551 matches
-
de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
compensatoare. Sensul este acela al dislocării din real și al călătoriei imaginative într-un univers liniștitor, golit de elementele ostile ale contingenței: „Prin lumi de nouri vom călători,/ Văzduh mai nou din noi va înflori./ La căpătâiul cerului o stea/ Înmugurită pentru noi va sta / Din raze limpezi să ne facă drum/ În lumea unde negurile iernii/ Clădesc albastre mănăstiri de scrum/ În care toacă luna de vecernii...”. Alteori adâncimile subconștientului sunt sondate în căutarea unei identități autentice. Sub suprafețe calme
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
lucrurilor și să convertească în cuvinte ceea ce nu ține de cuvinte. NICHITA STĂNESCU Un modernist arhaic, avangardist cu măsură. El și-a altoit tradiționalismul din sânge cu ultimele cuceriri poetice, tăind, c-o custură, creanga foarte sus și lăsând să înmugurească ceva ca o coroană nouă și minunată: poezia sus-numitului Vasko Popa, cetățean al Vârșețului și al lumii... MARIN SORESCU SCRIERI: Câmpia neodihnei, tr. Radu Flora, pref. Miodrag Pavlović, Pancevo, 1965; Versuri, tr. și pref. Nichita Stănescu, București, 1966; Poezii noi
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc vinele! A aruncat careva o ancoră peste bord? Văd că nu înaintăm deloc, parcă ne-am înțepenit! Ia uitați-vă cum crește iarba pe fundul bărcii! Zău că a-nceput catargul să-nmugurească! Nu, băieți, nu mai merge-așa! Uitați-vă la neamțul ăla! într-un cuvînt, băieți, vreți sau nu să scuipați foc? Ă Tii, ce mai clăbuci scoate! striga Flask, țopăind ea un apucat. Ce cocoașă grozavă! Cît un bou, zău
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se potoli și, una după alta, casele se desfăceau, strămutându-se în sat. Prefăcută după foc, în câțiva ani, numai străvechea casă a holteiului mai stăruia între copaci, lăsată din nou într-o râlă și trasă în pământ. Cu crengi înmugurite în fiecare an, o adăposteau corcodușii bătrâni din jur. Toți cei ce născuseră și trăiseră în ea s-au mutat fie la cimitir, fie în sat, iar unii erau plecați în lume. Patru neamuri se perindaseră la vatra ei, dormind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
anii treceau. În afara geamurilor anotimpurile se schimbau, sălciile plângătoare Își lepădau milioanele de frunze, zăpada cădea pe acoperișul plat și unghiul luminii solare se micșora, iar Desdemona rămânea În pat. Tot acolo era și când se topea zăpada și sălciile Înmugureau din nou. Era acolo când soarele, Înălțându-se, Își trimitea o rază drept prin luminator, ca o scară spre rai pe care ea era mai mult decât dornică să urce. Ce s-a Întâmplat În timp ce Desdemona era În pat: Prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa?... pentru că băncile zboară zi de zi. Dispuse În escadronul lor, elevii se Îngrămădesc și trec hohotind prin timp, iar Într-o după-amiază Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână, uneori se sărută pe după copaci și Calliope se simte Înșelată, escrocată. ― Mă mai ții minte? Îi spune ea naturii. Aștept. Sunt Încă aici. Ca și Desdemona. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sfârșitul veacului al XVI-lea s-a oprit să înnopteze lângă izvor și a înfipt un băț în pământ. A doua zi a vrut să-l ia și să-și urmeze calea, dar a văzut că bățul prinsese rădăcini și înmugurise. Văzând în aceasta voința Domnului, a hotărât să se așeze în acel loc."1 Semnul purtător de semnificație religioasă introduce, așadar, un element absolut și pune capăt relativității și confuziei. Ceva ce nu ține de această lume s-a manifestat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
transformată într-un centru de recreere creștin. Ferma Whitewater are pistă de aterizare și apartamente pentru oaspeți. Jina și-a mângâiat abdomenul. Gestul începuse să-i devină drag, dar Zach se ruga ca nu cumva soției lui să-i fi înmugurit ideea unei familii. Aveau destul timp să se așeze la casa lor și mult prea multă câmpie unde să facă asta. Ăsta nu era însă un loc unde să-ncepi o nouă viață; ăsta era un loc unde să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe-o scară în care fiecare treaptă are o literă desenată și umbra alt nume; undeva, jos, cu o carte deschisă și-n vârf, un copac în flăcări ce descântă iubiri ne’ncepute. liniștea are culoarea de sub tălpile depărtării, irișii înmuguresc lumina, ca și cum ultima ar fi... întuneric... ai