811 matches
-
poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject al comodității. Hai, gândește-te... În curând am să-ți arăt ce înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu înțeleg ce vrei să spui” îngăimai. „Ai să înțelegi în curând!” îmi răspunse. Rostirea nu-și pierduse nimic din intransigența pe care i-o știam, dar căpătase tonuri plușate, încetinite alunecări intime, o anumită știință a pauzelor ce puteau fi reprezentate (datorită respirației și privirii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ajute, în timp ce noi trăgeam la sorți jos. Eram îngrozită de ea. Cu toții eram. Mai ales dacă nu făcuse treaba mare de ceva vreme. Leisl a zis: — Zice că e vorba de câinele tău. Mi-a trebuit o clipă ca să pot îngăima: — Eu nu am câine. Am unul de jucărie, dar nu am unul adevărat. —Ai de gând să-ți iei unul. Oare? Nu, nu am. Mackenzie a ciripit, destul de exaltată: —Eu am câine. Trebuie că e pentru mine. —OK. Leisl s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea Mirților ca să asiste la baia acestei Rumiyya. Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe toți să bea un castronaș din apa din care Soraya tocmai ieșise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a se îngropa într-un sătuc din împrejurimile Murciei. Ne puteam închipui că astea îi cam erau gândurile, când fratele ei o scutură, nerăbdător: Copiii ăștia sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de un „da“. La auzul acestor cuvinte, Juan țâșni spre mine și mă apucă de un braț. Cum aș putea uita urletul pe care l-a scos atunci maică-mea? S-a aruncat asupra soldatului, zgâriindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de maică-mea. Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași compromisuri. Își aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce spuneți Ne încurajează. Bovadiglia a avut mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă apoi, într-un debit accelerat, urmat cu trudă de tălmaci: — Sfetnicul Nostru, messer Guicciardini, v-a spus câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea a și făcut cu tărie: — Pentru ce naiba să-i fii ostil lui Soliman? A înaintat agale spre noi, care continuam să stăm rezemați de perete, ca niște școlari ce-și recită lunga surată a femeilor. Abbad s-a ridicat, îngăimând ceva. Eu am rămas pe loc, gânditor și perplex. Însoțindu-mi gândul, Maddalena începu un pasionat elogiu al sultanului: — De când e la putere, Soliman a pus capăt obiceiurilor sângeroase ale tatălui său. N-a pus să li se taie beregata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai există. A fost ales ieri în scaunul Sfântului Petru și a luat numele de Clement, al șaptelea cu acest nume. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Îmi curgeau lacrimile fără să mi le pot opri. Am fost totuși în stare să îngaim, printre suspine: — Și cu Adrian ce s-a întâmplat? — N-aș fi crezut că dispariția sa te va afecta atât de tare! I-am trântit un ghiont cu pumnul în umăr pe care nici măcar n-a încercat să-l eschiveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
partida. — Dacă Galba a fost ales de soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe ai tăi să te aleagă imperator? Râsul îi îngheță lui Vitellius pe buze. Deschise gura, apoi o închise, încremenit de uimire. — Imperator, eu? îngăimă în cele din urmă. Valens își înăbuși un zâmbet. Galba greșise când subestimase lăcomia lui Vitellius, reducând-o la mâncare. Vitellius era înfometat, într-adevăr, dar mai ales de putere. — Împărat! Dar de ce... de ce n-ai fi tu? - Vitellius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se afle mereu în spatele acestuia. E singurul mod de a te apăra când dușmanii sunt mulți, ca acum. S-a împiedicat... Dar mai înainte a împlântat sica! Adversarul lui e la pământ... L-a ucis! Uite că-l înconjoară, îngăimă Valerius. — Mă duc! strigă Titus. Își aruncă mantia și o luă la fugă. Străbătu luminișul, încetinindu-și fuga numai ca să ia o secure și un scut, căzute lângă un quad muribund. Se năpusti urlând asupra barbarilor, care se aflau cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încheieturile, îi descheie haina și-i puse o mână pe piept. — Da..., zise din nou. Cu multă îndemânare, desfăcu bandajul, în timp ce servitorul deschidea sacul. Proculus examină multă vreme rana, apoi se întoarse spre Errius și Titus. — Ieșiți! porunci. — Dar soldaților... îngăimă Errius. Ce le spunem soldaților? Proculus făcu un gest hotărât. — Stingeți tăciunii. E prea cald aici. Căută în sac, apoi se uită spre cei doi. Tot aici sunteți? Ieșiți afară. Vreau să rămân singur cu el. Proculus rămase în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Luminare din strivire... Va da să-și tragă mâna. — Trebuie să plec, zău. Și așa, dacă mai stau, iar ne luăm la ceartă. Voi zâmbi și eu, strângându-i încă mâna. — Dar nu... Nu mă pot certa cu tine, am îngăimat. În vecii vecilor n-o voi putea face. — De ce crezi asta? — Mi-ești tare dragă din clipa asta. Va zâmbi tristă, trecând cu privirea peste mine, spre fata care rămăsese încă sprijinită de bufet. — Spui că sunt aproape douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urmele părinților tăi, du-te mai degrabă În satul G. din Ilfov. Ți-am scris aici o recomandare pentru inspectorul de acolo. Luase plicul În care fostul director de orfelinat pusese hârtia la care mâzgălise până atunci. Se retrăsese de-a-ndaratelea Îngăimând o formulă de salut. Când În sfârșit ieșise În curte, colegul care ar fi urmat să intre În audiență Îl Întrebase cu o voce pițigăiată: — Ți-a dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
