1,838 matches
-
a schimbat el tonul în timp ce se ridica, cu sticla în mână, apropiindu‑se de pat. Vorbește fă, târfa dracu’, că te plesnesc de nu te vezi! a izbucnit el și a ridicat palma dreaptă spre tavan. Amalia l‑a privit îngrozită și a înghițit în sec. Gura i se uscase. A strâns pumnii, hotărâtă să se apere. A ridicat ochii spre el și l‑a privit cu ură. - Aha, faci pe dura, deci! Cu mine, fa? Ți‑arăt eu acușica. Dezbracă
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
față și a capotei motorului. Amalia a simțit izbitura fără să vadă nimic. Închisese ochii. O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s‑a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să‑l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Claxoanele astea mă tâmpesc, nimeni nu le aude”. Când a auzit Gabriel cuvintele „o casă sus pe deal” a încremenit pentru o clipă. Gândul l‑a întors în timp, pentru o secundă, la casa în care a stat cu Dana. Îngrozit de ce se poate întâmpla Amaliei, a sunat direct la patron. Convorbirea a fost scurtă. Până să vină șeful de tură cu un înlocuitor, a sunat la Secția de Poliție care s‑a ocupat în primăvara trecută de cazul Iulianei. Avea
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
pe motivul declarat: „Violenței în familie sau violența domestică”. La propriu, cartea „se deschide” cu o poveste-alegorie: „Un bărbat agitat, disperat se aruncă într-o barcă și vâslește spre orizont. În urma lui lasă cadavrul soției și o fetiță, fiica lui, îngrozită, traumatizată. După un timp pescarii aduc la mal ce a mai rămas din trupul asasinului devorat de păsări. Autorul propune un Ocean al morții pentru toți cei care iau viața semenilor. Din text țâșnește un strigă liric. Autoarea ar dori
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
a suportat impactul cu muchia lui dură exact la rădăcina nasului. Consecința trebuie să fi fost dezastruoasă. De aceea am fost primul care s-a repus pe linia de plutire și, înșfăcându-mi prețiosul parașoc, am luat-o la picior, îngrozit acum și dintr-un al doilea motiv, încă mai abitir decât din cauza celui dintâi. Vâț mă aștepta cu rânjetul lui bine studiat, nu prea lățit, pentru a dăuna cumva armoniei trăsăturilor obrazului, suficient însă pentru a-i dezveli amenințător caninii
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
făcuși ... de ce nu l-ai dat în mă-sa ... acu' cine-o să te crează, din Vidin pînă la Huși, că nici mă-ta nu-i mai brează ... Chiar și așa cum era, într-o stare de nervi vecină cu nebunia, îngrozită și disperată și obsedată de gestul ei, ce i-ar fi putut fi fatal amărîtului ăluia, pe care îi cășunase fără nici un motiv, da' se enervase, că prea era de căcat viața asta, doamne iartă-mă! își stupea ea în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
el dăduse drumul vagoanelor cu deținuți și oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau și fugeau care încotro vedeau cu ochii. <Repede , repede!>, îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea de ei și nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede, fuge la ea, o ia în brațe și fuge cu ea prin mărăciniș spre poalele pădurii...Fata striga îngrozită: < Mama meaaaa...tatăl meuuuu...> <Taci!- strigase soldatul la ea și-o privise în ochi- taci din gură și zi mersi c-ai scăpat tu!> și zicându-i <tu> scoase batista și-i șterse lacrimile și praful de pe obraz și-i
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
dacă mă enervezi, te bat până te omor. E clar ? - Domnule, eu nu... - Să taci! Numai eu vorbesc aici. Când te întreb eu ceva, ai voie să vorbești. Dezbracă‑te ! Lacrimile șiroiau și Iuliana scâncea tot mai pu �ternic, vizibil îngrozită, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care‑l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într‑un abis. A întins mâna să se sprijine de ceva
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Transilvanya, un volum mai mult decît interesant. AVATARURILE CONTELUI NOI, CEI CARE „NU ȘTIM NIMIC” „Noi suntem născuții celei de-a doua jumătăți a secolului trecut. Deci facem parte din istorie? Da, pentru că am făcut istoria prin suferință noastră. Vedem îngroziți cum casa părinților noștri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, si realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. „ Uite, mi-am zis, nu este un roman
