638 matches
-
ascunsă, regretul că totul se transformă în ruină. ” Să nu se surpe totul sub prundiș” Iată un vers care simbolizează ruinarea, destrămarea a tot ce există. Poetul nu poate să rămână nepăsător în fața acestui peisaj dezolant care se conturează ochilor înlăcrimați, încercând să eternizeze în vers frânturi din trăirile ce-i răscolesc sufletul. Și în fața acestor tânguiri ” Doar gândul mai stă să asculte / Cum crește în suflet durerea.”... Vatra satului rămâne spațiul dezmărginit în care ” vuiește viața cu tradițiile ei, cu
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
ca o defulare din sub-conștientul sau infra-conștientul meu ? Orice răspuns ar fi avut această întrebare, un singur amănunt infailibil era extrem de clar : sufeream groaznic în propria-mi singurătate mortuară. Primele clădiri ale orașului îmi trecură ca un fulger prin fața ochilor înlăcrimați, în timp ce un nume unic îmi răscolea sufletul chinuit. Adelaida ... Ceva (sau cineva) m-a făcut să întorc mașina și să parcurg drumul în sens invers. Nici dacă aș fi vrut, n-aș fi putut să mă opun. Femeia era sclipitor
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
a luminat ca să încolțească frumos înaintea explodării în floare, interpreta Maria Șalaru, adorabila artistă Medeea Marinescu, înflăcăratul public, au cântat maestrului sărbătorit „La mulți ani”. Un fluviu de sentimente s-a revărsat în sala de spectacol prefăcută estuar al lui. Înlăcrimat, Florin Piersic a strâns în brațe și la piept „boboceii! În acea singură clipă vibra iubirea toată a lumii. O astfel de clipă aruncă din ea tot ce e accesoriu îmbrățișării. Ea nu trebuie să fie decât o concizie a
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna iluziei ce arde
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
rar am simțit pentru cineva și nu puteam vorbi. Simțeam că trebuie să tac si să nu o deranjez... După câteva minute, reușind să așeze lumânările aprinse lângă unul din panouri unde nu era curent să le stingă, cu ochii înlăcrimați, a început să vorbească printre suspinele ce se răreau și se pierdeau în noapte: - Aici sunt cei dragi ai mei. Aici a rămas viața mea de până acum. Vezi, domnule, molozurile și resturile?! Acolo au fost ei și acolo a
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
ieșirii din Timp, când îl orbiră farurile mașinii apărute pe neașteptate, apropiindu-se mult de Ileana: „Simți în acea unică, neșfârșită clipă, întreaga beatitudine după care tânjise atâția. India în conștiința culturală românească (109-180); 31 ani, dăruită în privirea ei înlăcrimată. Știuse de la început că așa va fi. Știuse că, simțindu-l foarte aproape de ea, Ileana va întoarce capul și-l va privi. Știuse că acea ultimă, nesfârșită clipă, îi va fi de ajuns“. Acest ultim capitol este o transfigurare artistică
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lîngă el (L-am auzit: nu te-ncrunta, Urizen, ci-ascultă-mi Viziunea) 85 Zicînd, "Mergeți și muriți de Moartea Omului pentru Vala, dulcea rătăcitoare. Volutele Urechilor vi le întoarce-voi spre în afară, si Nările în jos Vi le-apleca-voi, si Ochii-nlăcrimați, cuprinși în globuri, înfricoșați vi s-or rostogoli; Uscîndu-vi-se, Buzele și Limba se strînge-vor într-un cerc strimt, Pîna ce-n strîmte-nfățișări va strecura-veți. Duceți-vă pe calea voastră de văpaie 90 Și învățați ce-nseamnă să-l absorbi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va Veșnicia; cu dragoste, înlăcrimata și supusă, Ochii 150 Mi-i nalt către Pavilioanele-ți; ascultă-mi ruga de dragul lui Luváh. Îl văd pe ucigașul lui Luvah al meu, în haine-nveșmîntat de sînge: Cel care luat-a tronul lui Luvah al meu în timpuri a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i iubite, Tocmindu-le pe fiice la războaiele-i de țesut, Los îi tocmi pe fii La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O galera intra în port pentru a-l duce pe Jacopo în Cretă. Înainte de a se îmbarca, Jacopo își ia rămas bun cu tristețe de la Lucreția și de la copiii săi, și îi spune să nu dea satisfacție inamicilor săi văzănd-o înlăcrimata(All'infelice veglio,). Dar Loredano încă o dată îi desparte cu brutalitate grăbind plecarea. În momentul în care Jacopo urca pe galera, Lucreția leșină. Tablou 2. Cameră privată a Dogelui. În camera sa Dogele își deplânge destinul: trei dintre fii săi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la opiniile confraților pentru a se putea privi „din afară”. SCRIERI: Vântul cutreieră apele, pref. Al. A. Philippide, București, 1960; Desprinderea de țărm, București, 1964; Clepsidra, București, 1966; Tinerii noștri bunici, București, 1967; Bunavestire, București, 1968; Fiara, București, 1970; Câinele înlăcrimat, București, 1970; Coline cu demoni, București, 1970; Despre poeți, București, 1971; Celălalt, București, 1972; A doua carte despre poeți, București, 1973; Despre prozatori și critici, Cluj, 1973; Vacanța, o plecare, București, 1973; Desprinderea de țărm, Paris, 1981; L’Ailleurs, Paris
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
Panaitescu. „Muza sarmată” e invocată retoric, spre a scuza imperfecțiunea formei în tratarea unui subiect înalt. Intenția era aceea de a-l convinge pe regele polon asupra nobleței de origine a românilor. Sub influență clasică, poema începe: „Cânt țara-mi înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării își va construi mai târziu Alecu Russo poema Cântarea României. Elemente de mitologie
