5,682 matches
-
când ea e legată de pământ doar cu un fir subțire de ață, gata în orice clipă să cedeze, fiind supusă atâtor și atâtor vicisitudini!? N-am înțeles acest lucru și probabil nu-l voi înțelege niciodată. E posibil ca îngrijorarea să vină și din faptul că, în timp ce aici, pe pământ, viețuim o clipă, dincolo durata e nemăsurabilă, infinită și fără putință de comunicare. Mi-e dor de tine, de vorbele tale calde, de înțelepciunea ta, de tot ce însumezi tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să călătorească spre lumea de dincolo... - Părinte, ce părere aveți, ar fi înțelept să o chem pe cea căreia i-am pricinuit răul pe care vi l-am mărturisit, necugetata mea faptă? Preotul stătu o clipă în cumpănă. Simțea că îngrijorările acestei femei îi măcinau încă cele mai ascunse fibre ale conștiinței, dar nu avea chemarea de a fi pus în postura de judecător. El, ca slujitor al Domnului, o dezlegase de păcat și, pentru a-i da a înțelege acest
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era luni dimineață. Băși, mai mult ca sigur, constatase că nu catadicsisem să apar pe la Facultate. La fel și colegii mei. Însă aveam statutul de aiurit într-un asemenea hal încât nimeni nu se agitase cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat: niciun apel telefonic, nicio căutare, nimic. Asta putea să mă lovească nițeluș în orgoliu, dar se vădea, în condițiile date, o stare de fapt destul de mulțumitoare. Pe de altă parte, deși invidiam gândăceii pentru lipsa lor de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pă mine c-o sticlușoară. Transportu', de! În rest, liniște și pace." "Aha", se mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea de sticle. Implicit cu Vasile care, mai mult ca sigur, se prinsese de lucrătură. Iar Petrică n-ar fi vrut să intre în conflict cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gârlă? - a întrebat Mitruță. Ai dreptate. Să-i facem semne, ca să vină încoace. A mers greșit... Și mă întreb de ce se aude doar glasul lui Iordache. Unde-i Hliboceanu? S-or fi pierdut unul de altul? - a presupus Cotman cu îngrijorare. După o vreme, o fantomă s-a arătat în cercul făcut de lumina felinarului... Era Iordache Cocoșitu, plin de omăt din cap până-n picioare și cu fața schimonosită de frig. Ce-i cu tine, Iordache? Cum ai ajuns tocmai în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lumină. Continua să-i frece când mâinile când obrajii, vorbind mereu: „Mai ai oleacă de răbdare, că vine și sania... Dar de ce nu se arată nici un semn că cei plecați se întorc? S-o mai fi întâmplat cine știe ce nenorocire!” Când îngrijorarea creștea peste măsură, în depărtare a licărit o scânteie. Acesta era semnul pe care îl aștepta. „Uite că se apropie salvarea ta, Vasilică băiete” - s-a bucurat Cotman... De ce ați întârziat atâta, Mitruță? Pentru că s-o stins felinarul. De ce? Doar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Christina era redactor de serviciu la știri și avea destul de mult de lucru. Tocmai descoperise pe fluxul unei agenții de presă o știre care Îi atrăsese În mod deosebit atenția, referitoare la deplasarea polilor magnetici ai Pămîntului. Se gîndea cu Îngrijorare la posibilele ei consecințe și Își propuse să-l Întrebe cît mai curînd pe Vic ce ar trebui făcut pentru a evita o catastrofă la nivel planetar, cînd Naggie o chemă prin interfon la ea În birou. Christina presimți ceva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la Televiziunea Română că va urma un nou cutremur catastrofal. Asta nu făcea decît să confirme o dată În plus teoriile despre deplasarea polilor și temerile legate de ele. Uitaseră de ședință. Se ridicaseră toate În picioare, cu simțurile agitate de o Îngrijorare entuziastă, și așteptau de la Christina cuvîntul magic care să le arunce În marea aventură a vieții