577 matches
-
sine, tradusă printr o atitudine morală ireproșabilă (gânduri, fapte și cuvinte frumoase și sănătoase), reprezintă singura cale durabilă de a obține și menține stima celor din jur; Respectul față de ceilalți cultivat la elevi îi va determina să înțeleagă că NU înjosindu-l pe celălalt te ridici pe tine, ci căutând să-l ridici, să-l ajuți, să-i arăți bunăvoință și respect. Între oameni există o tainică legătură, iar un aspect al ei este că nimeni nu se poate respecta pe
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
practicării virtuților creștine (smerenia, pocăința, blândețea, dreptatea, milostenia, curăția inimii, concilierea, dreptatea, statornicia în credință) și importanței adevăratei prietenii. Tematica abordată la orele de dirigenție a avut ca subiecte: Despre dreptate, adevăr, cinste, sinceritate; Colegialitatea și prietenia; Invidia și orgoliul înjosesc pe om; Cum ne arătăm recunoștința; „ Politețea - aspect esențial al comportării civilizate”etc., o prezentare mai amănunțită fiind dată la subcapitolul 3.3. Prin strategia didactică utilizată s-a urmărit construirea unui sistem de valori autentice, fundamentate pe morala creștină
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
apuseană. Muzica oglindește exact toate aceste prefaceri și, deși schimbările sunt destul de greu de Înțeles, ne putem face o idee despre ele. În Grecia muzica mai servea celor mai Înalte țeluri, religia și frumosul. La Roma Însă, ea a fost Înjosită adesea, fiind pusă să Însoțească spectacole brutale, chinuirea oamenilor și a animalelor În arenă, sau folosită pentru trezirea entuziasmului războinic. Dar, În timp ce toate acestea se petreceau sus, pe străzile și În piețele marelui oraș, sub pământ se Întâmpla un lucru
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
oamenii care trăiesc din speranță se împacă greu cu acest univers în care bunătatea lasă locul generozității, iubirea, tăcerii virile, comuniunea, curajului solitar. De aceea, toți se grăbesc să spună: "A fost un om slab, un idealist sau un sfânt". Înjosim întotdeauna măreția care insultă. Cât ne indignăm (sau râdem, cu acel râs complice care înjosește ceea ce admiră) de cuvintele lui Don Juan și de fraza, mereu aceeași, pe care le-o spune tuturor femeilor. Dar pentru cel ce caută cantitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
locul generozității, iubirea, tăcerii virile, comuniunea, curajului solitar. De aceea, toți se grăbesc să spună: "A fost un om slab, un idealist sau un sfânt". Înjosim întotdeauna măreția care insultă. Cât ne indignăm (sau râdem, cu acel râs complice care înjosește ceea ce admiră) de cuvintele lui Don Juan și de fraza, mereu aceeași, pe care le-o spune tuturor femeilor. Dar pentru cel ce caută cantitatea bucuriilor importantă este doar eficacitatea. De ce ar mai complica acele cuvinte ce s-au dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
rareori de la regulile de bază ale jocului care predomina în societatea domnitorilor creștini ai secolului al XVIII-lea. A fost un joc fraudulos și viclean, dar erau câteva lucruri pe care nici un membru al societății aristocrate nu s-ar fi înjosit să le facă. Astfel, confruntat cu proximitatea Rusiei și a Franței ca o condiție a existenței politice a Germaniei, Bismarck a acceptat inevitabilitatea faptului și a încercat să îl întoarcă în avantajul Germaniei prin menținerea unor relații apropiate cu Rusia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
făcând eforturi, reușite, de altfel, de a-i ridica acestuia obstacole În calea noii sale cariere În capitala Franței. Și astfel, este ilustrat Încă o dată adagiul cunoscut care ne amintește, În cazul În care l-am uitat, că „noi trivializăm, Înjosim Întotdeauna ceea ce ne uimește și nu Înțelegem”. Ceea ce depășește interesele și Înțelegerea noastră de moment, a noastră și a grupului nostru, cel care „luptă contra nedreptății și a abuzurilor” cu aceleași arme ca ale celor vizați ca atare: suspiciunea pripită
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