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
tare ca la început, că nu mai reușea să mai se facă înțeleasă, însă eu deja intuisem adevărul, pe care ea mi l-a confirmat. -Ilinca! Tu ești fata acelei copile de care a abuzat tatăl tău? Am șoptit eu îngrozită de acea bănuială. -Da Ingrid, da! Se numea Ileana mama mea și a murit, când m-a născut pe mine! Femeia aceasta, care toată viața nu m-a suportat e sora ei bună! Ea avea deja, doi copii cu tata
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
avea chef nici de vorbit la telefon. Scurta orice apel, al oricui, la câteva cuvinte, motivând că ține telefonul liber, așteptând să primească vreun apel de la părinții fetiței. Nu era departe de adevăr, însă nu se întâmpla și Emanuela era îngrozită. Nici Simona nu reușea să o liniștească, nicicum. Acel „pumn în stomac” ce-i ocupa capul pieptului încă din seara când a dat-o pe Emanuela, încă era acolo, fără a da semne că va dispărea curând. Ziua de joi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
sus răsare!...” Și tot de vorbă cu Lunișoara lui, care pășea acum tare speriată. Iarăși a început să plângă cu lacrimi de gheață iar stelele și îngerii au reluat cântecele grave. Numai Tudorel plutea în extaz și saluta fericit copacii îngroziți. Nimeni nu îndrăznea să-i spună de pericolul din spatele său. Iar el chiuia tot mai bucuros, pentru că luminițele din depărtare se înmulțeau. Semn că satul lui alerga bucuros spre el. Îi spunea miresei sale agitând nuiaua tot mai mult: -Vezi
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
o adulam nebunește. Ocupat cu aceste gânduri, nu realizasem pentru început apariția a doi indivizi ciudați, înveșmântați parcă în folii din nailon, și care ne priveau sfidător. Prima care se smulse din calda mea îmbrățișare fu femeia. Țipă înspăimântată, privind îngrozită spre cei doi intruși. - Cunoști legile noastre, Adelaida, spuse unul dintre ei cu o voce autoritară. Ești perfect conștientă, sunt sigur de asta, de urmările faptei tale. - Dar eu ... - Îți recunoaștem durerea, zise celălalt personaj. Știm că ți-ai pierdut
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
adevărat circul. Cățeaua, în flăcări, intră direct sub pat. Cu mare chin, cei trei frați reușesc să scoată animalul afară din casă și să stingă patul care se aprinsese și el. Afară în schimb se declanșase iadul. Animalul, în flăcări, îngrozit și înnebunit de durere, sare gardul acasă, în grădină. Acolo, Nea Gilică avea câteva pătiage de fân, de coceni, nu mai știu exact, dar de care cățeaua cum se freca cum acestea erau în flăcări. În câteva secunde furajele lui
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]
-
a păcii interioare și implicit exterioare. ”O punte/ Între două inimi, O punte/ Între două lacrimi, O punte/ Între două sorți, Să treci Tu peste ea, Eu cred că poți...” (Puntea-Tatiana Afanas-Creciun) * Omul se teme de moarte, fuge de ea îngrozit, crezând-o teribil sfârșit, însă moartea nu e decât o trecere binecuvântată spre o viață a sufletului scăpat de durerea trupului, într-o altă dimensiune unde lumina divină ne înfășoară plină de iubire. Nimic nu putem dobândi, nimic nu putem
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
și cu Taurul, cu tine mă voi purta! Măruntaiele lui, alături de tine le voi atârna!" dar și atrăgând asupra sa pedeapsa divinității, o boală incurabilă, care avea să-l doboare în a douăsprezecea zi de agonie sub privirile îndurerate și îngrozite ale lui Ghilgameș: Amarnic Ghilgameș mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînă tor, Pe cîmp, în lung și-n lat, strigă cu jale-n glas: „Cum pot să-mi aflu tihna, cum pot cunoaș te pacea
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
aeroportul din Bruxelles și întreaga Belgie se afla sub "asediul" armatei și al impresiei dramaticelor evenimente sângeroase, întâmplate. În fiecare zi se dădeau știri la TV referitoare la atentat, atentatori, victime și măsurile de securitate luate de către statul belgian. Era îngrozită întreaga Europă, mai ales că acestea le urmau pe cele din Franța, Anglia, Spania, Turcia etc. Cinstit să fiu, mă cam îngrozeau știrile zilnice și-mi tăiau tot elanul de a porni într-o asemenea aventură. Nu am avut curajul
