, cu inflexiunile satirice. Nu uimirea, nu candoarea înregistrării conduc pana lirică, ci o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
din străinătate, nu ajung la locul cuvenit. În consecință, în 1977, cînd Academia Română îl invită, oficial, în țară, refuză categoric. Îi scria prezidentului Academiei: "Vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-o faceți din partea Prezidiului Academiei de a vizita țara. Îngăduiți-mi să vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, principalul motiv pentru care nu o pot accepta: ignorarea sistematică a scrierilor mele literare, istorice și filosofice în România. În România, dimpotrivă, scrierile mele, vechi și noi, sînt trecute sub tăcere. O dată la
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
oscilând între "credință și tăgadă", așa cum este prezentată de majoritatea criticilor (Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Nicolae Balotă), capătă o justificare teologică plauzibilă, chiar convingătoare: Fiindcă e vorba de un fost călugăr, care a fost uns și cu harul diaconiei, ne îngăduim să spunem în paranteză, că în limbajul teologic sunt două moduri de prezență divină: una e prezența de imensitate a lui Dumnezeu în lume, ca ziditor al ei, și alta e prezența harică, adică trăirea individuală și subiectivă a lui
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
escrocherii și nu din muncă cinstită. Cineva spunea că suntem condamnați la integrare europeană - și avea dreptate. Felul în care debutează negocierile amintește însă frapant de alipirea Hong Kongului, în 1997, imperiului chinez. Vom negocia orbește, fără a ni se îngădui să vedem cu ochii noștri tărâmurile visate. Pentru noi, spațiul Schengen rămâne echivalentul U.E. al Orașului Interzis din proximitatea pieței Tien An Men. Românului dornic să călătorească dincolo de Nădlac i se va răspunde, în continurare, așa cum i s-a răspuns
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
pe artist de îndată ce și-a creat instrumentele. Urâțenia nu doar ca element de comparație și nici întru exploatarea strașnicei sale expresivități generând acel dinamism pe care, închipuită static, frumusețea i l-ar putea invidia. Urâțenia, ca specie, deosebind, caracterizând, proliferând, îngăduind frumuseți să se definească. Urâțenia, ca mobil al introspecției - ș.a.m.d.... Sinuoasele raporturi dintre frumos și urât, în care eticul se amestecă și nu întotdeauna inspirat, coc pâinea de toate zilele a artistului și ține de domeniul banalului a
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
a scoate din impas guvernul pe care îl conduce, ci pentru a atrage atenția că e șeful unui guvern aflat în impas. Să nu uităm că Mugur Isărescu are asigurată calea întoarsă la Banca Națională, așadar că el își poate îngădui, ca premier, tot ceea ce nu și-au permis predecesorii săi, să vorbească pe șleau, fără a avea nimic de pătimit din acest motiv. Cu alte cuvinte, actualul premier se va întoarce la BNR, indiferent cine va veni la putere după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care se tortura la Palermo, că nu i se îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui Bălăceanu către Ion Ghica). Nu uit că am scris (în România literară, 1984, 17, nr. 36) șí despre "dorința" acestui tragic exilat
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
tot mai mulți tineri (mișelește îndemnați și criminal neajutați aici) să-l părăsească. El a vrut să trăiască în România, reală, liberă, dar - ca și nefericitul Bălcescu și atâția alții, exilați sau martiri uciși în țară - nu i-a fost îngăduit asta; el a vrut să revină cel puțin resturile trupului neînsuflețit: să se îngăduie, să se poată, acum! Este o temă de actualitate? Da! Și promit (bine ar fi s-o facă și mulți alții!) să nu las să se
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
a vrut să trăiască în România, reală, liberă, dar - ca și nefericitul Bălcescu și atâția alții, exilați sau martiri uciși în țară - nu i-a fost îngăduit asta; el a vrut să revină cel puțin resturile trupului neînsuflețit: să se îngăduie, să se poată, acum! Este o temă de actualitate? Da! Și promit (bine ar fi s-o facă și mulți alții!) să nu las să se uite această "dorință", până când ea nu se va realiza cât mai curând. Trebuie pus
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
între eleganță și gravitate - parfum de vals mai degrabă decât piruetă pe parchet. Viziune personală frapantă, marcată puternic de angoasele și nevrozele timpului nostru, bravură cutezătoare, densitate și rupturi; aștepți crispat momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în demitente atât de frumos cum știe. Un refuz categoric al calofiliei? Un Chopin nevrotic, pustiit de disperări, de mânie? Oricum, în urmă rămâne o stare de neliniște. Alături de recitalurile "grele", pe afiș a apărut și un
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
ei! Or, democrația a ajuns să aibă azi rigori de neimaginat în urmă cu câteva decenii. Atunci, cortina de fier ascundea multe nuanțe. În numele abilității de a face piruete pe scena internațională, chiar și un tiran sângeros precum Ceaușescu era îngăduit adesea la balurile marilor curți. Astăzi, un Ion Iliescu, la fel de pătat de sânge, nu mai are ce căuta între oamenii onorabili. Acum, viața concretă a fiecărui individ lovit de mineri e la fel de prețioasă că abstractul principiu al suveranității. Conducătorii care
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
rubrică a revistei noastre, o cronică entuziasta. Și asta deși știam că textul trimis spre publicare fusese desfigurat. Îmi dădusem seama că ceva esențial nu e în regulă cînd, din partea redacției, cerusem regretatei Puia Rebreanu, fiica scriitorului, să ni se îngăduie efectuarea colaționării dactilogramei cu manuscrisul. Refuzul a fost categoric. Dl Niculae Gheran, editorul prin excelență al operei lui Rebreanu, îmi mărturisise, atunci, că nici el nu izbutise în această cerere firească. Cînd, într-un tîrziu, după lungi avataruri, a ajuns
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
și/ ei se uită la noi și au aceeași impresie...)" (ibidem). Natural, aceasta incertitudine a realului, resimțit precum un mister marginalizat, amoral prin mixtura putinței absolute cu neputința absolută ("trăim aici la marginea zdrențuita a lui/ Dumnezeu unde totul e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma discursul, a-și susține credință, a se interogă. Dar și anesteziat (mortificat) prin
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
în alte luări de poziție independența (vezi Aproape de Elada, colecția "Capricorn", 1985), dar împrejurările n-au pregetat să-l înglobeze în neantul colectivismului. Absorbirea silnica s-a produs, ineluctabil, la "Tribuna poporului", la "Națiunea", în pofida închipuirilor că-i mai era îngăduit să braveze revărsarea de mediocritate, s-o țină pasă-mi-te la distanță cît a mai fost posibilă reduta de la "Revista Fundațiilor Regale" și, parțial, la "Lumea". Prizonier, captiv într-o plasa perfida, tacticos manipulat, se refugia într-o voioșie
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
tipologic. Blamatul semnatar al "cronicilor optimistului" comitea, cu bună știință, "sacrilegii" unul după altul. În ședințele deschise ale Institutului, în plin proletcultism, își lua libertăți și o distanta superior-ironică vis-à-vis de directivele oficiale. Bunăoară, după ce cu chiu cu vai se îngăduise reabilitarea lui Macedonski, profesorul forță procesul reconsiderărilor obligatorii și făcea vehement elogiul lui Ion Barbu, spre stupefacția lui M. Novicov, martor gîngav la dezbatere. Acesta din urmă, director adjunct și, practic, politrucul instititiei, pus în coasta lui Călinescu să-i
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]