499 matches
-
după care și-a desfăcut primii doi nasturi de la cămașă. — Mult mai bine, oftă el. Îți sugerez să faci și tu la fel, o invită el. Poți da jos de pe tine orice dorești... S-a oprit brusc și o expresie înmărmurită i-a acoperit fața. Căldura rușinii lui ajungea până la Lisa. —Scuze, bâigui el, râzând. M-am exprimat greșit. Și-a trecut agitat mâna prin părul răvășit, astfel încât bretonul i s-a ridicat pentru scurt timp, înainte să pice înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pune pe umeri? Prefă-te că e un șal, dragoste, dacă îți e mai ușor. Avem nevoie de un pahar de plastic. Trix, dă o fugă la McDonald’s și ia câteva... Ashling se întoarse către Mercedes și o întrebă, înmărmurită: — Sigur, pozele astea nu au cum să fie folosite? Nu, recunoscu Mercedes, cu ochii ei negri triști. Sunt inspirate. Probabil că vor câștiga un afurisit de premiu! Se făcuse ora opt când au terminat. Ashling a alergat acasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și scoțând o cutie de Maltesers. Dulciuri să fie. Părea că se mișcă pe o muzică pe care doar ea o auzea. —Și eu vreau dulciuri, spuse Molly. —Și eu vreau dulciuri, o îngână Clodagh, localizând alt pachet. Dylan privea, înmărmurit. Cu un zâmbet jucăuș, deschise punga lui Molly de dulciuri și scoase o bomboană între degete. Pentru tine? dădu ea din gene către Molly. Nu, pentru mine. Ignorând protestele lui Molly, a pus bomboana între buze, a supt-o ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de grăbit? Aproape că m-a dărâmat când am ieșit din lift. —A plecat la sindicat. — Nu. Merge acolo doar vinerea. Dumnezeule, înseamnă că l-ai speriat de-a binelea. Jack a început să râdă sănătos, în timp ce Ashling îl privea înmărmurită. Apoi a pus jos teancul de documente și a trecut la acțiune. —Bun, haide! Haide să ce? Haide la baie să te spălăm pe cap. Și-a întors fața împietrită către el. — Ești ocupat, acuză ea. El era mereu ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la mine. Acoperindu-și ochii cu o mână, a folosit-o pe cealaltă pentru a arăta spre el însuși, spre hainele lui ude și murdare, spre absența unui acoperiș deasupra capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e frică! spuse el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat să fiu alergat de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întoarse către Dylan și spuse: — Mă duc acasă să mă bag în pat acum. Ești bine-venit să mi te alături. Ochii lui căprui străluciră și, cu un zâmbet larg, s-a ridicat în picioare. — Încântat. Ted și Ashling priveau înmărmuriți. Ashling aproape credea că e o glumă. Dar, când ei nu s-au întors peste câteva minute, și-a dat seama că nu era. A doua zi dimineață, Ashling a sunat-o pe Joy la serviciu. —Te-ai culcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult ca sigur și-ar fi făcut apariția boschetarii și îndrăgostiții. Ieri am remarcat că-i al naibii de mândră de țâțișoarele ei - chiar și când le-am ars cu Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
căreia poporul îi spunea Maștera, însă care de ani de zile era numită oficial Augusta - să o apere de toate acuzațiile pe prietena ei Plancina. La îndemnul mamei sale, Tiberius ajunse să o susțină pe Plancina chiar și în fața senatorilor înmărmuriți. „Nu s-a văzut vreodată“, spuneau romanii, „o rudă apropiată a victimei care să-i apere cu atâta fervoare pe ucigași“. S-au găsit argumente subtile și, în cele din urmă, temuta Plancina fu absolvită, ba chiar îi fu salvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Nord și New York, scutură din cap: - Mai rar așa ceva. În timp ce Rhyme continua să studieze fotografiile, deveni brusc conștient de un zgomot ciudat care se auzea din apropiere. Se întoarse și realiză că era vorba de respirația