853 matches
-
Când și-i deschide din nou, întreabă: — S-a întâmplat ceva cu cocoșul? Shim mi-a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem pe An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și au fost încântați să descopere comoara. Buzunarele lor erau prea mici ca să încapă tot, așa că au scos robele Majestății Voastre și le-au transformat în saci. I-au umplut și i-au agățat în jurul umerilor și la brâu. Au înhățat tot ce-au putut să ia și au distrus ce nu puteau duce. S-au luptat între ei pentru pradă. Barbarii care au sosit mai târziu au încercat să ia ce a rămas. Au demontat animalele astrologice de bronz ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
casa ce o plănuia feciorului mai mic care încă era elev. În cămașa sinilie din mînecile căreia ieșeau, ca niște vreascuri, brațele vînjoase, abia atunci bătrînul căpăta un aer de învățător. Avea mîini de dascăl vechi, care, în decursul anilor, înhățaseră mii de urechi și umpluseră cu note zeci de cataloage. Cu privirile sale spălăcite care trădau mai multă încăpățînare decît voință, mai multă răutate decît îngăduință și mai multă slugărnicie decît inteligență, bătrînul trudea cu îndîrjire. Cu ochii înfundați în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
laud cu asta. Ați putea-o face și în toiul unei lupte? — Cred că pe câmpul de luptă e mai bine cu lectica. Chiar și în ciocnirile corp la corp, sunt liber să țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu cât se grăbea mai tare, cu atât mâinile îi deveneau mai neputincioase. — Iertați-mă! Neputând să mai privească, Sozo acționă, în calitatea sa de secund, și-i tăie stăpânului său capul. În momentul când Katsuyori căzu înainte, Sozo îi înhăță capul și-l strânse la piept, văietându-se cu jale. Predându-i capul lui Katsuyori fratelui său de optsprezece ani, Sozo îi spuse să-l ia și să fugă. Dar tânărul, în lacrimi, declară că avea să moară cu fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă mulțumirile și întoarceți-vă neîntârziat la muncă. Când soldații primiră ordinul, toți sacii de paie fură spintecați și din ei se revărsară munți de monede, aproape acoperind creasta stăvilarului. — Înhățați cât de mult puteți și duceți-vă. Dar numai câte un pumn de fiecare om. O spusese foarte răspicat, dar lucrătorii încă mai ezitau să înainteze. Șopteau între ei și se uitau unii la alții, însă muntele de monede rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele pumnalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pereche de pantaloni peste o cămașă de mătase albă și-și strângea șireturile, scrâșnind din dinți. — Un arc! Dați-mi un arc! strigă el. După ce răcni acest ordin de două-trei ori, cineva îngenunche, în sfârșit, și-i întinse un arc. Înhățându-l, seniorul alergă afară prin ușile pictate, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile să fugă. Nu e nimic rău dacă scapă. Numai să nu ne stea pe cap. Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei răi vorbesc contra celor ce muncesc cu inima curată! Acest lucru se întâmplă întotdeauna și, ori de câte ori au loc mari schimbări, e firesc ca torentul bârfelor să fie deosebit de violent. Iute își mai arată Hideyoshi aroganța. Până și subordonații lui înhață puterea. Nu-l mai iau în seamă pe Seniorul Katsuie. Parcă n-ar mai avea pe nimeni altul să-l slujească. — Când te uiți ce influență a câștigat în ultima vreme, ai zice că Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i dusă la comandantul lor, Fuwa Hikozo, care-i interogă, din șaua calului. Îi trimise un mesaj lui Sakuma Genba, întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii. Răspunsul îi îndemnă să acționeze repede: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acceptul. El, însă, a răspuns din tot sufletul la acea binecuvântare atât de nimerită și s-a încheiat o pace independentă. Simplul adevăr era că momeala pe care Ieyasu o aruncase spre a o folosi pentru propriile lui scopuri fusese înhățată de pe margine de