597 matches
-
ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente față de Întoarcerea la Whitby. Era, fără Îndoială, un loc istoric și pitoresc, dar clima și topografia constituiau o veșnică problemă pentru vizitatori. Văzute de la distanță, de pe Înălțimile mlăștinoase, Într-o zi Însorită, clădirile Înghesuite, roșii și cafenii ale portului, ruinele scheletice grațioase ale catedralei de pe vârful Înverzit al dealului din vecinătate și brațele prelungi ale portului Întinzându-se peste valurile albastre, cu creste albe, unul din ele strângând farul ca pe o lumânare Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă intrare, un tânăr așezat pe un taburet Înalt, În spatele unei tejghele Înghesuite, le lua șilingii. Mormăind, schimbând glume și Împingându-se, suiră cele patru etaje pe scările fără mochete, până „la cucurigu“, grăbindu-se să apuce locurile cele mai bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele holului, Îndreptându-și lavaliera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
galeriei și exprimându-și admirația pentru piesă, și Îi scrise din nou, exprimându-și sprijinul și simpatia, când aceasta fu scoasă prematur de pe afiș. Henry răspunse cu căldură la ambele scrisori, după care schimbară câteva cuvinte la un vernisaj privat, Înghesuit și zgomotos, care se ținu la Grosvenor Gallery În februarie, dar abia la Începutul lui martie Își ținu „legământul de Îndreptare“, deplasându-se până În Hampstead pentru o discuție prelungită și confidențială cu vechiul său prieten. Alese deliberat o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în timpul călătoriilor cu tramvaiul. Tramvaiul în permanență supraaglomerat venea dinspre Düsseldorf-Rath, oprea lângă cămin și-și continua drumul clinchetind din stație în stație până la Schadowplatz, unde coboram și luam tramvaiul în direcția Bilk și cimitirul Wersten. Niciodată nu stăteam jos. Înghesuite unele într-altele, stăteau în picioare persoane de ambe sexe, care nedormite, care cât se poate de treze, care mute, care guralive. Auzeam, miroseam și vedeam ce producea dialectul renan: snoave și cioace, mirosul de haine purtate și - din cauza războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nentrerupt; ăla care Îl ocrotea ie alde Renovales. Vă zic d-acu că dă părerea mea privată ie și gașca dă la cucurigu. Știu siguramente că Limardo a pus fără somație țuiu pă batac și a plimbat ursu dân decoru Înghesuit dă la biro; n-a trecut mult și s-a prelins Întins ca emoragia dă ulei, pân tot localu: ieri repara burlanu clasic dă la 0,60; azi zugrăvea la modă, În culoarea burții dă vacă, niște ostrețe dân lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hublou, nu văzu decât apa neagră. Luminile rețelei rămăseseră stinse. Se Întinse din nou În pat, privind țevile cenușii de deasupra capului; acum păreau mai aproape, ca și cum s-ar fi mișcat Înspre el În timp ce dormise. Totul părea mai strâmt, mai Înghesuit, ceea ce accentua senzația de claustrofobie. „Doamne Dumnezeule, Încă vreo câteva zile de-astea!“ Își spuse. Spera ca cei de la Marina Militară să se gândească să-i anunțe familia. După câteva zile, Ellen va Începe să-și facă griji. Și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stăteam strânse pe pat, zăcând claie peste grămadă. Parcă stăteam de cart. Toate femeile familiei aveau să stea cu mine până când mă suna James. Mi se părea că eram o plută plină cu supraviețuitorii strânși de pe un vas eșuat. Eram înghesuite unele într-altele, n-aveam nici un strop de confort, dar nimeni n-a schițat gestul de a le abandona pe celelalte. —Așa, a zis mama. Haideți să jucăm un joc! —Bine, am răspuns toate la unison. Cu excepția lui Kate, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Are sure you want to shut down the computer? FILM @ ROLL BASTONADA ÎN RE La unul dintre cele mai dure filme pe care le-am văzut vreodată, am intrat fără bilet. Introducerea este rapidă: Cadru interior: Vagon de metrou. Oameni Înghesuiți, cîțiva citesc ziare. Se aude huruitul roților. Ora opt și jumătate dimineața. Plan detaliu: Ziaristul este așezat la mijlocul vagonului, lîngă ușă, strivit Între două doamne coafate după moda anilor șaizeci, ce dau impresia că nu-l vor lăsa să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți, pe care le aranjasem personal, cu mulți ani în urmă, fuseseră în mare parte golite de cărți (înghesuite acum într-un turn de cutii de carton, în dormitorul de rezervă) și pe ele erau în schimb împrăștiate alte casete video, așezate atât orizontal, cât și vertical, unele cumpărate gate înregistrate, altele umplute cu fragmente de filme și emisiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceea ce părea a fi un tunel lung, lat și întunecat, pardoseala acoperită cu găini cât vedeai cu ochii. Dumnezeu știe câte găini erau în magazia aceea - mii, poate chiar zeci de mii. Nu se zărea nici o mișcare; gănile erau prea înghesuite ca să se poate întoarce sau deplasa și singura mea senzație era de liniște totală. Liniștea a fost în cele din urmă spulberată, nu mai știu după câte minute, de zgomotul unei uși care se deschise și de apariția unui mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat și aprinse o lanternă. — Le țineți cam înghesuite aici... — Ne străduim. M-am gândit că era probabil proprietarul. Nu era domnul