Karei, care privea înmărmurită ecranul și corpul lui Calvert. Din când în când, își trecea mâna prin păr cu un gest mecanic, dar imaginile păreau să exercite un soi de atracție nefirească pentru ea. Reuși cu efort să-și întoarcă privirea. - Îți e...? începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mature. Vreau să spun că orice carte care vorbește despre sex doar ca despre ceva ce ar trebui evitat sau de la care trebuie să te reții nu este nici pe departe relevantă. Adriana se bucură când văzu că Mackenzie părea înmărmurită și continuă: — Pentru că, zău așa, ce rost au bărbații dacă nu știi în primul rând să te bucuri de ei? Mackenzie o aproba clătinând din cap cu vehemență, așa că Adriana a continut să vorbească. De mult nu mai făcuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trăznet, vine vestea. Trântind poarta, plutonierul major Bălălău, care locuiește În camera de la mansardă, urlă indignat că, „acum o jumătate de oră la Dallas, În Texas, președintele Kennedy a fost asasinat”. Te arunci afară, În pasta după-amiezii de noiembrie și, Înmărmurit, asculți cum lumea ieșită din curți ca după cutremur discută despre Kennedy. Cel mai tare discută madam Flory, asasina de câini. Despre Kennedy e voie să discuți, desper Eisenhower nu era voie, despre el se făceau caricaturi, Îl făcea Nell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și m-ai târât în barul ăla oribil. Oricum, se pare că ne plac aceleași lucruri și ne dorim aceleași lucruri. Iar ieri l-am întrebat dacă ar vrea să se mute la mine și el a zis da. Eram înmărmurită. — Și mă acuzai pe mine că am luat-o razna! După trei săptămâni vă mutați împreună. E o nebunie! Maria ridică din sprâncene. — După cincisprezece ani în care ați păstrat două apartamente în Londra, ai decis că în sfârșit îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am mințit și am recunoscut. Câțiva au râs de mine, dar nu m-am supărat pentru că mi-au înțeles emoțiile și bucuria... Când am ajuns aproape de țărm, unde începea o fâșie mare de nisip ce se cheamă plajă, am rămas înmărmurit. Marea era o întindere de apă așa de mare, că nu-i vedeam malurile. Iar apa nu era nici neagră, după numele mării, nici albastră, după cum învățasem la școală. Era un amestec de culori. De la albastru deschis până la aproape negru
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
răspunzi în clipa asta: pe mine de ce mă uiți? a trecut ședința, te-a apăsat destul, eu vreau să trăiesc, trebuie s-o uiți și să trăiești cu mine, nu ești în stare?! O să te-nsori cu regimul?“. O privea înmărmurit și părea că-i răspunde, deși nu era sigur dacă vorbele nu cumva răsunau doar în capul lui: Glumești sau nu știi cu adevărat ce se întâmplă în jurul tău sau ești pur și simplu naivă. Dacă ți se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foarte bună. Mama s-a întâlnit cu inspectorul ăla, Filip, pe care ți-am zis că-l cunoaște, și mi-a spus că...“ S-a ridicat brusc de deasupra pachetelor cu cărți și a strigat la ea: „Taci!“. Îl privea înmărmurită, i se părea că se uită cu ură și ochii îi sclipeau, a înghițit saliva îngrămădită într-un nod în gât. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat și mâinile îi tremurau. „Nu-mi mai spune, nu vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a fi preluați cât mai repede. Sub soarele călduț, mirosul prafului umed de la ploaia scurtă care tocmai sfârșise se înfășoară cu cel al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina parcată ceva mai departe, Smaranda privește înmărmurită, fără să poată scoate nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a omului fără nici o rădăcină în fața timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că mi-a fost dat să vă Întîlnesc tocmai acum. pe domnul Pavel am să-l