1,251 matches
-
cea mai mare armată din lume. Stalin putea, așa cum am spus, să nu aibă planuri să atace Germania în toamna anului 1941. Dar nu este greu de crezut că ar fi încercat să profite vreodată de ocazia favorabilă pentru a înjunghia pe la spate cel de-al treilea Reich." Criticii lui Suvorov consideră că sugestia conform căreia Stalin considera războiul cu Germania Nazistă ca fiind inevitabil, este în contradicție cu faptul real că atacul nazist din 1941 a luat prin surprindere totală
Victor Suvorov () [Corola-website/Science/300734_a_302063]
-
concurs, provocând huiduielile publicului. În aceeași seară, găștile lui Nic și Calu se întâlnesc pe un teren viran unde încing o bătaie cu bâte și cuțite. Venit în fugă de la concurs, Vio încearcă fără succes să-i despartă. Calu este înjunghiat, iar Vio împlântă cuțitul în burta lui Nic. În timp ce rivalii agonizează, toți ceilalți bătăuși o iau la fugă. După bătaie, Davinci le dă membrilor găștii lui Nic un pistol cu care să-l răzbune pe cel ucis. Marcela se duce
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
sora lui Manuel, Leonor. Manuel a crescut în mijlocul conspirațiilor nobilimii superioare portugheze împotriva regelui Ioan al II-lea. El a fost conștient că mulți oameni au fost uciși și exilați. Fratele său mai mare, Diogo, Duce de Viseu, a fost înjunghiat mortal în 1484 de către însuși regele. Manuel a avut astfel toate motivele să-și facă griji atunci când a primit un ordin regal în 1493 să se prezinte la rege, dar temerile sale au fost nefondate: Ioan al II-lea a
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
când lancea lungă, cu coadă roșie, a luptătorului Oda lovi cu un vâjâit. Primul soldat blocă lovitura cu trupul său și căzu, străpuns, înainte de a fi avut timp să ridice spada. Celălalt sări rapid în locul lui, dar și el fu înjunghiat de lancea lui Koheita, pentru a se prăbuși peste trupul tovarășului său. — Stai! Unde fugi? Lăncierul iute ca fulgerul se luă după Yoshimoto, care alerga în jurul trunchiului unui brad. Aici sunt! Cu spada pregătită, Yoshimoto îl privi crunt pe Koheita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din slujba samuraiului să transmită mesajele stăpânului său, așa că sunt hotărât să aștept aici până când Maestrul Hanbei va accepta să mă vadă, chair dacă durează doi, trei ani. Iar dacă Maestrul Hanbei refuză să mă primească, am hotărât să mă înjunghii. Din păcate, sunt sigur că Maestrul Hanbei cunaoște mai bine ca oricine greutățile clasei războinicilor. Vă rog... dacă ați putea pune o vorbă bună pentru mine. Sub stropii de ploaie care șiroiau violent de pe acoperișul spart, Hideyoshi îngenunche și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prezența inamicului, Tamba scoase el însuși un strigăt răgușit, ordonându-le oamenilor săi să se retragă. Un războinic, agitând o spadă udă, îl lovi dintr-o parte. Tamba se prăbuși, stârnind o jerbă de apă. Apucând coada lăncii care-l înjunghiase în coaste, încercă să se scoale, dar luptătorul clanului Tokugawa nu avea intenția să-l lase. O spadă fulgeră pe deasupra capului lui Tamba, lovindu-i coiful de fier. Spada se sfărâmă în bucăți. Tamba se ridică, în timp ce apa din jurul picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și cu sufletul împăcat. Sozo se îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase de moarte propriul fiu de patru ani, chiar sub ochii soției sale, iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte spada însângerată, Sozo se prosternă spre Katsuyori, de la distanță. — Ca dovadă a ceea ce tocmai v-am declarat, mi-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și continuă: Când au înflorit, Numărul lor era fără măsură; Dar la sfârșitul primăverii Căzut-au, un mugur nelăsând în urmă. În timp ce cuvintele îi rămâneau plutind în aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregtiți-vă, doamne! Războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ei pumnal și căzu. — E timpul... Plângând și strigându-se unele pe altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cufața în jos, ori se înjunghiau îmbrățișându-se între ele. În mijlocul acestei scene patetice, se auzeau plânsetele copiilor încă neînțărcați sau prea mici pentru a părăsi poalele mamelor. Disperat, Sozo urcă pe cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
