657 matches
-
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război care realizează cu Ștefan Gheorghidiu, la început, o căsnicie frumoasă și săracă. I se atribuie toate calitățile: "Era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri". După ce soțul ei intră în posesia unei moșteniri substanțiale, influențată de Anișoara, este atrasă în lumea mondenă. Ela se cufundă tot mai mult în această lume, face excursii și tot felul de plimbări, cu soț sau fără soț, fascinată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pat iar când i-a dat florile mama a strâns-o la piept mai puternic ca oricând și a sfătuit-o să fie cuminte și să-l asculte pe tata. La plecare i s-a părut că mama avea ochii înlăcrimați atunci când a sărutat-o. La grădiniță se lăuda tuturor copiilor că va avea și ea un frățior și că abia așteaptă să-l aducă mama acasă. Dar timpul trecea și mama nu mai venea cu Răducu - așa hotărâse ea să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe ceva despre Peleu și despre fiul lui, Neoptolem. Ulise nu știe să-i spună
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întoarcă analfabetismul și copii satelor să fie lipsiți de școlile medii și superioare, datorită taxelor, tinerii și părinții lor să rămână fără locuri de muncă, iar cei nevoiași să fie lăsați la cheremul bolilor. Și ne am despărțit, îmbrățișându-ne, înlăcrimați, dânsul nimerindu mi fruntea , pentru ultima oară, cu barba lui de patriarh. Intr-o zi aflam cu tristețe că, la 12 decembrie 1999, Moș Costache a plecat acolo departe, unde îl aștepta buna doamnă Eugenia încă din iarna anului 1975
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
O galera intra în port pentru a-l duce pe Jacopo în Cretă. Înainte de a se îmbarca, Jacopo își ia rămas bun cu tristețe de la Lucreția și de la copiii săi, și îi spune să nu dea satisfacție inamicilor săi văzănd-o înlăcrimata(All'infelice veglio,). Dar Loredano încă o dată îi desparte cu brutalitate grăbind plecarea. În momentul în care Jacopo urca pe galera, Lucreția leșină. Tablou 2. Cameră privată a Dogelui. În camera sa Dogele își deplânge destinul: trei dintre fii săi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
era o căsuță, în care toți ai casei erau în mare neliniște. Cu spaima zugrăvită pe fețe și cu deznădejde în priviri, erau atenți la orice zgomot din afară. În mijlocul lor, bătrâna bunică, împovărată de ani și necazuri, cu ochii înlăcrimați se ruga, grăind: ,,O, Doamne Dumnezeule, numai către Tine, îmi îndrept tot focul inimii mele. Tu ne ești sprijin și ajutor. Ca să nu se apropie dușmanul de noi, înconjoară-ne, cu ziduri de apărare, Atotputernice!” Alături de dânsa, un tinerel de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
înainta și prințul Louis primi un glonte în piept. Cele cinci minute de întârziere au adus pieirea lui. Când mama prințului împărăteasa Eugenia află cum s-a întâmplat nenorocirea, zise cu adâncă durere: Iarăși cele cinci minute! Și ea povesti înlăcrimată cum, încă din copilărie, prințul, fiul ei, avea obiceiul să ceară pentru orice un răgaz de cinci minute. Era timpul să se culce? ,,O, mai lasă-mă cinci minute!” răspundea el. Trebuia să se scoale, se ruga zicând: „Peste cinci
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
semnalizata în acte. Puține femei aveau curajul să-și revendice acest drept, cum o face Madeleine Forestier. Scenă rupturii Ipostază de femeie abandonată nu este tipică pentru Pariziana. Atunci când este totuși în această situație, Pariziana Clotilde de Marelle, tulburata și înlăcrimata, își păstrează demnitatea. "Alors, elle fit un effort, un grand effort pour être digne et fière..." [Maupassant, Bel-Ami, p.167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de noi ca loc de rugăciune. Interiorul era ruinat, tencuiala aproape complet căzută. Doar catapeteasma făcută din zidărie mai păstra pictate în culori de apă un obraz al Domnului Hristos, poate cel pălmuit de sluga Caiafei, dreapta Sa binecuvântătoare, ochii înlăcrimați și brațul făcut scaun al Maicii Domnului care păstra spre mângâiere picioarele Pruncului Sfânt. Expresiile, mai mult bănuite, erau stângace, realizate primitiv de vreun zugrav local, dar cu atât mai sfinte. Pe plafonul altarului în aceeași manieră primitivă Chipul Dumnezeului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
