1,326 matches
-
Hubov o “enciclopedie a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate și cu structură armonică, participă la desfășurarea dramei și subliniază expresia prin mijloace diversificate. Cele trei oratorii ale sale sunt cantate mai dezvoltate, în care autorul înlănțuie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Crăciun (1734) este alcătuit dintr-un ciclu de șase cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
literatura sunt două modalități estetice complet distincte și de aceea nu ar trebui să se imite. În timp ce pictura, o artă "spațială", se bazează pe prezentarea unor elemente "unul lângă altul" ("nebeneinander") pentru a stârni o emoție, literatura este "temporală" pentru că înlănțuie componentele succesiv, "unul după altul" ("nacheinander"), la fel ca muzica. "Proteu" devine însă un capitol-cheie pentru "Ulise" prin faptul că, pornind de la principiile filozofiei tradiționale, reușește să efectueze un salt spre modernism, o metamorfoză spectaculoasă care demolează vechile convenții artistice
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Spiritus Sancti". Dumnezeu este numit în mod peiorativ „colecționar de prepuțuri” de Buck Mulligan și „Vârcolac! Mestecător de stârvuri!” de Stephen Dedalus. În "Circe", Mulligan și Haines regizează o mesă neagră unde însăși Mina Purefoy, „zeița nerațiunii, zace întinsă goală, înlănțuită”, urmând să fie sacrificată. De altfel întregul capitol reprezintă o răsturnare flagrantă a normelor religioase, morale, raționale sau de conduită, fiind o incursiune psihanalitică în cele mai întunecate zone ale subconștientului. În ceea ce privește elementele neopăgâne, ele trebuie asociate cu mișcarea culturală
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
vorbi, căci apar piticii și îl îndepărtează, avertizându-l că bestiile sunt înșelătoare. Prizonierul este pedepsit prin electrocutare. Noaptea, Jack are un vis. Se făcea că se furișa prin pădure, se lupta cu niște creaturi și ajungea la un blănos înlănțuit prin intermediul unui glob electric, care îi cere ajutorul. Jack sparge globul și blănosul se ridică în două picioare, eliberat. Intrigat de vis, Jack îl eliberează pe blănosul prizonier, care îl conduce către țarcul unde erau ținuți ceilalți blănoși peste noapte
Jack, blănoșii și criceliții () [Corola-website/Science/319258_a_320587]
-
cvinta perfectă). Treptat, un mod nu a mai fost considerat numai din punctul de vedere al intervalelor dintre două note că în tehnică contrapunctală, cât mai ales al acordurilor care pot fi obținute cu notele acestui mod. Diferite acorduri se înlănțuie în mod natural, astfel de progresii formând uneori cadențe. Caracterul cadențelor depinde de tipul triadelor care formează acordurile, cele mai puternice (notate V-I și IV-I) utilizând triade pe treptele V, I și IV (notate după numărul treptei pe
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
etajul alpin propriu-zis se întâlnesc cele mai interesante asociații din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum și cele mai multe endemisme și rarității floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
realitatea îi învăluie pe oameni în reflecțiile imperfecte ale ideilor. Oamenii nu pot ajunge la esență lucrurilor prin simțul comun, pentru că nu văd decât refectii incomplete ale unor lucruri proiectate în întunericul cunoașterii. Că într-o peștera, ei sunt prizonieri, înlănțuiți de propriile superstiții și de ignoranța lor. Pentru a se elibera, ei trebuie să rupă aceste lanțuri și să iasă, la lumina soarelui. Vor fi la început orbiți de lumina, dar pe măsură ce se obișnuiesc, vor înțelege repede care este adevărată
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Târgului de Carte al Minorităților AMPLUS și am văzut. Felicitări și mulțumiri pentru cărțile pe care le-am primit cadou, precum și pentru minunata revistă Prietenul albanezului (!) În București nu ai timp să te plictisești, dacă ai timp! Evenimentele culturale se Înlănțuie unul după altul, care de care mai atrăgătoare și mai importante. Pe data de 3 martie, am participat la lansarea de carte, de altfel de cărți, a scriitoarei Mariana Brăescu, soția marelui și regretatului om de cultură și de omenie
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea care tronează în fenomene, în mișcarea lor, și cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le fiecăreia un loc anumit”). Distincția boetiană îi servește lui Albert drept un punct de echilibru între teoriile cauzelor intermediare de sursă arabă neoplatonică și doctrina creștină. Dincolo de toate aceste sforțări albertiene, din care Toma își va face la
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
