3,364 matches
-
cauzată de ceața primelor ore ale după-amiezii, ori țintuite pe tablourile de bord, eu și Vaughan încercam o senzație de detașare profesională, în care se manifestau primele simptome ale unei autentice implicări. Oroarea și dezgustul meu la vederea acelor răni îngrozitoare făcuseră loc unei acceptări lucide a faptului că transformarea rănilor în termenii fanteziilor și ai comportamentelor noastre sexuale era singurul mijloc de revigorare a victimelor rănite și muribunde. La primele ore ale serii din ziua când am văzut o șoferiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întrebări. Nu știu de ce România este mereu ultima. Totuși, dacă vom căuta un răspuns, cred că ar trebui să vedeți ce s-a întâmplat în această țară în anii premergători Revoluției din 1989. Trebuie să luați în calcul un fapt îngrozitor: regimul comunist din România a fost mult mai sever decât în restul țărilor din blocul sovietic. Acest regim diabolic a săpat adânc în sufletul românesc, a perturbat orice urmă de normalitate, a întors valorile cu capul în jos, a siluit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
România! Incendiul a fost constatat în jurul orei 5 AM de către un grup de vameși unguri. Aceștia au alertat pompierii din România, care, nedispunând de mijloacele necesare, n-au avut ce face și au privit cu mâinile în șolduri mărețul și îngrozitorul spectacol. Primele cercetări ale poliției Române au dus la concluzia că incendiul a fost provocat de însăși România. Specialiștii contactați de ziarul nostru sunt de părere că este vorba sau de un caz de fraudă în asigurări sau de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ținând cont de fluture. Să scriu, de pildă, despre o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să scrie dimineața, celălalt după-amiaza. Dimineața și după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urmă de considerație, așa cum făceau mulți oameni, însemnau căutarea pedepsei cu lumânarea. Când mureau, oamenii buni ca tatăl lui Mma Ramotswe, Obed Ramotswe, erau, fără nici o îndoială, întâmpinați de Dumnezeu. Soarta celorlalți era neclară, dar erau trimiși într-un loc îngrozitor - poate asemănător cu Nigeria, își zicea ea - și, după ce-și recunoșteau faptele reprobabile, urmau să fie iertați. Dumnezeu fusese bun cu ea, considera Mma Ramotswe. Îi dăruise o copilărie fericită, chiar dacă îi fusese luată mama pe când era foarte mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
urmeze în casă, era domnul J.L.B. Matekoni. — Ușurel, zise el. Ușa nu e foarte lată. O altă voce îi răspunse, dar nu desluși despre ce vorbea. Era o voce feminină, dar, își dădu ea seama ușurată, nu vocea femeii ăleia îngrozitoare. Oare pe cine aducea în casă? O altă femeie? Asta ar fi minunat, fiindcă i-ar putea spune tipei ăleia Ramotswe că el nu-i este fidel și asta ar pune capăt mariajului înainte să înceapă. Dar apoi căruciorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mina aceea inumană și sporise, de dragul ei, turma aceea minunată de vite, nu ceruse nimic pentru sine. Nu băuse, nu fumase, se gândise numai la ea și la viitorul ei. De-ar putea să șteargă cu buretele cei doi ani îngrozitori petrecuți cu Note Mokoti, când știa că tăticul ei suferise atât de mult, conștient că Note nu poate s-o facă decât nefericită. Când se întorsese la el după plecarea lui Note și-i văzuse, în timp ce-o îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul a patru ceasuri de luptă, lovitură după lovitură, izbind fierul, Îl cuprinse deznădejdea. Spărsese șase pietre, care zăceau la picioarele lui făcute țăndări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un organ al său. Atît cît să-i dea certitudinea că nu mai este doar o rotiță ce poate fi înlocuită oricînd cu alta asemănătoare. De fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai deplină împăcare cu sine nici nu se mai putea. A continuat așa pînă cînd a ajuns la o ladă de sticle pe zi și poate că ar fi murit dacă nu i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu încetul omul poate să devină, așa, el însuși o primejdie. Ca doctorii care stau în preajma suferindului și din prea multă rîvnă ajung să fie chiar ei purtătorii morbului ucigător. Numai că în asemenea situație primejdia pentru restul oamenilor devenea îngrozitoare. Despre bolnav toată lumea avea știință și se ferea așa cum se cuvine. Chiar doctorul era acela care te ajuta să te păzești. Dar cînd doctorul însuși devine purtătorul morții și nimeni nu știe, ci cu seninătate se apropie de el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care o au toți ăia care se joacă cu viața lor cum s-ar juca cu arșicele, trîntind-o de pămînt să vadă ce iese. Poate era un moft ori treburi de ale iubirii. Dar tot așa putea fi o primejdie îngrozitoare pentru liniștea, deci fericirea, Vladiei, pentru că un zurbagiu într-o lume mare abia este băgat în seamă, dar într-o lume mică acoperă totul. Și de aceea a chibzuit și a pus la cale plecarea prințului din Vladia într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sala de primire în care nu mai fusese de atîția ani, se socoti că s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu aceiași oameni, jumătate țărani, jumătate târgoveți, înverșunîndu-se împotriva vicleniei lor înnăscute a ajuns să gîndească în niște cuvinte îngrozitoare. Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe KF., dar i-a sărutat mîna, simțind ca o arsură pe buze căldura pielii sale, strîngînd din dinți pînă la durere ca să-și stăpînească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prințul i-a trimis în Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să nu exagerezi, domnule adjutant, niciodată să nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteaptă decizia, doar atunci te sfîșie îndoiala, dacă faci bine?, dacă faci rău? De aceea este de o mie de ori mai ușor, de o mie de ori mai liniștitor să îndeplinești ordinul decît să-l dai. Și, oricît de îngrozitoare ar fi cazarma, ea are meritul să fi găsit soluția în cazarmă, în viața de cazarmă, în lumea-cazarmă nimeni nu dă ordine, toți execută ordinele date. Chiar și cel mai înalt în grad, cel care deasupra sa nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
experiența domnului profesor Schmeltzer. Dar el nu putea acționa, nu putea face nimic. Treaba lui a fost și va fi întotdeauna, cît Serviciul va fi Serviciu, iar el directorul acestuia, să afle, să cîntărească și să spună. Chiar dacă află ceva îngrozitor care cîntărește greu și spune asta prea tîrziu. Putea fi considerată o lipsă de moralitate această atitudine pasivă, indiferentă chiar, față de evenimente atît de primejdioase, dar era singura atitudine corectă, legală. Va înștiința, chiar săptămîna viitoare va înștiința, pe primul-ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aflării știrilor, secretelor din culisele acestor lupte politice, care în paginile ziarelor erau înfățișate ca uriașe înfruntări de forțe ce se dușmănesc de moarte. Pînă acum nu pățise nimeni nimic și, uite, acum venise Șerban Pangratty personal să-i comunice îngrozitoarea știre, poate singura știre cu adevărat importantă de cînd lucra Serviciul și în acest domeniu al politicii interne, că "Leonard Bîlbîie a murit". "Nici n-a avut vreme să sufere, știți, domnule Mihail, eu cred că este stupid să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că e mai bine chiar să nu participi decît să te bagi într-o cursă în care îți tremură picioarele. Dar, mă rog, nu pentru asta am venit la dumneavoastră. Pentru bietul Leonard Bîlibîie, pentru mine a fost un moment îngrozitor, dar n-am putut face nimic, absolut nimic pentru el. Nu fusesem în cele mai bune relații, aș putea spune, după o iarnă petrecută împreună la Vladia, la conac, în urmă cu cîțiva ani. Știți cum se întîmplă, un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mintea lui mergea cel mai iute. Plescăi zgomotos, pufni iarăși "ce să vă spun, nu știu. Încă nu știu. Nu știu nici măcar cum s-a întîmplat. Uite, ești aici de o jumătate de oră, ai venit cu o veste proastă, îngrozitoare în gură și încă nu ai reușit să-mi spui ce aveai de spus. Dumneavoastră, prințe, nu prea aveți un contact strîns cu realitatea, de aceea totul pare așa, mai vag, mai amestecat. Viața dumneavoastră vă permite. A mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atinsese fără să vrea un punct nevralgic, o zonă delicată, foarte personală. Cînd s-a răsucit din dreptul ferestrei, totul reintrase în normal. "Vă rog să mă scuzați, dar, știți, încerc să mă obișnuiesc cu ideea, a fost o situație îngrozitoare, inconștient am tot amînat relatarea... faptelor. Deci, Bîlbîie l-a adus pe adjutantul Popianu, care mi-a relatat tot felul de aiureli despre Vladia. Nimic nu mai era din ceea ce lăsasem acolo în urmă cu cîțiva ani. Știam că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de a supune Realitatea, și cea imaginară, și cea din preajmă, unui plan. Or, înțelegeți, domnule Mihail, nici una, nici alta nu au planuri, nu se conformează, nu se pot supune planurilor. Ele există, sînt, atît. Dacă încerci cumva acest lucru îngrozitor, să le supui, atunci... atunci nu faci altceva decît să le faci să devină neadevărate. E un lucru îngrozitor, aceasta este calea care duce în mod sigur la distrugere. O distrugere cum nu poate fi înțeleasă, o distrugere din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alta nu au planuri, nu se conformează, nu se pot supune planurilor. Ele există, sînt, atît. Dacă încerci cumva acest lucru îngrozitor, să le supui, atunci... atunci nu faci altceva decît să le faci să devină neadevărate. E un lucru îngrozitor, aceasta este calea care duce în mod sigur la distrugere. O distrugere cum nu poate fi înțeleasă, o distrugere din care nu mai rămîne nimic, nici măcar ruine, resturi, totul dispare, totul devine nimic. Oh, desigur, toate acestea sînt chestiuni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noutățile de la Vladia, nu reușea decît să-l irite, tot ocolind subiectul, motivul principal al discuției. Și, dacă ar fi știut, dacă ar fi capabil Mihail să priceapă că moartea lui Leonard Bîlbîie era o consecință firească a acelui sentiment îngrozitor pe care îl încercase în acele clipe. Poate nici nu era prea bine spus "consecință", mai exact ar fi fost "prelungire", chiar așa, o prelungire firească a sentimentului, o continuare normală din impalpabil în palpabil a îngrozitorului sentiment pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]