885 matches
-
știi nimic. Auzind aceste cuvinte, preotul care era diacul cardinalului, scoase o foaie din mapa de documente pe care o ținea în mână. — Iată o scrisoare sosită la Vatican acum două zile de la guvernatorul Filipinelor. Citește-o! Velasco luă scrisoarea îngălbenită de soare și își aruncă ochii pe literele săltărețe. Între timp cardinalul își freca mâinile în tăcere. — Trebuie să te lași păgubaș. După cum spune scrisoarea, regele Japoniei i-a alungat din țară pe toți misionarii și călugării care trăiau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Schrunz, În ziua de Crăciun, zăpada era așa de strălucitoare că te dureau ochii când priveai pe fereastra cârciumii și Îi vedeai pe oamenii care se Întorceau de la biserică. Acolo au urcat pe lângă râu, pe drumul netezit de sănii și Îngălbenit ușor de urină, printre dealurile abrupte acoperite de pini, cu schiurile grele pe umeri, și apoi au făcut cursa aia grozavă În jos, pe ghețarul de deasupra lui Madlener-haus, și zăpadă era moale și fumoasă ca glazura unei prăjituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trei cadavre și păreau să fi fost uciși În timp ce alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai văzuse un om de când plecase din Fornaci, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbește Domnul: "Auzim strigăte de groază; de spaimă, nu este pace! 6. Întrebați și vedeți dacă nu cumva naște vreun bărbat! Pentru ce văd pe toți bărbații cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate fețele? 7. Vai! căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea. 8. În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, voi sfărîma jugul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22. De aceea, așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: "Acum Iacov nu va mai roși de rușine, și nu i se va mai îngălbeni fața acum. 23. Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mîinilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfîntul lui Iacov și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 24. Cei rătăciți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele două cheițe din tabacheră și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chinuiesc, eram uneori brutal cum nu e în firea mea, căutam cuvinte grosolane care alunecau anevoie pe limbă, râdeam sarcastic la vreo afirmație de a ei, o priveam îndelung cu dispreț pentru făptura ei mică, ceea ce o făcea să se îngălbenească. Tot timpul, de la început, m-a chinuit dragostea ei arătată fățis, lacrimile și desperările, frămîn-tările care îmi împiedecau munca. Apoi, tot timpul de mai târziu, m-a durut că nu plânge destul, că nu se mai arată complect nenorocită, că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și, destăinuindu-și propria ei fire, cu frenezie explica torturile dragostei. Ioana e foarte inteligentă, și dacă i-o spun într-un moment de apropiere sufletească, se roșește de bucuria complimentului. Dar când există o mică distanță între noi, se îngălbenește de disperare, ca și cum complimentul implică lipsa dragostei mele, pentru care nu e nevoie de inteligență, și chiar îl făcusem ca să-i dau ceva în schimb, să o consolez. Inteligența ei constă în spirit critic cu ocazia cărților, ceea ce n-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu mine. E imposibil să fi aruncat toate cămășile, toți ciorapii de atunci. Cu toate că hainele nu erau prea importante, azvârleai imediat totul ca să rămâi goală! Ioana și-a lăsat capul pe umărul meu, fața i s-a tras, s-a îngălbenit. Marea ritmează funebru conversația. - Nu ți-am ascuns nimic. Trebuie să mă crezi, căci sunt incapabilă să mint: nici nu-mi dam seama ce se întîmpla cu mine, îmi era egal. Voiam sa mă vindec de tine. - Și atunci de ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
devenit parcă o fantomă prezentă oriunde aș fi fost, orice-aș fi făcut, dar destrămîndu-se la orice tentativă de a o prinde. După atâta vreme fără nici o veste, nu mi se părea imposibilă o surpriză și, dacă primeam o scrisoare, îngălbeneam. N-aveam curajul să mă uit la scrisul adresei, o purtam cu mine multă vreme și, la urmă, după emoții prelungite, vedeam că scrisoarea era din altă parte; ceea ce știam de la început, de altminteri. Dar niciodată n-am avut voința
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doarme, doamna Axente joacă panțarola cu noi și se antrenează ca și cum nu se întîmplă nimic în odaia alăturată, schimbă spirite cu bărbatul său - lasă că o să te învăț minte să nu mai ai curaj să joci cu mine", "te-ai îngălbenit de frică", mă las bătută la început, dar să mă vezi tu mai tîrziu" etc. - și dacă aude vreun zgomot de la Viky, se întrerupe cu destulă neplăcere și, înainte de a pleca, ne face un semn cu înțelesul: "Mă întorc numaidecît