un oraș fără sclavi și fără discriminări între bărbați și femei. Alegoria peșterii este o încercare de a justifica locul filosofului în societate, și anume acela de rege. Platon își imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peșteră, înlănțuiți pe un perete în subteran, astfel încât să nu vadă lumina zilei. În spatele oamenilor arde constant un foc care luminează diferite statui care sunt mutate de alții, și care produc umbre ce se mișcă pe pereții peșterii. Când oamenii peșterii au
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
a notei Do, iar multiplicarea basului fundamental este înlocuită de împărțirea acestei note la 6,5 și 4. Această analogie a fost extinsă în sistemul analizei funcționale (descris mai jos). Într-o piesă muzicală omofonă din această perioadă, acordurile se înlănțuiesc după reguli specifice în progresii de acorduri. Sistemul lui Rameau nu implică o tonalitate. Teoria progresiilor fundamentale va explica cum aceasta este realizată într-o compoziție. Teoria progresiilor fundamentale (ger. "Stufentheorie"; în germană „Stufe” înseamnă literal "treaptă", în sens larg
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
au citit operele lui Tolstoi și, ca răspuns la cererile acestora, el a scris "„Scrisoare către un hindus”". În textul acesteia, susține: "„Nu vă opuneți răului, dar nici nu participați în acțiunea răului...și nimeni nu va reuși să vă înlănțuiască”". Gandhi a fost profund mișcat la citirea acestor rânduri, și i-a transmis multe scrisori lui Tolstoi. I-a oferit, de asemenea, un exemplar al lucrării sale "„Hind Swaraj”" ("Regulile casei indiene"). Gandhi a organizat o rezistența non-violentă pe care
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
el schimbă într-un format extins, în care un al patrulea octet poartă informația despre mișcările rotiței și a altor două butoane. În 1986 Apple a implementat pentru prima dată Apple Desktop Bus, permițând ca până la 16 dispozitive să fie înlănțuite. Având un singur pin pentru date, "bus"ul folosea o abordare prin sondaj a comunicațiilor computer/maus și a supraviețuit ca standard pe modelele mainstream până în 1998 când iMac a început mutarea pe USB. Powerbook G4 și-a păstrat Apple
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
răsfirat în care factorul genealigic, deși preponderent, încetează de a mai fi exclusiv, întrucât apar elementele unei colectivități locale în plin proces de specializare sub presiunea satisfacerii unor trebuințe în permanență diversificare. Criteriul rudeniei, opinează specialiștii, orânduiește indivizii devălmași (composesori) înlănțuindu-i biologic, alcătuind spițe de neam în interiorul unităților sociale ce le-au adoptat, formă ce va supraviețui peste veacuri. Și la noi, deci, proprietatea comună asupra pământului în comunitățile gentilice și în obștile sătești formează, în realitate, punctul de plecare
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
îi dă iluziei trăinicie. 2060. Doar cel ce se îndoiește de cunoaștere va descoperi lipsa acesteia de scrupule în fața vieții. 2061. Cele mai mari valori ale Iluziei Vieții nu constau în subiectul speranțelor noastre ci în ierarhia care le-a înlănțuit mereu. O altă mare deșertăciune. 2062. Dacă speranța ar fi un adevăr înseamnă că Iluzia Vieții ar fi o minciună odată ce cu toții sperăm o viață întreagă. 2063. Lumea este o străfulgerare de iubire și păcat terfelită în praful deșertăciunii. 2064
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
a pune pe tron pe rege", "a educa oameni hotărâți, căliți în luptă, care mâine să formeze guvernul statului român", "a lichida toate elementele putregăioase, care și-au regăsit reședință pe teritoriul român", "a repatria pe toți care astăzi stau înlănțuiți în Siberia", "a întoarce avutul celor ce au fost despuiați de hoardele năvălitorilor", "a restabili echilibrul țării din punct de vedere economic, industrial, științific etc.", "a restabili granițele țării"". Interesant că structura "Partidului Libertății" era asemănătoare cu a altei organizații
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
catapultat de un tun peste zidul închisorii drept în carul cu fân al lui Oseacă. Buză de Iepure intră în închisoare, eliberează deținuții și pe Mărgelatu și fug ascunși în carul de fân. În închisoare, Mărgelatu auzise de la un boier înlănțuit pe nume Hargot (Vasile Nițulescu), care fusese acuzat că a încercat să-l răstoarne pe domnitorul Gheorghe Bibescu (Ion Besoiu), o poveste despre existența unei comori. Boierul înlănțuit moștenise de la înaintașii săi bijuterii, potire și icoane de aur. Aurul fusese
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