Nuttall, dar mi-am amintit că mama îmi spusese că ferma fusese vândută de curând. — Mi se pare cam prea cald aici înăuntru. — Ba ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mult ca să împuște doi iepuri dintr-o lovitură, pentru că avea plămânii terminați de la inhalarea excesivă de pesticide și nu-i mai folosea la nimic. În general, era improbabil să fi fost el vinovatul. Și, oricum, a fost un articol scurt, înghesuit undeva pe pagina a noua: câteva paragrafe lugubre și șugubețe sub titlul UN FERMIER PERVERS SE SINUCIDE DE DRAGUL UNUI VIȚEL. Oamenii ei de la relații cu publicul au asigurat-o că nimeni nu-l va lua în serios și, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doi În cealaltă, iar ea a catadicsit să treacă printre ei. Au rămas cu toții Încremeniți, cu ochii după ea, iar mie nu mi‑a rămas de făcut decât să pornesc În urma ei. Fără ca ea să observe, am gândit eu. Petrecusem Înghesuite Împreună Într‑o cutie de chibrituri de un metru pe un metru și jumătate un răstimp care mi se păruse lung cât o nesuferită de săptămână, iar ea nici măcar nu luase act de prezența mea. Dar Îndată ce am pășit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își puse mîna pe brațul lui Fraser și zise: — Hei, dar e frumoasă! — Crezi? Îi spuse zîmbindu-i din nou larg. M-am gîndit c-o să-ți placă. Berea nu-i rea. Hai. Îl conduse pe Duncan prin ușa Îngustă și Înghesuită. Înăuntru, cîrciuma nu era la fel de Încîntătoare cum promitea fațada; era amenajată ca un bar obișnuit, iar pe pereți erau chestii absurde, clopoței de cal, Încălzitoare cu cărbuni și foale. Pentru ora șase și jumătate era deja aglomerată. Fraser Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la adevăratul voiaj pe care-l avea de parcurs pînă În Încăperea cu dactilografe; trepetele dificile, coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton jalnic. — Ei bine, de ce n-o faci? Au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era atât de mic! Ieși din apă, scuturându-se și ștergându-se cu un prosop mare și alb, în care se înfășură ușor înfrigurat. Plecă spriji nindu-se în cârje și se uită înapoi spre bazin. Ce mic era! Mic și înghesuit, sărăcăcios de-a binelea. Cum să poți înota într-un dreptunghi atât de mic? Hotărât lucru, nu era într-o pasă prea bună! Dar telefonul lui Bobo din aceeași seară puse cu totul capac pasei proaste. Mai întâi, Bobo îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri scălâmbe și înghesuite, lăsându-și javrele să socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole mortale: cele mai vânjoase feline de rasă dădură naștere la urmași fioroși cu gheare oțelite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintre toți care trebuie să știe asta. E doar În inima regimului. Condamnările de sute de ani de Închisoare și deportările la „Canal”, acolo trimiși, cei mai mulți fără judecată, o vorbă aruncată, un protest, o negare, o obiecție, o glumă chiar, Înghesuiți toți Într-o infracțiune inventată. CÎți au murit În temnițe sau Împușcați, „ipocrizie” numește dînsul? - „ipocrizie” sau „crimă”? Uite, așa se deformează totul, și cu timpul, se uită. Apoi către mine: Asta este domnule judecător! După aceea trecu În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fond și la urma urmei, în orice moment putea vizualiza una dintre numeroasele zone ale memoriei sale: suprafața unei planete, sau podeaua unei camere, sau interiorul unei nave spațiale. Și putea să plece din patul ăsta strâmt și spațiul acesta înghesuit și închis. Problema era, că nu știa ce căuta aici și unde se afla acum?! Iată deci din nou scopul, dar în altă formă: examinarea mediului acesta înconjurător absolut ridicol. Gândind astfel, Gosseyn ridică iar mâinile și brațele. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Să-l scoatem dintr-un mediu în care ar putea primi orice fel de asistență. Pentru Gilbert Gosseyn aceasta era evaluarea stării de lucruri. Sigur, lucrul de care avea nevoie era, mai ales, să iasă din închisoarea aceasta strâmtă și înghesuită. Ar fi putut apoi să vadă, probabil, cum arată cei ce-l țineau prizonier; și poate că ar fi putut afla chiar cine erau ei. Mai erau și alte gânduri vagi care se derulau în profunzimea minții sale: printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după rețete străvechi și infailibile, trăiam în secret niște voluptăți imposibil de descris. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își puneau mereu pe dedesubt dresuri negre. Uneori, urcau două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un picior pe peretele alb și el. Mișcarea conținea ceva lasciv și gratuit, un soi de perversitate inocentă pe care doar eu o înțelegeam, dându-i valoarea pe care o merita. Se plictiseau îngrozitor, nu exista nici un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe alții prin curți sau balcoane. Tătari, mongoli și lipoveni au ridicat moschei și biserici; au venit otomanii, și le-au dărâmat. Unele au rămas; multe, puține, doar ele pot spune. Dacă deschizi pleoapele de undeva de sus, vezi casele înghesuite și ceața găurită de cupole și minarete. Nu poți descrie nimic, pentru că adevăratul oraș e fosilizat, ascuns în orașul prin care te plimbi, închis ca o nanobacterie în piatră. Cât de mult mi-ar fi plăcut să-i pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]