angajată a lui Kelly? Pentru că dacă așa e, atunci ți-aș recomanda să faci cât mai repede această precizare. Nu sunt convins că e genul de reputație care să-ți convină. E complicat, a fost tot ce-am reușit să Îngaim. Înțeleg, răspunse el liniștit. Ei, ascultă, categoric nu e treaba mea. Atâta timp cât te distrezi, doar asta contează cu adevărat. Ne vedem duminică, la brunch. Suntem În plin sezon de nunți pre-sărbătorite, așa că-mi Închipui că vom avea câțiva câștigători În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
evident mai iritat. R-O-B-I... — Știu cum se scrie, pufni el, cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Philip! Aici, strigă Danny, și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, Philip mă săruta de bun găsit pe gură. Bună, iubire, speram să te găsesc aici. Nu te poți ascunde... — Poftim? a fost tot ce am reușit să Îngaim, din moment ce atunci, pe loc, eram ferm convinsă că intenționase să direcționeze atât sărutul, cât și comentariul, În altă parte. Cum ar fi spre senzația aia care aștepta răbdătoare la un metru În spatele lui, fără să pară deranjată În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mâinile În buzunarele hainei ca să mă abțin să nu-i Înșfac fața. E la mare depărtare de Peace Corps, asta e clar, dar deocamdată e bine. Fața i se Întunecă aproape imediat. „Mda“ a fost tot ce a reușit să Îngaime. Deci ce faci de Ziua Recunoștinței? mi-a scăpat, fără să-mi dau seama că putea să pară că-l invit În oraș, când de fapt voiam doar să schimb subiectul. Te duci undeva cu prietena ta? am adăugat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai bine zis, pe toată lumea. —Surpriză! se auziră strigăte din toate părțile. Urmă un cor cacofonic de „La mulți ani“ și mi-am dat seama că fiecare chip care mă privea Îmi era cunoscut. —Vai de mine, am reușit să Îngaim. Măsuțele fuseseră unite astfel Încât formau o singură masă lungă, În centrul Încăperii; toată familia și toți prietenii mei erau instalați În jurul ei, Îmi făceau cu mâna și mă strigau pe nume. —Vai. De. Mine. — Vino aici, stai jos, spuse Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
v-am repartizat pe amândoi la o unitate de... artilerie... Ai grijă, infanteristule, să nu mă faci de rușine. ― N-am să vă fac de rușine, domnule căpitan - a răspuns Todiriță vioi. ― V ați făcut o pomană cu noi - a îngăimat Dumitru. ― Acum mergeți la poartă, unde veți afla la ce oră aveți trenul. Vă doresc drum bun. ― Mulțumim - au răspuns amândoi deodată. Un stânga-mprejur ușor poticnit și cei doi au pornit spre ușă, cu un „Să trăiți!” milităros, care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că cu aista n-ai să poți semăna decât... moarte. Se vedea cât, colo că era om de la coarnele plugului. ― Țăran-țăran, dar plin de glagorie! ― Apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu-mi spui? — Da... nu... Pula mea, nu știu... Liniștea se așternu pe fir preț de câteva minute lungi; Danny se zgâia la fotografiile cu wolverine. Meeks întrebă: — Detective, vrei să zici că Loftis e suspect pentru crimele tale? Danny îngăimă: — Hai să zicem că poate. Poate foarte serios. Se potrivește cu descrierea asasinului și se... potrivește. Buzz Meeks exclamă: — Sfinte Sisoe! Danny puse telefonul în furcă, gândindu-se că în mintea lui îl sărutase pe Reynolds Loftis - și îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sprijină ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre ce? întreabă Privett-Clampe , apărut în spatele lui Flowers care gesticula disperat. — S-a ținut după mine, se scuză Flowers. Nu l-am putut opri. — Salut, băieți, îngaimă maiorul, destul de amețit. Flowers zicea că organizați un spectacol de cinema. N-am avut ocazia să văd ceva de genul ăsta, așa că m-am gândit s-o fac acum. Nu te superi, nu? — Cum să mă supăr, domnule maior? toarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nimic de floare, cu atât mai puțin de orhidee. Reușește chiar să deranjeze. Nici cu maică-ta nu semeni, zice mătușa privindu-l chiondorâș pe băiatul rămas la ușă. Era plăpândă biata de ea, după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche de foarfece de croitorie stricate și alte articole personale pe care le depune într-o grămadă de prost gust pe masa doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]