urcând muntele. Katsuyori și fiul lui erau înconjurați de dușmani. Când alergă lângă ei să-i asiste, Sozo văzu un servitor de-al stăpânului său fugind în direcția opusă. — Trădătorule! strigă Sozi, alergând după el. Unde te duci? Și îl înjunghie în spate. Apoi, ștergându-și spada de sânge, se repezi drept în mijlocul inamicilor. — Dați-mi un alt arc! Sozo, dămi alt arc! Katsuyori își rupsese deja de două ori coarda arcului, iar acum luă unul nou. Sozo stătea lângă stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi număra zece mii, iar clădirile se aflau acolo de pe vremea Sfântului Dengyo. Mitsuhide oftă prelung. — Nu aveam cum să evit ordinele lui Nobunaga și în anul acela am devenit și eu unul dintre incendiatorii demenți de pe Muntele Hiei. I-am înjunghiat de moarte atât pe călugării-războinici, cât și pe nenumărați călugări și mireni nenorociți, tineri și bătrâni. Când stau azi să mă gândesc, am pieptul torturat ca și cum ar fi însuși muntele în flăcări. — Dar ai spus întotdeauna că trebuie să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în bucătărie ca niște demoni. După câte se părea, călugării de la bucătăria templului se treziseră devreme - deși nici unul dintre ei nu se vedea pe nicăieri - fiindcă fusese aprins focul de lemne sub uriașele cazane. Pajul stătea în ușa bucătăriei și înjunghiase cel puțin doi oameni ai clanului Akechi care intraseră. În sfârșit, cu lancea smulsă din mâini și având în față prea mulți dușmani, sări sus pe podeaua de lemn și începu să țină inamicii la distanță aruncând în ei ustensile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, spadele lungi și halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a împiedica dușmanii să-și înceapă măcar urcușul pe țărm. Apriga ciocnire se produse în mijlocul râului, lovindu-se lănci de lănci, lănci de spade lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și împroșcând cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atacante sparseră încercuirea, deschizând un drum spre poalele muntelui. — Aici sunt! Vine însuși Katsuie! Dacă Hideyoshi e pe-aici, să vină în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de maimuță! țipă Shosuke, în timp ce cobora drumul în pantă. Pe loc înjunghie mortal cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase spada lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră unul pe celălalt de moarte. Shobei căzu la baza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu spada sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțată că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iarăși fără să-i spuie sub ce condiții el a fost grațiat. El voiește să se ucidă daca ea se va întoarce acasă, dar ea-i smulge pumnalul din mână. Prezidentul intră s-o ieie cu dânsul dar ea se-njunghie. Actul al // patrulea și cel din urmă. {EminescuOpX 422} ["SOCIALISTUL BEBEL.. "] 2257 Socialistul Bebel zice în organul său "Volksstaat" a. 1873 - Sau există un Dumnezeu ș-atunci suntem trași pe sfoară, sau nu există, ș-atunci putem să ne facem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fiindcă trebuie să știi, altfel nu ți-ar fi atât de frică să-l faci! Ai omorât pe cineva, sau ai vrut să-l omori? Ți-ai omorât bărbatul ca să trăiești cu altul? Ce ești tu, Clitemnestra, care l-a înjunghiat pe Agamemnon în baie, ca pe o vită, ajutată de iubitul ei, după ce i-a aruncat o plasă în cap și a înroșit