FESTIVALUL FLORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370753_a_372082]
-
încercare! Prea v-am răbdat atâta și mult v-am tolerat! Străinii să dispară de-aici imediat! Iar pe tine, naivă și neascultătoare ce mă sfidezi atâta cu prosteasca ta încăpățânare, te voi închide pentru totdeauna! - Unde, Mărite Doamne? întrebă îngrozit un slujitor. - Unde? Vedem noi unde.! Acum mânia îmi este foarte mare. - Iar cu străinii ce facem? întrebă Foc Nestins. Unde-i ducem? Și dacă se împotrivesc? Știți bine ce s-a întâmplat! - De data asta, grăi Soare-Împărat, răbdarea mi
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
-i mai văd! Iar tu, prințesă, tu... tu... Mânia l-a sufocat și, disperat că nu găsește pedeapsa cea mai aspră și pentru ea, pe care (ce ironie!) cât de mult o iubea, o fulgera cu bice de foc. Primăvara, îngrozită, îl îmbrățișă pe Mărțișor.Îl luă aproape și pe Norocel. Se-ntoarse către tatăl său și-i zise cu dispreț: - Nu știi cum să mă pedepsești? E simplu. Ca pe Mărțișor. În brațele lui și lângă el, eu fericită am
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
o energie negativă care se degajă de jur împrejurul lui. Maria exclama cu o voce inumana ce părea să nu fie a unei copilite de doar cinci ani: - Nu aveti ce căuta aici, pe tărâmurile noastre! Cei doi părinți își priviră fiica îngroziți. Micuța avea o privire stranie, niște ochi roșii și un glas inuman. Ioana ieși precipitat din mașină, apoi o urmă și Criști. Cu o prezență de spirit mult mai bună decât cea a soției sale, Criști deschise repede portiera din
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
Și unele lucruri, cu adevărat nu se uită. „Acolo, pe un pământ uitat de Dumnezeu, se scria o filă de istorie, se scrijeleau rânduri cu sânge amestecat, se aruncau lacrimile evreilor și polonezilor la comun precum mormintele, și viața fugea îngrozită, devastând orașele, cicatrizând pentru eternitate obrazul acelui loc distrus, rostogolit în negura unui timp sfârtecat de chin.” Scenariile sunt cu adevărat sinistre: frig, îngheț, bombe, foame, sirene, incendii, ruine, sânge, mult sânge, scene cutremurătoare cum e cea cu fetița decapitată
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
obrazul acelui loc distrus, rostogolit în negura unui timp sfârtecat de chin.” Scenariile sunt cu adevărat sinistre: frig, îngheț, bombe, foame, sirene, incendii, ruine, sânge, mult sânge, scene cutremurătoare cum e cea cu fetița decapitată de o bombă, sub privirile îngrozite ale adolescentului Maor. Autoarea gradează emoțiile, începând în Varșovia, ca să ne conducă în adevăratul iad, cel al ghetoului varșovian și apoi al lagărului de exterminare de la Treblinka. Nici nu e de mirare când Gavriel își pierde firea în fața lui Luigi
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
au trăit pe propria piele, încă de pe pământ, purgatoriul și infernul. Scena terifiantă a executării celor doi tineri nevinovați, Ahava și Jean de către naziști îl distruge sufletește pe tânărul de 17 ani, Maor Gruber pentru că se petrecuse sub ochii lui îngroziți, de unde se afla, din spatele unui cărucior, protejat de umbră. Și călăul, acel Philbert Schirach, ofițerul neamț, conducător al ghetoului, în a cărui prezență nefastă Maor simțea fiori reci pe șira spinării și amețea ca de o lovitură nevăzută, fusese el
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
credem noi ? În cazul acesta Planeta și Civilizația umană este condusă de un Grup de nebuni, de bolnavi psihic, nebunii aceștia putând distruge în orice clipă și Planeta și Specia umană. Nu e groaznic? Nu te apucă spaima? Nu îngheți îngrozit? Realitatea și rezultatul acestei „privatizări a planetei și a speciei umane”, de către Stăpânii lumii sunt văzute de domnul Primo în desfășurarea evenimentelor, în perspectivă, punând degetul pe rană, exprimând un Adevăr cutremurător: „PLANETA SE PRIVATIZEAZĂ ÎN TOTALITATE, ȚĂRILE INTRĂ ÎN
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]