4,859 matches
-
am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat din nou dacă totul a decurs bine. — Nu te grăbi. Apucându-mă de bărbie, Anton Îmi răsuci maxilarul Într-o parte și alta. Îl Îngrijora mai ales ochiul vânăt. — Cu ăsta n-aveai cum să vezi cine a fost. — Au. Nu, nici vorbă. Mi-am retras fața și i-am spus că fusese beznă. Și, cum a mers? — Foarte bine, mi-a spus și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sunt obosită, se gândi ea. Aș putea dormi aici ore Întregi. Spuse cu o voce Încordată, ca să-și ascundă lacrimile: Cum să fac asta? Oh, spuse el, eu voi găsi alt compartiment. Am dormit aseară pe culoar doar pentru că eram Îngrijorat În privința dumitale. S-ar fi putut să ai nevoie de ceva. Ea Începu să plângă iar, sprijinindu-se cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de timp. Tinerii erau copii atunci când ați plecat. Cinci ani, se gândi ea, văzându-i cum cad inevitabil peste ea prin zilele care urmau, ca o ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui dacă n-ar fi fost ceva nefericit În tăcerea ei. Ea putu să vadă că era Îngrijorat și surprins și puțin hărțuit. Crede că vreau să se culce cu mine, se gândi ea și se Întrebă „Vreau oare? Vreau oare?“ Ar fi completat asemănarea cu alți bărbați pe care-i cunoscuse dacă el i-ar fi răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Warren furioasă, doamna nu are destui bani la ea. — În cazul acesta, spuse calm controlorul de bilete, aruncând o privire la ceas, doamna va trebui să ia trenul următor. Orient Express va pleca. Cât despre poșetă, nu trebuie să vă Îngrijorați. Se poate trimite un mesaj telefonic la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de mână, Îl ascultaseră amândouă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândindu-se cât de mult ar fi Întârziat din pricina frecventelor schimbări de tren și cum s-ar fi putut Întâmpla să fie reținut la graniță. Rămase totuși conștient de faptul că motivele sale erau amestecate. Acestea au Început să-l Îngrijoreze doar de când aflase de eșec. Toate orgoliile, răutățile și micile sale păcate ar fi fost date uitării În fiorii și altruismul victoriei. Dar acum, că totul depindea de limba lui, dorea să-și poată ține discursul din boxă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încăperilor de la parter și, În timp ce fata privea, ele se stinseră. Au stat și-au petrecut până târziu. Ce s-o fi petrecut acolo? Își zise ea și râse puțin, simțindu-se solidară cu toate lucrurile Îndrăznețe, scandaloase și tinerești. Ești Îngrijorat, dar eu sunt liniștită. După primăvară vine vară. Eu zâmbesc și doar... Aproape Îmbrăcată, cu excepția pantofilor, se Întoarse spre pat și spre Myatt. El dormea greu și ar fi avut nevoie de un bărbierit. Zăcea acolo, cu hainele boțite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
decât vocea sa. — Acestea au fost, desigur, Încheiate. — V-a spus dumneavoastră că nu va cumpăra? — A cumpărat. Myatt aprobă din cap. Nu era surprins. Probabil că În spatele dispariției lui Eckman se ascundeau destul de multe. Stein spuse Încet: — Sunt foarte Îngrijorat În privința sărmanului Eckman. Nu suport gândul că ar putea să se fi sinucis. Nu cred că trebuie să fiți Îngrijorat. S-a retras doar din afaceri... presupun. Puțin cam În grabă. Vedeți, spuse Stein, avea griji. — Griji? — Păi, era sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a retras doar din afaceri... presupun. Puțin cam În grabă. Vedeți, spuse Stein, avea griji. — Griji? — Păi, era sentimentul acesta că nu aveți Încredere În el. Și pe urmă nu avea copii. Își dorea copii. Avea destule care să-l Îngrijoreze, domnule Myatt. Trebuie să fim miloși. Dar eu nu sunt creștin, domnule Stein. Eu nu sunt convins că mila este una din virtuțile supreme. Pot să văd contractul pe care l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E foarte Îngrijorată. — Dacă a fost vorba de un comision destul de mare, nu e cazul să fie Îngrijorată. Domnul Stein zâmbi și Își aprinse pipa. Myatt Începu să citească iarăși contractul de la capăt. Era adevărat că putea fi demontat, dar instanțele judecătorești prezentau și ele riscurile lor. Un avocat bun Îi putea da destulă bătaie de cap. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mari de flanelă și ace de croșetat. Domnul Stein privi stânjenit la acele fotolii de inox. — Nu Înțeleg de ce o fi cumpărat sărmanul Eckman toate chestiile astea, Îi spuse el În șoaptă lui Myatt. Myatt răspunse: - Nu trebuie să vă Îngrijorați, doamnă Eckman. N-am nici o Îndoială că astăzi veți primi vești din partea soțului dumneavoastră. Ea Încetă să mai facă ordine și urmări buzele lui Myatt. — Da, Emma, spuse Stein, imediat ce sărmanul Eckman va afla ce bine ne-am Înțeles cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră. A fost necăjit din pricina unor afaceri, asta-i tot. Nu există motive să credem că s-a... că i s-a Întâmplat ceva. Doamna Eckman țâșni din spatele pianului și veni În față, traversând podeaua și frământându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prietenii de profesie. N-ai avea vreodată nici cea mai vagă bănuială că nu este un prieten veritabil. Destul de des, el le trimite coșulețe cu vitamine tuturor prietenelor sale, prin curier, cu un bilețel În care le spune că este „Îngrijorat“ pentru ele. Milton chiar le telefonează lui Lauren și celorlalte binefăcătoare ale sale, iar, dacă afară este mai răcoare decât de obicei, le avertizează: „Nu ieșiți afară. Este frig.