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmi aparține, Nicicând n-am să-l părăsesc, Mă iubește și-l iubesc. Și la vremea de ... nu sânt Am să mă prefac pământ Să rămân aici cu el... Trist e codrul singurel! RAIUL VEȘNICIEI Fulgere să strălucească, Codrul să îngălbenească, Frunza lui să cadă jos Să se- așeze în strat gros, Să-ncălzească cu folos Un mormânt necălduros. Iarna, falduri de zăpadă Peste crengi uscate cadă, Și în nopțile prelungi, Vântul bată-i frunza-n dungi, Curgă plapoma de fulgi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele două cheițe din tabacheră și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau, nici nu se Îngălbeneau, dimpotrivă, erau fragede, ușor acrișoare și foarte plăcute la gust. Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
probleme. Zach era nevoit să preia el ambele vâsle și să manevreze gabara ca un expert. Jina a venit după el. Pielea de pe față îi era arsă de vânt și roșie, dar, când a văzut ce-i aștepta, s-a îngălbenit. Uită-te, a exclamat ea. Trebuie să întindem corzile. Zach s-a încordat nemulțumit. Ellis era un om cumsecade, dar cabana lui reprezenta o problemă. În sălbăticie n-ar trebui să existe saltele sau persoane care să-ți spună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că femeia nu i-a ucis pe toți. A repezit barca lateral în valuri, a lăsat-o să cadă peste pragul cascadei și-a lovit-o de unul dintre molarii diavolului. Lui Irene nu i-a păsat că toți se îngălbeniseră la față; chipurile lui Danny și Charlie străluceau. S-a dovedit că rolul ei cel mai reușit era cel pe care nu-l jucase niciodată. Irene nu se comporta în acord cu vârsta ei, lucru care-i consterna pe adulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să nu mai vină niciodată ? Într-o zi, pe neașteptate, a dat peste un afiș lipit pe un zid sau un stîlp... În care se anunța un eveniment important, o sărbătoare, dar care nu-ți atrăgea atenția din cauza culorilor șterse, Îngălbenit de vînt și ploaie. Nu se menționa nici timpul, nici locul, dar oricum a avut rolul de a-i stimula speranțele. Fără să mai privească În urmă, a pornit În căutarea festivalului anunțat... mergea spre o sărbătoare eternă ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
episoade ale vieții tale.” Știa. De unde știa? Cuvintele ei m-au lovit ca un bulgăre de lumină și-au așternut în mine un fel de liniște, de pace mângâitoare. A doua zi mi-a pus în brațe o carte veche, îngălbenită de timp „Ah, acești adolescenți”, de Iuliu Rațiu, și o culegere de aforisme și cugetări care și ea și-a cam trăit traiul, zicându-mi, „- Citește! Îți va prinde bine!” Și mi-au prins. Am reușit să înțeleg de ce e
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai era pace în Shahkot. 19 Între timp, în mijlocul acestei agitații, Verma de la universitate lucra din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am dat în judecată. Chiar așa „Cum doriți să plătiți, domnule?“ m-a întrebat el. „Cu banii jos, cec sau carte de credit?“ Și eu i-am spus: „Nu eu plătesc. Voi plătiți. Vă dau în judecată amice. „ S-au îngălbenit cu toții. Toată povestea m-a costat treizeci și șase de lire. Săptămâna trecută l-am dat în judecată pe inspectorul financiar. — Frumos, am spus eu. — Nu-ți place? I-am răspuns că da și m-am întors la haosul jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Un vals de voaluri albe... Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă... În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări - Cântau clare sărutări... Larg, miniatură de vremuri viitoare... Nervi de toamnă La toamnă, când frunza va îngălbeni, Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni, - Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva, Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna. Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
copac care țintește să se transforme Într-o pasăre să fie Îmbrăcat În pijamale?!” Oliver Își mișcă barba alcătuită din frunziș. Dacă pe ramurile ce reprezentau picioarele și brațele frunza era verde, cea care Îi acoperea fața ajunsese la Înțelepciune, Îngălbenind din timp și căpătând reflexe arămii. „Probabil vor să-mi Întindă iar o capcană”, Își spuse Oliver, privind cum o frunză galbenă ce i se desprinse de pe față plană În zigzag prin aer și se așeză tăcut pe Cartea Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia soarelui. Curând avea să vină toamna. Frunzele vor Îngălbeni și vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În alt regn. Oliver cunoscuse adevărul ultim al arțarului, al paltinului, al scorușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și marea și zapada Tot ce creează-n viață bucurie, armonie și speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]