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
repetat de-atîtea ori. Un quint nu poate iubi. Abia ce terminase de spus cuvintele acelea că Vassur se întoarse brusc și rămase împietrit. În spatele său, la doar un metru, o altă Marie, identică, îmbrăcată la fel, îl privea cu ochi înlăcrimați. Uimirea pe care o resimți quintul îi paraliză pentru o clipă viteza de reacție. În mintea lui se învîrtejeau atâtea fapte, atâtea amintiri care acum nu-și mai găseau locul. Două Marii! Le vorbise oare pe rând, sau asta, a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Care anume catastrofă justifică disperarea? Spiritul Liber îndepărtează ocaziile creștine de a-ți irosi viața cu niște ficțiuni. în felul său, și fără a-i cita explicit, Amaury din Bène se situează de partea lui Democrit care râde de Heraclit înlăcrimatul. A fi și a trăi întru Dumnezeu duce mai curând la râsul până la lacrimi. Formidabilă persistență a tradiției filosofilor râzători... învierea nu trebuie înțeleasă în sensul în care o interpretează Biserica oficială, ca înviere a cărnii, viață eternă, trup glorios
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de tip critic, mai exact, o analiză critică a reacțiilor noastre spontane. Sanda Cordoș: Dacă ne inviți să fim participativi, eu trebuie să spun că am o emoție foarte intensă de câte ori Îl citesc pe Cinghiz Aitmatov și că emoția aceasta Înlăcrimată am Încercat-o și când am recitit Aitmatov ca să scriu analiza din teza de doctorat. Corin Braga: Provocarea este dacă nu putem să imaginăm un discurs, nu neapărat critic, poate analitic, care să surprindă plânsul tău, un discurs nu ca
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tăcere el m-a îmbrățișat, Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu, O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântat Cu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie, Rămâi al bucuriei cristal neprețuit, În Universul meu ești ca un nor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
de tăcere el m-a îmbrățișat,Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu,O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântatCu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării,Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar,A sărutat cu teamă cerneala depărtăriiși mi-a lăsat candoarea în poezii cu har.Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie,Rămâi al bucuriei cristal neprețuit,În Universul meu ești ca un nor de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
eu fi-va trecut și fi-voi îmbrăcat cu praful ce-n praf mă va preface vei vrea ca praful ce-a uscat cerneala-mi să-l risipești tăcut ale mele simțuri vei reciti cu suflet grav, tenace, cu ochi înlăcrimat, ci nu cu gând de critic îngelozit și mut, ca umila-mi ființă s-o vezi cum în iubire zace. de bâjbâita-mi rimă și emotiva-mi slovă să nu te agăți cu mintea, ci inima-mi s-o-auzi cum bate
SONET 32 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381328_a_382657]
-
roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
-se în forme calofile. Sonetul, cultivat cu pasiune, are incantații melodice delicate, etalând imagini brodate parcă în fir de mătase, cu o anume suavitate a versului ce riscă să eșueze în dulcegărie („Chiar tu erai liana înălțată/ pe gâtul cerului înlăcrimat/ cu geana ochilor încercănată/ sub care-n scurta vară-am înnoptat” - I.). M., „un scutier al iluziei”, desfășoară un lirism al decantărilor sentimentale, cu versuri frumos caligrafiate, ceremonios construite din stări și trăiri diafane, ca o muzică de cameră calmă
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
mici fragmente inutile care te împiedicau uneori să te concentrezi, să te gândești doar la silueta verde-cenușie de pe linia de ochire. Câinele rănit de o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și tot astfel, într-un alt loc, iarba încâlcită, moale, răsunând de un bâzâit leneș de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noaptea (textul spune că „era Încă Întuneric”). Deși ea nu intră deloc În mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă) totuși ei și numai ei i se arată Isus Cristos Înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei Înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată În două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă În fața mormântului descoperit Își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a Împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei Învierii” tot atât de perplexă și de Încețoșată ca la Început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a Înviat din morți. Stăruința ei Înlăcrimată va fi Însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera Îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine protagonistul părții a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dezvoltarea sânilor? Tot ce se poate. ― Care-i baiul, Cal? Întrebă Milton, care citea ziarul de seară În timp ce mânca. Nu vrei să trăiești o sută de ani? ― Nu, dacă trebuie să mănânc Încontinuu chestiile astea. Dar acum Tessie ajunse cea Înlăcrimată. Tessie, care de aproape doi ani, Îngrijea o bătrână ce nu voia să se dea jos din pat. Tessie, care avea un soț Îndrăgostit mai tare de crenvurști decât de ea. Tessie, care monitoriza În taină activitatea intestinală a copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]