poate trece peste aceast impediment. Un "șablon clasă" extinde același concept peste clase. Șabloanele clasă sunt folosite de obicei pentru a face containere generice. De exemplu, biblioteca STL are un container de tip listă înlănțuită. Pentru a face o listă înlănțuită de întregi, se va scrie codice 22. O listă de șiruri de caractere este notată codice 23. O codice 24ă are un set de funcții standard asociate, ce funcționează indiferent ce vei pune între paranteze. Câteva utilizări ale șabloanelor, cum ar fi funcția
Șablon (programare) () [Corola-website/Science/309480_a_310809]
-
de pe vremea când se împrumuta la Destin crezând că va putea plăti înapoi fiecare simțire a sa. 1181. Lăcomia este o formă absurdă de rugăciune prin care se dorește mai mult decât îndestulător. 1182. Invidia este libertatea de a fi înlănțuit cu propriile tale lanțuri. 1183. Răutatea este o formă de sado masochism meschin ce se vrea adeseori morală. 1184. Lingușitorul este o ființă nesigură pe sine ce vrea să se hrănească deseori cu forța celorlalți. 1185. Cât spațiu îi este
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
patimii decât o continuă căutare, o nouă luptă care nu se va sfârși niciodată? 1532. Blestemul este fiul patimii. 1533. Blestemul trece dincolo de spiritualitate într-un transcendental al urii pentru a reveni de fiecare dată cu și mai mare putere înlănțuind păcatele nimicniciei ce sălășluiesc în uitarea din noi. 1534. Patima se reazămă deseori pe blestem în lumea păcatului. 1535. Cât blestem ascunde o operă monumentală scrisă cu patimă? 1536. A existat vreodată dor, iubire și blestem fără de patimă? 1537. Moartea
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
a permite mai eficient mișcarea prin apă. Benzi de cauciuc au fost inspirate de tampoanele degetelor broaștei de copac. Autoascuțirea dintilor a mai multor animale au fost copiate pentru a face mai bune instrumente de tăiere. Modul în care se înlănțuie și răsucesc proteinele este folositîn controlul autoasamblării nanostructurilor funcționale. Colorarea Structurală a aripilor de fluturi este aplicată pentru a oferi îmbunătățirea afișajului modulatorului interferometric. Ceramici noi copiază proprietățile scoicilor. Blana de urs polar a inspirat designul colectoarelor termice și a
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
și cercurile sale, despre condițiile de viață și mediul înconjurător. Trebuie să discearnă realitatea și să o transmită printr-un limbaj simplu și tranșant. Experimentatorul își joacă din acel moment rolul, prin construcția unui cadru care amalgamează faptele și le înlănțuiește prin respectarea principiilor deterministice ale mediului și eredității. Personajul naturalist este astfel un rezultat determinat de constante fizice, sociale și biologice. Romancierul naturalist are un scop moral. Zola scrie: « noi suntem judecătorii de instrucție ai oamenilor și ai pasiunilor lor
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
fie totuna cu binele iar ambele trebuie înțelese substanțial, adică sunt Dumnezeu. Ele trebuie înțelese în unitate. Cunoscuta „ecuație” neoplatonică devine la Boethius rezultatul unui raționament demonstrativ: „Ecuație”, într-un sens mai propriu decât acolo, deoarece Boethius conchide: „toate sunt înlănțuite între ele prin raționamente foarte puternice” (Cartea III, proza XI). Unitatea substanțială a lui Dumnezeu este ilustrată prin analogia cu substanța „om”. Atâta timp cât corpul și sufletul sunt unite, ele formează o ființă vie (o substanță) numită om. Trupul singur are
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
are numai aparența unui om, este un posibil om, nu substanțial ci ca parte luată separat. Similar, sufletul singur este, deși mai mult, totuși altceva decât un om; omul ca substanță este unitatea celor două . Dacă fericirea și binele sunt înlănțuite prin raționamente, ele țin de cunoaștere iar cunoașterea lor exclude posibilitatea înfăptuirii răului. Un raționament socratic în esență, filtrat însă prin ontologia ierarhică a lui Augustin. Teza non-substanțialității răului (de la Plotin și Augustin) este transpusă aici în termeni acționali: o
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
caracterizată de temporalitate, spațiu, configurații (destinul). În termenii lui Boethius, „Providența ("prouidentia") este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea (dispositio) care tronează în fenomene (rebus mobilibus), cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le la fiecare un loc anumit. Providența îmbrățișează deopotrivă pe toate, oricât de deosebite și oricât de nesfârșite, pe când destinul (fatum) pune pe fiecare în mișcare, dându-le spații, forme și durată, așa încât această desfășurare (explicatio) a ordinii în
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]