lor. În definitiv, În momentele acelea adresau o provocare destinului Însuși. Da, spuse Christina. Da, da, mai Întîi va trebui să luăm legătura cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vă rog, scepticismul dumneavoastră nu e justificat! protestă Împăratul. — Dacă nu sunt indiscret, persoanele care au fost În Rai s-au Întors cu vreun mesaj de acolo? Abia acum Împăratul oftă, Într-un mod care-i trăda oarecum neliniștea și Îngrijorarea. În momentul imediat următor, oftă și colonelul, dar dintr un motiv complet diferit; asistenta și secretara terminaseră cu succes delicata operație. — Tocmai aici e problema, domnule colonel. Suntem un pic nedumeriți. Energiile au ridicat anumite pretenții. Desigur, cu cele mai multe dintre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
hal gîndurile, Încît Marychka uitase cu totul de principala sa Îndatorire, aceea de a-l supraveghea pe Kiki, de care Își aminti abia acum, cînd probabil că gîndurile Christinei, aflată undeva mai În spate, i se transmiseră sub forma unei Îngrijorări crescînde, aparent fără obiect. Era ca și cum i s-ar fi ridicat o ceață de pe creier, ca și cum s-ar fi trezit atunci din somn. — Mamă, unde e Kiki? Întrebă deodată Marychka. — Dobitoaco, pe mine mă Întrebi? răspunse maică-sa. Ce-ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
făcuseră apoi dragoste). Ceea ce Însemna că Înțelesese - și-a dat seama după felul În care el a lăsat să-i cadă fruntea, fără nici un cuvînt, În palmele ei. Era Îngrijorată, cu o seară Înainte visase cutremur, care Înseamnă schimbare, iar Îngrijorarea i se transmise și lui, fiindcă de fapt nici el nu știa dacă se va mai Întoarce, dacă vor mai fi vreodată Împreună. CÎnd, Într-un tîrziu, deschise din nou ochii, o văzu pe Marychka roșie În obraji și transpirată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi căzu tocmai acel fir fără de care putea fi numit, de acum Încolo, chel. După el veneau două doamne Îmbrăcate În uniforma neagră a Federației Anarhisto-Comuniste, urmate de alte două doamne, afișînd un surîs enigmatic și complice care le trăda Îngrijorarea, membre ale organizației Femeile Trimise. Nimeni nu știa ce se ascunde Îndărătul acestui nume, poate că nu se ascundea nimic; de fapt, sunt o mulțime de cuvinte despre care nu știm ce Înseamnă și o altă mulțime de lucruri al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
astfel o verificare imediată și pragmatică a teoriei înseși; și, mai ales în primele zile, oamenii se îndrăgosteau de Antonia și erau veșnic dispuși să-și mărturisească necazurile în fața ei. Nu aveam nimic împotriva acestui lucru întrucât îmi mai liniștea îngrijorările legate de starea ei de spirit, ea fiind astfel mult mai fericită decât dacă nu ar fi intrat în comuniune cu nici un alt spirit în afară de al meu. În ultimul timp a fost foarte preocupată de Palmer Anderson, „Anderson” după cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-au zâmbit, m-au privit pur și simplu lung trădând însă o anumită îngrijorare reținută. Am închis ușa. Pentru o fracțiune de secundă m-am gândit că o să-mi spună că s-au răzgândit și nu se mai căsătoresc. Am luat un scaun cu spătar de lângă perete, l-am pus în mijlocul covorului și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