perfecțiunea liniștii. Toată lumea era deja la Cotroceni sau urma să ajungă imediat, pentru a-și lua un ultim rămas-bun de la Regina Maria, al cărei trup zăcea pe catafalcul din „Sala Bizantină“. Printre glorioase aduceri aminte, Regina Maria primește oma- giul înlăcrimat al Bucureștilor. Era deja amiază, trecut de șase, când Cristi a comandat a patra cafea, singur la o masă din capătul unei cafenele de lângă Cișmigiu, acolo unde îl aștepta pe Fernic. Nu avea chef să bea și nici să stea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mai ales când discutam despre trecut. Într-un anume fel ciudat, ne simțeam bine împreună. Fără îndoială, curând avea să se producă o spărtură, o schimbare dialectică. Dar ce naiba aș fi putut face la Londra cu o Hartley distrusă și înlăcrimată, în apartamentul acela ostil și strâmt, cu scaunele cocoțate pe masă și porțelanurile nedespachetate? La cine ne-am fi putut duce la Londra? N-aș fi vrut s-o expun pe Hartley unor oameni care, oricât s-ar fi arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la soarta lor, la viața lor de pribegi. Apoi, se lăsă din nou liniștea, o liniște nefirească... Sleiți de puteri, s-au strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar greerii țârâiau când și când tremurat. Focul mai pâlpâia încă în fum gros și negru, scăpărând roiuri de scântei galbene. O pasăre de noapte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Veniamin Costache și Iosif Naniescu, înfățișați pe peretele sudic. „De față” pe peretele nordic, erau și...Marele Logofăt Grigore Sturza și Mihail Gr. Sturza - domnul Moldovei. Sus, în bolta din plafon, înconjurată de îngeri, Maica Domnului cu Pruncul în brațe, înlăcrimată se ruga, parcă, pentru întoarcerea noastră... Zguduitoare apăreau scenele biblice de pe peretele vestic... Învierea lui Lazăr, Răstignirea, Coborârea Mântuitorului în Iad, ș. a... O liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, mă învălui din toate părțile. Un strigăt, în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și tristețe poporul dezamăgit așteaptă.. Ce așteaptă ?!.. Nimeni nu știe !.. nici chiar poporul. Dar cine îi cere poporului vreo părere... cine îl întreabă ce crede !.. Nimeni !.. a încheiat, colegul cu năduf... Când l-am privit, avea fața lividă și ochii înlăcrimați... Valuri de regrete surde năvăliră din toate părțile.. Sufletele ni se umplură de întuneric,.. În clipele acelea ni se păru că se dărâmă toată viața, că se abăteau asupra noastră tot felul de gânduri urâte... „Doamne, Dumnezeule, al Puterii și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
spus Ortansei să plece, sau ea a hotărât să se mute pentru o vreme În garsoniera din Mihai Bravu, văzând În ce stare mă aflu. Mă cufundam tot mai adânc În povestea aia căznit ortografiată, de o naivitatea sentențioasă și Înlăcrimată. Vreme de o săptămână am scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca de friguri peste foile de hârtie. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
populare până la forma citată de Tudor Pamfile; ipoteza s-ar putea susține și prin faptul că "verde antico" înseamnă matostat, iar matostatul era considerat o nestemată, ca și diamantul sau rubinul. Ar fi de înțeles ca Maica Domnului, căutându-și înlăcrimată fiul prin lume, să-i dea un nume superlativ, tainic, doar de ea cunoscut; dar nu putem avea certitudinea interpretării. Iată câteva date din care se conturează o "mariologie" țărănească fundamental divergentă față de doctrina mariologică ortodoxă. Fecioara Maria a poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ale genului epic, la care putem adăuga imaginea "ierbii în flăcări și fum" din versul 1577. Un ton patetic emană din întreaga structură a cântului funebru. Tabloului de început îi corespunde tabloul final, cu trupul eroului răpus, înconjurat de femei înlăcrimate. Ritmul versurilor este inegal, și cunoaște dislocări excesive în momentele tensionate (v. 1535, 1542, 1545, 1550, 1559), rolul semnificantului este evident, de exemplu în versurile ("Sa CROUPe SE RECOURbe en REPLis ToRTeux"); studiul figurilor (sinecdoca de la început: v. 1502, 1504