caut zilele astea... - Despre ce e vorba? Întrebai nu prea curios. - Peste cel mult trei săptămîni ne despărțim. Plec În Israel. - SÎnteți fericit, spusei Înmărmurit. - E un fel de a vorbi, domnule judecător, dar nu e ușor să te rupi de locul unde te-ai născut și-ai trăit o viață. Vedeți dumneavoastră, la vîrsta mea... El vorbea În timp ce eu mă vedeam alături de el, traversînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mine; părea să-mi urmărească plecarea deși privea În gol. 7. Era În dimineața unei zile de luni, cînd doamna Pavel primi - În timp ce mă aflam la tribunal - fantastica veste din partea Margăi Popescu, că nu se mai Întoarce În țară. Rămase Înmărmurită. La prînz, cînd venii acasă, abia putu vorbi. Îmi citi scrisoarea adresată ei, după care mi-o Întinse pe cea rînduită pentru mine, amîndouă În același plic, a mea Închisă cu colțare de lipit. Iubite domnule judecător, știu că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
supraveghearea tribunalului de comerț din Berlin și sub mâna cea grea a guvernului prusian! La acest cuvânt puternic, în prezința acestui tablou luminos al viitorului acestei convențiuni în care toată lumea vedea încurcăturile primejdioase ce ne așteaptă, auditorul, deja numeros, rămăsese înmărmurit și cu ochii țintiți la guvernul cel rău al României, la sirena fatală sub auspiciile căreia atâtea nenorociri se revarsă asupra țării. Nu făcea diversiune la acest tablou atrăgător decât unii din membrii majorității Senatului cari, cu un aer stupid
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe care nici măcar nu avusese curiozitatea să o atingă, să o deschidă. Furia Îl orbise și plecase fără să mai privească Înapoi. Cu ochii În lacrimi luă cartea dar din paginile ei căzu o hârtie Împăturită. O deschise și rămase Înmărmurit când descoperi contractul semnat pentru mașina mult visată. Un Lamborghini roșu Îl aștepta În garaj de mai bine de 20 de ani. De multe ori noi credem că știm foarte bine ce ne dorim să obținem În viață și devenim
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
mintea lui auzea cuvintele preotului, care predica: „Dar vine o vreme, omule, când vei fi ars de focul căinței. Ai grijă, omule, că în veci nu vei scăpa de ochiul lui Dumnezeu, care necontenit e ațintit asupra ta”. Omul rămase înmărmurit. Acum nu mai putea desluși măcar dacă grăiește pălăria sau ceva tainic din creierul și ființa lui. Se înspăimântă. Vru iar să scoată pălăria, dar zadarnic. Părea că-i acolo de când lumea. Cuprins de remușcare, omul căzu în genunchi și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
-l creștem ca pe copilul nostru. A doua zi era duminică și cei doi amanți s-au pornit cu noaptea în cap spre doctor. Acesta dormea încă, dar nevestica spăla ceva la o chiuvetă din curte. Dinu și Zînica rămîn înmărmuriți cînd văd ce spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca din altă lume, chipul a prins a căpăta contur. Din barba albă ca neaua a răsărit o față zâmbitoare, brăzdată de vremuri. Deasupra frunții înalte, caer coliliu...Am rămas înmărmurit. N-am îndrăznit să deschid măcar gura. Îl priveam doar înfiorat. După un răstimp, i-am auzit vocea. Părea că vine de departe, ca un ecou... - Așa-i că nu mă cunoști? Nici nu ai de unde să mă știi. Cei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Fie că, în viața zilnică, e nevorbit, fie că are o părere exce lentă despre talentele sale, despre cuvintele și ideile de neprețuit care îi trec prin cap sau prin gură, insul cu pricina e, practic, de neoprit. Publicul asistă înmărmurit la un îndelung orgasm solitar, la o specie de nevindecabilă impudoare. Subiectul discursului devine neesențial, ca și bunăstarea ascultătorilor. Esențială este exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]