“ Bineînțeles, ele sunt convinse că fără el ar muri de degerături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atunci de ce mi-ai spus că nu ai mai văzut-o de ani de zile? Am cerut eu o explicație. —Sylvie, iubito, te iubesc mult de tot. Chiar nu ai de ce să-ți faci griji. Spusesem eu c-aș fi Îngrijorată? De ce s-a gândit brusc că eram Îngrijorată? Asta Însemna oare că exista cu adevărat ceva În legătură cu care să fiu Îngrijorată? —Nu Îmi fac griji, l-am mințit eu. —Bine. Deci nu-ți mai face griji și du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și cu soțul ei când mă Întorc? „Este posibil“, mă gândeam stând În pat În noaptea aia, „ca un mariaj să dureze mai puțin decât cel al lui Liz Taylor și Nicky Hilton?“ Trecuseră doar șase săptămâni și deja mă Îngrijoram cu privire la ce anume făcea soțul meu atunci când era plecat cu treabă. Dar te duci la o petrecere de divorț și brusc lumea este plină de soți și iubiți păcătoși, iar când te trezești (târziu) a doua zi dimineață, soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de tot. În nici un caz Hunter nu ar fi angajat-o pe Sophia, mai ales fără să-mi spună și mie. Întotdeauna discutam despre tot ceea ce se Întâmpla În firma lui. —Ești sigur? am articulat eu cu greutate. —Nu fi Îngrijorată, spuse Milton. — Nu sunt Îngrijorată, i-am zis, aproape Înecându-mă cu prăjitura. Uneori mă gândeam că pentru mariaj ar trebui să existe o etichetă de avertizare din partea autorităților federale, ca să știi În ce te bagi. —Sylvie, Sophia se Întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de invidioasă pe ea... Chiar nu ai de ce să fii Îngrijorată. M-am simțit mai liniștită. Milton avea dreptate. Picioarele incredibile nu sunt un motiv de Îngrijorare. 8tc "8" Gașca de paranoicetc "Gașca de paranoice" —Ai toate motivele să te Îngrijorezi, țipă Tinsley. Îmi este mai teamă de Sophia decât Îmi este de refuzul Arabiei Saudite de a ne furniza petrol, ți-o jur. Tocmai Îi povestisem ultima noutate despre angajarea Sophiei de către Hunter. —Șșșt, taci, Tinsley! o mustră Lauren. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un sărut. După asta, Giles plecă să ne aducă băuturile, iar eu am rămas cu Hunter și cu Lauren. —Nu Îmi vine să cred, Hunter! făcui eu. De ce nu mi-ai spus? Cum ai putut să mă lași să mă Îngrijorez atâta timp, pentru toată treaba asta cu Lauren și Giles? Și cum rămâne cu logodnica lui? Ce se va Întâmpla cu ea? Asta le-ntrece pe toate! Pe cât de bucuroasă eram pentru Lauren, pe atât de enervată eram că putusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea scăpa din brațe, au lipit cîteva scaune, peste care și-au așternut hainele, improvizînd un pat, în care au culcat copiii. Femeia și-a culcat fruntea pe o masă iar tatăl, călare pe un scaun, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la Charing Cross. Dan revenise de la doctorul Flaherty cu două informații. În primul rând, acesta îi spusese că avusese o stare de comă alcoolică, cunoscută și sub numele de Sindromul Korsakov. În al doilea rând, îi ceruse să nu se îngrijoreze. „Băiete“, îi șuierase bătrânul și multicolorul doctor, „nu ai o problemă cu băutura. Nici un bărbat nu are o astfel de problemă până când nu bea mai mult decât medicul său!“. Și încheiase cu un hohot de râs răutăcios și duhnitor. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întreaga țară. Regele statului Wei era și el ambițios și se pregătea să lanseze atacuri, pentru a cuceri mai întâi statul Zhao. Ministrul Ji Liang se afla, în acel moment, în misiune în alte țări. Auzind, însă, vestea, s-a îngrijorat profund și s-a întors grăbit la palat, fără măcar să apuce să-și schimbe hainele cu care era îmbrăcat. Regele statului Wei tocmai pregătea atacurile. S-a mirat când l-a văzut pe ministrul Ji Liang în așa hal. "Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nas sau cel puțin până mi-a ieșit mie pe nas în clipa-n care am deschis ușa șifonierului din dormitorul soților Ștefănescu și i-am găsit înăuntru, îmbrățișați, pe ea și pe Cezărică; m-am comportat rezonabil, nu vă îngrijorați, am alergat și i-am scuipat pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să fi rămas stană de piatră și să-i las să iasă dintre rochiile, fustele și pardesiele alea și să mă scuipe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi mers prea departe. Ziceai că l-a văzut pe dracu. S-a holbat la trandafirul cel galben din cana lui de cafea, cu ochii căscați, apoi s-a uitat În jur, pe urmă sub birou, de parcă ar fi fost Îngrijorat să nu-i sară cineva În spate. A luat trandafirul din cană și l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat Întruna priviri către el, de parcă s-ar fi așteptat ca floarea să facă brusc ceva care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]