baia cu sângele lui? Trezește-te și răspunde-mi, sau dacă nu poți acum, începe prin a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui dreptate, sau flagrantele lui nedreptați; Abraham căruia îi cere să-și jertfească fiul ca să-i dovedească credința e o istorie naivă, de adormit popoarele, în realitate n-a venit nici un înger care să oprească mâna fanaticului, copilul a fost înjunghiat și nu numai o dată în timpul erei noastre și fără ca această jertfă să folosească cuiva), dar l-am și interogat adesea și aceia dintre noi, care se credeau cuprinși de starea de grație, ne-au răspuns totdeauna că nu putem, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cîte-o cățea de-asta cu fundul aprins... Bine că nu l-a umplut de boli lumești... Și când credeam și eu..." Mama se opri cu o expresie de uimire extremă pe față... Apoi scoase un țipăt ca și când ar fi fost înjunghiată, înțelesei: morfina n-o mai putea feri de durerile mari, din fericire încă de scurtă durată. Fusesem avertizat de medic... Își trase răsuflarea... "Da, slab ca mine, continuă ea, dar nu semeț ca taică-tău, am greșit când am spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luată în calcul până acum este renunțarea la centură. Tudor Ciudodaru a scris în cererea trimisă către Parlamentul României "În urmă cu un an am depus un proiect de lege ce viza creșterea siguranței taximetriștilor. Azi un alt taximetrist este înjunghiat la Constanța în timp ce-și câștiga salariul". El a adăugat "Proiectul stă blocat în comisii în timp ce oamenii își pierd viața pe străzile din România".
Ciuhodaru: "Câți taximetriști mai trebuie să moară?" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37224_a_38549]
-
viața. Imhotep, împreună cu Evelyn și Beni, se întoarce la Hamunaptra, urmărit de către Rick, Jonathan și Ardeth. Evelyn este salvată după o luptă intensă cu mumiile lui Imhotep și ea citește din Cartea lui Amun-Ra. Imhotep devine muritor, iar Rick îl înjunghie. Descompunându-se rapid, Imhotep părăsește lumea vie, promițând răzbunare cu aceleași cuvinte pe care le sculptase pe sarcofag: "Moartea este doar începutul". Beni declanșează accidental o capcană antică și este prins de un roi de scarabei devoratori de carne în timp ce
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
că a trădat-o, Siegfried nu își poate aminti nimic, așa că neagă totul. După căsătorie, fecioarele Rinului, moștenitoarele de drept ale inelului magic, îi cer lui Siegfried să-l returneze, dar acesta refuză, din cauza vrăjii. Dorindu-și inelul, Hagen îl înjunghie pe la spate pe Siegfried. Dar, când încearcă să ia inelul prețios de pe degetul cadavrului, mâna acestuia se ridică pentru a-l împiedica. În acest moment apare si Brunhilde, care ia inelul magic și se aruncă împreună cu acesta într-un rug
Inelul Nibelungilor () [Corola-website/Science/316678_a_318007]
-
Aetius, dar a fost oprit de către Heraclius. Cautând răzbunare, Maximus a aranjat ca doi prieteni huni ai lui Aetius, Optila și Thraustila, să-l asasineze atât pe Valentinian al III-lea și Heraclius. Pe 16 martie 455, Optila l-a înjunghiat pe împărat în templu. Împăratul uimit s-a întors pentru a vedea cine l-a lovit, Optila l-a omorât cu altă lovitură de sabie. Între timp, Thraustila cu un pas înainte l-a ucis pe Heraclius. Cei mai mulți dintre soldați
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
Giorgi și îl confruntă pe Sal în biroul său. Sal îi explică că el doar a dorit să-l protejeze pe Giorgi, și îi dă oportunitatea lui Lincoln de a-l omorî. Dacă el face asta, atunci Lincoln îl va înjunghia pe Sal și îl va arunca pe fereastră, dar dacă așteaptă puțin timp, Sal se va sinucide. După ce Lincoln părăsește cazinoul, se întâlnește cu Leo Galante, reprezentatul Comisiei. Lincoln îl asigură pe Leo că se afla în conflict doar cu
Mafia III () [Corola-website/Science/334654_a_335983]