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se cere anatemizată. Imboldul de a te izola pare firesc: „6ă am un loc al meu anume unde Vă plâng dacă se poate / Cu capul sprijinit în palme și nimenea să nu măștie... Dorință) rnduiri de jerfelnic dor se topesc înlăcrimat, iar cuvântul deveni-va „gol nesfârșit peste care șarpele se-ncolăcește liber cu sufletele celor ce s-au dus...” (Am un șarpe în os) și totuși, oricât de multe spasme muribunde-ar încorseta ființa-ți plăpândă, nu dispera! Fruntea să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
după cum afirmă Georg Trakl). Unele dintre desenele lui Ionesco reprezintă abstratizări ale ființei umane, care se doresc „spirituale”, pentru că trimit la protagoniștii dramaturgiei sale, firește, dar reflectate într-o altă formă elegiacă. Cu penelul, el dăruiește fiecarei creații plastice unduiri înlăcrimate: „pentru fiecare piatră”, „pentru fiecare pom”, „pentru fiecare stea” și... „pentru Ideal...” (Elegie) Caruselul imaginat de Ionesco este vizualizat sub forma unui cerc. Pe fond negru. Un cerc aproape perfect. înconjurat, precum gupiter, de un inel. și-n jurul lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
considera C. Dobrogeanu-Gherea, C. este autorul unor versuri adesea sensibile, fine, prelungind mai cu seamă tonalități eminesciene. Ca și alți poeți ai epocii, el nu este atât un melancolic, cât un sentimental romanțios, înclinat spre o duioșie grațioasă. Mâhnit și înlăcrimat la vederea suferinței, a sărăciei, el amintește uneori maniera poeziei delicate a lui Fr. Coppée, din aceeași sentimentalitate născându-se unele tablouri idilice, artificioase, ca într-o banală litografie. Mai interesante sunt unele teme și motive simboliste, C. făcând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic privirea și, spre groaza mea, mami e înlăcrimată toată. Ce proastă sunt! zice râzând și ștergându-se la ochi. Dar ce să fac, când o văd pe fetița mea... în rochia mea de mireasă... — Vai, mami... Nu mă pot stăpâni și o iau în brațe. E... o rochie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un cântec. Prin pacea serii pătrundea duhul de dincolo de mormânt și cu el venea Ion Banea, ca să ureze noapte bună părinților, care, lipsiți de somn, îngână un fir de poveste mută în casa de pe coasta dealului. încetase de mult plânsul înlăcrimat și material. În locul lui se sălășluise altul în noi, era plânsul inimii care se topește în picuri mici și mărunți, e plânsul etern prin care facem legătura cu morții noștri legionari. El nu încetează decât atunci când a biruit gândul cel
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unei largi coaliții a formațiunilor unioniste. Indiferent de deznodământul masivelor manifestații din anul 2002 mișcarea pentru unire se va extinde și se va intensifica până la triumful adevărului. Eugen Radțibor (Soroca) ... scumpul meu oraș natal Soroca astăzi pot spune cu inima înlăcrimată mai mult era decât este. Cetatea cum o știi falnică nu mai este a noastră. Nistrul curge pe vechea albie dar nu mai este al nostru. Fostul liceu de fete parcă se scufundă în pământ, nu se mai vede Liceul
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
tragică, una care lăsa asupra sa un fel de urme de leu scăpat din lanțuri, o dramă întreținută de banalitatea care, fiind aceeași dar repetată sub alte măști, ascunde "aceeași esență de platitudine acceptată cu capul plecat și cu ochii înlăcrimați și închiși"112. Eul acesta de care vorbim și pe care ni-l relevă primele texte scrise de Cioran este indubitabil de natură dostoievskiană, cel puțin prin faptul că aspiră să depășească starea unei vieți în care nu există culmi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Eu nu cred că acasă la tine obișnuiai să bei! — Ba da, de ce nu? — Păi, e o cheltuială! Zahăr... I-am spus că la noi nu e o cheltuială mare, dar m-am în tors să nu-mi vadă ochii înlăcrimați. Apoi a continuat: Uite, voi veniți aici, nu plătiți lumină, nu plătiți mâncare, consumați liniștite tot ce e nevoie, noi plătim și vă mai dăm și salariu. Trebuie să fiți recunoscătoare! Nu eram în măsură să răspund mai dur. Eram
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]