păcate majore, care au produs altele mai mici și teribil de „infiltrante”, printre care minciuna și bârfa ridicată la rang de adevăr, chiar de lege, fatalismul dus la exces, ce provoacă la rându-i acel sarcasm care e capabil să Înjosească, să dezarmeze orice inițiativă, ajungându-se până acolo Încât naivitatea să treacă drept prostie, iar hoția drept deșteptăciune! Acest „balans”, cum l-am numit mai sus, Între emulii lui Eminescu și Cioran - balans care se apleacă Într-o parte și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cititor (și un ascultător) atent, pătruns, al opiniilor despre poetul național rostite mai ales după 1989 încoace. Este un "de ce?" dureros prin luciditate, care se simte la fiecare pas în Dubla sacrificare a lui Eminescu. De ce este minimalizat, acuzat, jignit, înjosit Eminescu după Revoluție? Sunt citate grave în cartea lui Th. Codreanu care, strânse la un loc, dau o imagine de coșmar. Autorul încearcă (și reușește, pozitivist vorbind) să identifice o linie antieminesciană în cultura romană, o "galaxie Grama", o înlănțuire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
te uiți vezi fețe patibulare, cu ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată și bolovănoasă (...) Un neam flecar și lipsit de Dumnezeu, nerâvnitor în sfințenie și agramat în grandoare, ahtiat de măriri calpe și înjosit de vanități pe care, sclavi și servili, nu le-am putut legitima decât prin atentat, ultraj și minciună. Un astfel de popor urgisit nu prin soartă, ci prin mediocritatea sa, ce semn mai poate aștepta decât semnul infamant al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost mediatizate prin Ordinul Circular nr. 1198 din 16 noiembrie 1941. În primul rând, localul se afla într-o „stare de plâns”, din cauza dezinteresului manifestat de șeful instituției. Din punct de vedere profesional au fost constatate fapte de natură „să înjosească prestigiul instituției” prin abuzuri, încălcări ale legislației și chiar prin săvârșirea de fapte penale. Printre acestea s-au numărat: - efectuarea de percheziții domiciliare fără autorizarea Parchetului și judecătorului de instrucție de către agenți și gardieni publici, care s-au recomandat ofițeri
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune, dezinteres cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncă până la banul nostru, de la suflet până la viața noastră, fără ai cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui pătimașă nu ne înjosește și nu ne atinge. Judecata lui de mâine va fi dreaptă și ne va înălța. Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum și viața mea, toată viața mea, mai ales în cei patru ani de guvernare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai trebui unul - o nouă lege - nu neapărat În sens religios ori juridic, cât În acela moral, al unei moralități extinse la nivelul biosferei, care să scutească animalul de această soartă. Trebuie să Înțelegem să folosim animalul, nu să-l Înjosim. Unde se află frontiera, e o chestiune În veșnică evoluție, presupun În defavoarea Înjosirii. Un suveran Înțelept - considerând omul ceea ce-i place să fie, adică suveranul Naturii - este acela care-și slujește supușii, nu acela care-i asuprește. Superioritatea - căci asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Gundler. Și unul dintre acești Gundler s-a botezat - a avut o domnișoară care-l educa, dar și familia a trecut la creștinism. A avut aceeași soartă. Și doamna asta a venit să spună că ei sunt creștini și au Înjosit-o, au bătut-o: „Să-i servești pe puturoșii ăștia de jidani? Nu ți-e rușine? Un neam așa superior cum este al nostru! Meriți să scot și sufletul din tine”. Și o bătea, o bătea... Eu una n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de pâine. De la cine puteai să cumperi? Pâine nu puteai să cumperi de la deținuții obișnuiți, pentru că ar fi murit și nu mai aveau ce face cu țigările. Însă cumpărai de la Stubendienst sau de la Blockaltester, dar prin Stubendienst. Ei nu se Înjoseau să vândă... Exista un fel de piață neagră de acest fel. Mai exista un fel de piață, dar pe care prefer să nu ți-o spun - este ceva odios. Am să te rog să ștergi dup-aia, dar, ca să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu-i ofere, Misterul unei dragosti în fier zace din ere; Da, totul simte, totul stăpân îți e, total! Nu-i murul orb, te teme că-ntruna te privește: Materia, chiar ea, c-o vorbă s-a străpuns... N-o înjosi la cazne, punând-o neghiobește! Ades, în ins umbra-ți cu-n zeu șade ascuns; Și ca un pui de ochi sub pleoape ca sub vetre, Vechi spirit pur dospește sub scoarța unor pietre 1072. În cadrul ritualurilor exoterice sau esoterice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cingarilor, din nordul Indiei, de unde și numele țigan ă țigani, nume existent în toată Europa, cu unele excepții. La noi, nici un român nu s-a adresat niciodată cu „măi romule”, a spus „măi țigane”, fără ca prin acest apelativ să-l înjosească. Așa cum spunea Dimitrie Dan în lucrarea „Țiganii din Bucovina”, Cernăuți, 