619 matches
-
și deschiseră o ușă. Doamna de la teatru spuse: Aici copiii se pregătesc pentru spectacol. Deasupra aveți scena. Chiar așa? Scena deasupra capului? Lucian observă în fugă încăperea. Era lume multă înăuntru și stăruia în aer o încordare plăcută. Un afiș îngălbenit, lipit pe perete, rămas din timpul războiului, amintea că nu-i bine să ridici de pe stradă obiecte așa-zis pierdute, care erau în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie c-un contur în zig-zag în jurul unui stilou
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
celălalt versant ca să se poată întoarce în oraș. Își întorcea privirea spre dreapta și, la un pas distanță, mai jos, pe coastă, îl zărea pe Damian mergând alături, dar nu pe drumeag, ci de-a dreptul prin iarba scundă și îngălbenită. Ridica spre el privirea zâmbind zeflemitor și spunea: asta se cheamă joncțiune, deșteptule! În curând o să-ți explice cineva. Cătălin rămânea cu îndoiala că vreodată i-ar fi fost de folos ca cineva să-i dea vreo explicație. REPETENTUL DUPĂ
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
amurgului cădea roșie peste oraș însîngerînd acoperișurile de tablă... Ieșeam la ușă, iar el mă întîmpina în tăcere ca și cum eu îl căutasem. Avea ochii tulburi și o gură oribilă. Când deschidea buzele, groase ca niște lipitori, i se vedeau dinții îngălbeniți. Rânjea fără să spună un cuvânt și-și ținea tot timpul la piept o mână ce-mi făcea rău. Avusese, probabil, o boală de piele care-i lăsase un fel de pete, ca o lepră albă, pe dosul palmelor. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
anula. Porniți în lume pe șoselele romane, filosofii greci au pătruns până la urmă, fie și numai cu o parte a operei lor, în marile biblioteci. Pe Acropole, corul de deasupra Parthenonului ține loc de acoperiș, completează golurile, colaborează cu marmura îngălbenită, și sunt ore când golurile fac parte, ele însele, din arhitectură. Nu un rest din Atena lui Pericle e de văzut pe Acropole, ci o dovadă că există valori care pot fi distruse, nu și degradate. Frumoase vorbe. Dar incomplete
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
venit". După exact zece metri, o altă tablă anunța amenzile pentru exces de viteză. Amenzile creșteau în funcție de numărul milelor care depășeau cele 55 de mile legale. Casa lui Nick Lungociu e tapetată, literalmente, cu fotografii. Mai întîi, sunt fotografiile vechi, îngălbenite, ale părinților. Bătrânul Lungociu a venit în America din Dridif, un sat aproape vecin cu al meu, pe la începutul secolului, împreună cu alți făgărășeni. Aici a ajuns maistru într-o fabrică. Nick s-a născut în "Lumea Nouă" și, potrivit legii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt, însă, "mister Paler". Înțeleg ceva românește, dar nu vorbesc. Iar nepoții lui Nick sunt americani sută la sută. Cam aceasta e povestea multor imigranți în America. După două generații, patria de origine devine un nume, un album cu fotografii îngălbenite. Mai ales că românii sunt, în genere, risipiți. Doar la Cleveland, am auzit, ar exista, încă dinaintea primului război mondial, o oarecare tradiție comunitară românească. În rest, nu trăiesc nicăieri, ca italienii la Boston, împreună. "Ai vreun vecin din Romînia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire către ceilalți. Cutremurat, căpitanul fixa fața plină de scursuri a bătrânului. Pe un ochi îngălbenit i se prelingea o pată groasă ; obrajii erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci deodată și, într-un fel ciudat, de parcă i-ar fi fost frig, începu să tremure. - Nu i-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe jos. Se dusese în Muscel, la Nucșoara, iar, de-acolo, ocolind pichetele de grăniceri, urmase poteci tăinuite. De citit, a citit toată viața numai două cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima frunză cireșul din geam ploaie de toamnă - lumina felinarelor curge pe ramuri acorduri minore - în ochii din fereastră alți stropi de ploaie toamnă târzie - rochia de mireasă îngălbenită “Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.” (Biblia, Efeseni 5:9)
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