Hideyoshi. Nobuo mușcase momeala. Nu putem decât să ne imaginăm vorbele dulci pe care le-a folosit Hideyoshi pentru a câștiga favorurile lui Nobuo. De fapt, pe parcursul tuturor anilor săi de serviciu, Hideyoshi îl înfuriase doar rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici o haină pe mine și... o, Doamne! Părintele paroh urca pe cărarea spre terasă. — V-am ruga să ne dați adresa, dacă se poate. Nu mai pot vorbi, zise Eva și puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din încăpere. — Dacă vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al abstracțiunii. — Ce dracu’ vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în neștire, ca și cum am sta pe loc. Aici e un cub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
L-a urmat totuși pe fanaticul acela, știu. Are două fete care au alte fete, e bunică. Știu tot, nu despre asta e vorba... Profesorul încă nu izbutise redresarea. Țeapăn, cu gura deschisă, geanta lunecase lângă scaun, Tavi o și înhățase între labe. Venera era palidă. — Da, pisicile s-au întors... În flăcări. Noaptea trecută, pisicile mele arse s-au întors să mă vadă. Geamurile ardeau și părul meu și... Venera era palidă, își șterse fruntea cu mâna, mâna tremura, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți, improvizezi soluții. Iartă-mă. Și pentru Marga, iartă-mă. Era nefiresc, prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bărbatul. —Ce bărbat? —Cel despre care vorbeai mai devreme, Adam Kirrane. Simt cum mi se strânge stomacul. Mă întind să arunc o privire în propria mea revistă, dar nu pot vedea decât poza lui Adam invers. Aproape că vreau să înhaț revista și să o pocnesc pe Amy în cap cu ea. Arată bine, comentează ea. Nu spun nimic. Se holbează la el, și eu mă simt deodată foarte protectoare cu fotografia lui Adam. Adică, orice om de pe stradă poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trimit capodopera. Până la urmă, nu vreau s-o trimit chiar oricui. Acest scenariu trebuie să ajungă pe mâini bune. E copilul meu și nu vreau să-l omoare cineva. Nici un actor străin cu un grețos de accent irlandez n-o să înhațe rolul principal. O să interzic asta. Vreau actori puternici, bine-cunoscuți și talentați. Liam Neeson ar fi grozav, dar nu sunt sigură cine o să joace rolul principal feminin. Asta e o problemă delicată. Eu și sora mea nu vorbim. Mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
impresarul său îi trimite doar porcării. În mod ciudat, asta îmi dă speranțe. Poate oamenii nu or să creadă că al meu e o porcărie. Până la urmă, cu toate porcăriile astea care circulă pe la Hollywood, poate scenariul meu o să fie înhățat. Adam îmi spune că vrea cu disperare să se mute de la televiziune la filme cu buget mare. Zice că oameni precum Colin Farrell au pavat calea pentru tinerii actori irlandezi care vor să intre în joc. Îi spun că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care o combin cu pantalonii mei negri de șifon de la DKNY (25 de lire de la Notting Hill Housing Trust shop) și cu pantofii Prada argintii cu toc Înalt ai Jemimei. După care, deși n-aveam de gând, În ultima clipă Înhaț și o poșetuță mică Gucci. — Arăți fenomenal ! spune Lissy, când fac o piruetă În fața ei. Absolut fenomenal ! — Sunt prea elegantă ? — Firește că nu ! Ce naiba, doar ieși În oraș cu un multimilionar ! — Nu mai spune asta ! exclam, cu un ghem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
farfuria lui. Mestec cu ochii Închiși, lăsând aroma să-mi Încânte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am grijă și le aranjez pe celelalte frumos pe farfurie, când simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lângă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întâmplă ? — Păi... mâncăm. — Văd asta ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mâna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc. Fiindcă mie mi se pare că ești foarte bine Îmbrăcată mereu... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]