1892, apelativul „rom”, plural „roma”, înseamnă bărbat (țigan), iar „romni” sau „rumni” înseamnă femeie (țigancă). Același apelativ „rom”înseamnă „om care aparține societății celei de mai jos”, paria, după sistemul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se făcuse propunerea. Domnule căpitan, nu credeți că, acceptând, v-ați fi transformat în unealtă de lovire în propriul neam și că ați fi abdicat astfel de la un act de mărturisire împotriva fărădelegii? Nu socotiți că această suferință nu vă înjosește, ci din contră, vă cinstește? Vă onorează, înscriindu-vă între adevărații luptători pentru salvarea întregii lumi, nu numai a neamului nostru, dar și a dumneavoastră personal. Cu ăștia toți care sunt aici? Cu nenorociții ăștia? De ce-i desconsiderați! Poate că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pare rău că mi te-ai adresat, fiindcă sunt pus în situația să te înfrunt. Era mai bine dacă nu-ți luai această răspundere în fața propriilor dumitale vrăjmași, ai neamului și ai lui Dumnezeu. Căci nu te onorează, ci te înjosește, și încă veșnic, dacă nu te pocăiești. Ne cunoaștem prea bine ca să fie nevoie să-ți spun mai multe. Plec mâhnit din această cameră și te rog, chiar te sfătuiesc, dacă mai ai un dram de conștiință și bun simț
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am plonjat de la Capul Shruff, de pe „muntele“ meu, la vremea fluxului cu valuri înalte, și am reușit să ies cu bine din mare, deși plăcerea înotului mi-a fost adumbrită de oarecare temeri. Oricum, n-am de gând să mă înjosesc în fața mușteriilor de la „Leul Negru“, ducându-mă la „scăldătoarea pentru doamne“. Astăzi întreg cerul este acoperit de o ușoară peliculă de ceață, iar marea are o înfățișare argintie, înșelător docilă, de parcă undele compacte și-au pus în gând să lipăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este aceea că partenerii, cel puțin așa se presupune, trebuie să-și povestească unul altuia totul. „El e!“ Fără îndoială, discutaseră astăzi despre mine. Detestam ideea că, în toți acești ani, pălăvrăgiseră probabil despre mine, mă îndepărtaseră din preocupările lor, înjosiseră totul, rumegându-l ca pe un soi de dumicat matrimonial, digestibil. „Admiratorul tău din tinerețe s-a descurcat destul de bine în viață!“ Fitch îi spunea „Mary“. Mă rog, și ăsta era numele ei. Dar numele cel adevărat era Hartley. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoană condamnatului. Capitolul 2 CATEGORIILE ȘI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR Felurile pedepselor Articolul 53 Pedepsele sunt principale, complimentare și accesorii. 1. Pedepsele principale sunt: a) detențiunea pe viață; ... b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani; ... c) amendă de la
CODUL PENAL din 21 iunie 1968 - (**republicat**) (*actualizat*) actualizat până la data de 01 octombrie 2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138014_a_139343]
-
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului. Capitolul II CATEGORIILE ȘI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice Articolul 53 Pedepsele sunt principale, complementare și accesorii. 1. Pedepsele principale sunt: a) detențiunea pe viață; ... b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144063_a_145392]
-
trăiesc direct această experiență. Ei au legitimitate prin „obiectivitate” și „neutralitate”. Femeile sunt prea implicate. Cum să le dai crezare? De ce ai asculta ceea ce gândesc gravidele, dincolo de ușa bucătăriei, gineceul lor cel de toate zilele? Subiectul este trivial. Nu putem înjosi cultura la nivelul trivialului. Unele femei, precum și bărbații „colaboraționiști”, lipsiți de complexul recunoașterii deschise și mândre că vin din femei, spun însă altceva: da, putem înălța cultura la nivelul „trivialului”. Acest adjectiv depreciativ vine dintr-un substantiv propriu: Trivia, arborele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cunoștințelor, cunoștințele care se predau elevilor trebuie să corespundă puterii lor de asimilare. Mințile elevilor nu trebuie constrînse la nimic, ci singure trebuie să solicite, în funcție de vîrstă și metodă. François Fénelon cerea ca în procesul educativ elevul să nu fie înjosit, iar atunci cînd nu pricepe unele lucruri, este necesar să se aștepte momentul cînd mintea lui va fi aptă pentru aceasta. El formulează astfel principiul corelației dintre nivelul cunoștințelor și dezvoltarea psihofizică a elevilor. Fénelon a atras atenția adulților asupra
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]