are nici o problemă deoarece este cu Alexander, iar Antonia mi-a zis că Alexander telefonase de la Rembers cu o seară înainte, când eu nu eram acasă, și-i spusese că Georgie a rămas la Londra. Antonia era de părere că îngrijorarea mea este neîntemeiată. Am bătut în ușă din nou. Am ascultat - înăuntru era liniște. Firește, n-avea nici un rost să mă tem. Părul trimis în dar avea semnificația unui simbol ce-ți apare într-un vis; ceea ce nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asemenea raționament ar putea fi ceva ilogic; și chiar nu era. Când m-am despărțit de Honor eram profund îndurerat, o durere născută din ultimul nostru schimb de replici. Totuși, în timp ce o așteptam pe Antonia, și înainte de a mă cuprinde îngrijorarea, mă invadase o stare de fericire profundă. Cântărind dificultățile și primejdiile pe care le presupunea discuția noastră, ea se desfășurase totuși destul de bine. Însuși faptul că Honor acceptase să discute cu mine era remarcabil. Eram aproape sigur că nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Voi fi alt om; și, dacă se va întâmpla ca ea să mă atragă fără milă spre ea, mă voi duce într-acolo chiar de-ar fi să calc peste cadavre. Această succesiune de idei se văzu întreruptă brusc de îngrijorarea mea legată de Antonia; și abia a doua zi la prânz când aceasta slăbi puțin în intensitate din pricina oboselii extreme, gândurile mele s-au întors la Honor și la cuvintele despre capul retezat. Cu o zi înainte mă bucurasm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
inevitabil?) decât niște chiloței puturoși de băiețel. Aici însă, la baia turcească, de ce-oi fi jucând atâta tontoroiu’? Aici nu sunt femei. Nici femei - și nici goimi. Cum s-ar putea una ca asta? Nu-i nici un motiv de îngrijorare! Ținându-mă după cutele feselor lui albe, ies din dormitor și cobor pe scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul de talent pe care din capul locului numai un goi s-ar fi putut gândi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ntoarcă acasă decât în zori, cât despre maică-sa, nu e cazul să ne facem griji, fiindcă-i moartă. Perfect, Smolka, perfect, mai în siguranță de-atâta nici că mă puteam smți. Acum nu mai am absolut nici un motiv de îngrijorare, în afară de cauciucul pe care îl car în portmoneu, în staniolul lui subțire, de-atâta amar de vreme încât până acum o fi pe jumătate mâncat de mucegai. Mă tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
el, ezitând, dar Înainte de-a fi avut timp să-și amendeze propunerea adăugând „pentru o vreme“ sau „până ți-e mai cald“, ea alunecă la podea. El Îi luă mâinile și i le frecă, privindu-i fața cu neajutorată Îngrijorare. I se păru brusc de o vitală necesitate să-i sară În ajutor. Dacă ar fi privit-o dansând pe scenă sau așteptând pe o stradă luminată În fața intrării artiștilor, ar fi considerat-o doar o provocare pentru simțurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața. Băgă de seamă pentru prima oară că fața lui avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare. Probabil că doar Îngrijorarea și hrana pe sponci Îi dăduseră aerul de inteligență și o anumită sensibilitate. Chiar și după moarte, sub lumina albăstruie și pâlpâitoare a unei făclii făcute din ziar, fața doctorului era remarcabilă prin lipsa ei de umor. Probabil că, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ce nu-mi spusese? Deodată am auzit cum ușa de la toaletă fu Împinsă cu putere. Cineva a bătut În ușa cabinei și, când am ieșit, le-am găsit pe Salome și pe Lauren privindu-mă cercetător cu ochii plini de Îngrijorare. Acolo erai, spuse Lauren. N-o lua În seamă pe Phoebe; creierul ei e complet nefuncțional când e Însărcinată. Nu avea cum să-l vadă pe Hunter la Londra. Doar că Îi place să Încurce lucrurile. Serios? am zis, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Are o presă proastă din cauza picioarelor suuu-per pe care le posedă. Toată lumea e atât de invidioasă pe ea... Chiar nu ai de ce să fii Îngrijorată. M-am simțit mai liniștită. Milton avea dreptate. Picioarele incredibile nu sunt un motiv de Îngrijorare. 8tc "8" Gașca de paranoicetc "Gașca de paranoice" —Ai toate motivele să te Îngrijorezi, țipă Tinsley. Îmi este mai teamă de Sophia decât Îmi este de refuzul Arabiei Saudite de a ne furniza petrol, ți-o jur. Tocmai Îi povestisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]