grepfrut și trebuia să plece. Fapt e că Lastarria hotărî să fumeze o țigară și tocmai și-o dusese la gură, cînd observă că istoricul scotea un pachet cu cele mai proaste țigări naționale, un pachet de hîrtie, pe jumătate Îngălbenit și cam turtit, Își ducea o țigară la gură și Începea imediat să dea semne de nervozitate fiindcă firele de tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-un vis. Într-o seară se regăsi în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila străveche și pătrunse în umbra ei de cavou. Ce glacial era aerul înăuntru! Ce umbră deasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nostru de turiști a intrat până la urmă pentru cină la Klezmer Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte imediat adevă rații Arnoteni ai lui Mateiu Caragiale: o casă de mari burghezi, pereți tapetați cu poze îngălbenite, bufete baroce cu vitrine pline de vase ciudate, afișe de cabaret... Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit odinioară Samson, era impregnată de spirit evreiesc. La fe res tre - perdele cu ochiuri mari, făcute de mână
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște. Apoi brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-au căzut cărțile de la subțioară, mi s-a veștejit coronița de frunze și nimeni nu mă mai recunoaște... * La circa 100 km de Roma, Biagio di Crescenzio, un tânăr de 23 de ani, a intrat cu propria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Așa se face că a doua zi am părăsit orașul. Trenul pleca din aceeași gară periferică. De data asta, poate pentru că era la amiază, se găseau destule locuri libere, dar noi am rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oameni din tipografie se adunaseră cam în silă, ca la orice solicitare de serviciu. N-aveau nici măcar brad, se făcea economie. Pahare și farfurii transparente și moi, care urmau să fie aruncate la coș, după folosire. Dan văzu un ziar îngălbenit, dintr-o veche colecție Universul, cumpărat de la vreun anticar, pe care Pavel îl adusese ca să-l arate colegilor. Își aruncă ochii pe prima pagină, unde era o anchetă pe tema De ce postiți? și se miră preț de-o clipă să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ale doctorului Blow sau elixirul bunicilor Cristal de munte. Berzele de argint susțineau cândva o tipsie unde tineri domni de acum o jumătate de veac își lăsau cărțile de vizită, pendula anunța orele de bal sau de primire, în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria în cap, privea în gol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apropie de fereastră. Pe stradă nu trecea nimeni. Peste drum, într-o odaie luminată, un băiețel privea în cartea deschisă pe genunchi apoi spunea ceva cu ochii în tavan. "Învață o poezie", gândi bătrâna. O imagine veche, ca o fotografie îngălbenită, îi aduse pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin anii '20 și ceva... Avea codițe blonde împletite strâns, ochi cuminți, limpezi. Un obraz la care țin profesoarele... Îi stătea bine uniforma neagră cu guler
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv pentru compromiterea celor care nu i-ar fi fost pe plac, de aceea își permitea, viezurele, profitând de rolul lui, să rânjească trecând pe coridoare. Cine ar fi îndrăznit să-l pună la punct
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu trebuiau să se lase cuprinși de panică: era vorba de o febră cu complicații inghinale, asta era tot ce se putea spune, ipotezele în știință ca și în viață fiind întotdeauna primejdioase. Bătrânul Castel, care-și mușca liniștit mustața îngălbenită, ridică niște ochi limpezi spre Rieux. Apoi întoarse o privire binevoitoare spre asistență și atrase atenția că el știa foarte bine că era vorba de ciumă, dar că, bineînțeles, a o recunoaște oficial ar impune și măsuri nemiloase. El știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Doamna Reilly se afla în magazinul D.H. Holmes la raionul de patiserie, unde se lipise cu pieptul ei matern de o vitrină în care erau expuse pricomigdale. Cu unul dintre degetele deformate de toți anii în care frecase izmenele gigantice, îngălbenite, ale fiului ei, bătu în geamul vitrinei ca să atragă atenția vânzătoarei. — Ei, don’șoară Inez, o chemă doamna Reilly cu un accent pe care la sud de New Jersey nu-l întâlnești decât în New Orleans, acest Hoboken de lângă Golful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-ți strici cărucioru’. — Taci din gură, golane. Nu ți-am cerut să faci conversație. — Foarte bine, spuse George, ridicând din umeri. Am vrut să te-ajut. — Cum ai putea să m-ajuți, urlă la el Ignatius, dezgolind câțiva dinți îngălbeniți. Vreun slujbaș al societății s-a luat probabil pe urmele parfumului sufocant al loțiunii tale de păr. De unde ai apărut? De ce te ții după mine? — Uite ce, vrei sau nu să te ajut să-ți ridici rabla asta? — Rabla? Vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]