apăsat pe-o clapă în ton de vânt valurile s-au ridicat sub ele furtună de nisip cu vis la țărm pe vărfuri două aripi un trup pasărea albă cu plete departe... e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea clipelor care se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi sorb în grabă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu și Marga Popescu de sociologia culturii, rochia ei se mlădia albăstruie peste juponul înfoiat și rămaserăm acolo, uitați, ca la porțile altei lumi. 18. Anul 1947 pusese stăpânire pe timp. La două luni zăpezile se topiră, veni primăvara, pomii înmuguriră, înfloriră, iar în inima verii toride ce urmă, prețurile mărfurilor crescură brusc - consecință târzie a războiului, după unii, în timp ce alții, foarte puțini, pretinzându-se cunoscători, afirmau în șoaptă că nu era decât rezultatul voit al unei politici secrete, de haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dacă ar fi fost mai pe gustul meu, poate că aș mai fi întârziat acolo. În cabina următoare, am avut parte de un sfert dintr-un film a cărui acțiune se derula în pădure: fragmentul se concentra asupra dragostei care înmugurea între o fată și un măgar. Iat-o zâmbitoare, chiar în clipa când se pregătește să ia în gură scula babană a animalului. Ai! Măgarul nu părea prea înnebunit. — Sper să-ți iasă bani buni din afacerea asta, surioară, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
marelui bal din propria ei casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți; la etaj zăcea ea, cu ochii uscați și cuprinsă de febră. Să fii bolnavă tocmai în noaptea asta, tocmai în anul acesta, după ce înmugurise și înflorise, ieșind din copilări, și stătuse ore în șir goală în fața oglinzii, cu o carte pe cap, sugându-și stomacul și scoțându-și pieptul în fațăă Anul acesta n-ar mai fi existat nici mângâieri pe creștet, nici discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la un fost coleg de studenție, J.J., am rătăcit drumul spre casă și m-am pomenit, în zori, undeva în afara orașului, la capătul unei linii de autobuz. Dormeam pe o bancă, lângă un tufiș de măceșe. Era începutul lui aprilie, înmuguriseră niște crenguțe galbene, ieșea din pământ aburul acela lăptos al dimineților. Am găsit, cu greu, drumul spre casă. Abia în fața ușii garsonierei mele am constatat că nu mai puteam să intru. Pierdusem servieta în care erau cheile, actele, hârtii felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
CALE LUNGĂ... Înmugurești în mine cale lungă Prin unda ce coboară din izvor Și nu-i clipită care să m-ajungă Făr-a-și goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
din izvor Și nu-i clipită care să m-ajungă Făr-a-și goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic să-l străpungă Și-l va lăsa...tot rece și perfid...
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
10. " Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor? 11. M-am coborît în grădina cu nuci, să văd verdeața din vale, să văd dacă a înmugurit via și dacă au înflorit rodiile. 12. Dar fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus la carăle poporului unui om ales. 13. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. Ce aveți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
noastre cînd dormim! 10. Eu sunt a iubitului meu, și el dorește de mine. 11. Vino, iubitule, haidem să ieșim pe cîmp, să rămînem noaptea în sate! 12. Dis de dimineață ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da dragostea mea. 13. Mandragorele își răspîndesc mirosul, și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi, pe care pentru tine, iubitule, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele acestora, sunt bărbați voinici, legați laolaltă în sariuri de nuntă, garnisite cu aur sau închiși până la gât în achkan-uri îngrijite, cu fețele rozalii ca fructele moi, înmugurind din gulerele înalte. Fetele din curte apar câte trei sau patru, plutind deasupra patului, invitându-l să se joace. Acestea sunt singurele vizite care-i fac plăcere, cu toate că-l lasă întotdeauna dezamăgit, fetele făcându-se nevăzute imediat ce promit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În zorii zilei, cărăușii abandonează sicriul. Mama se așază pe o piatră, lângă drum. În jurul gurii are un inel de răni care înmuguresc. Rong și Kuei Hsiang discută despre îngroparea tatălui nostru acolo unde suntem. Eu nu am inima să-l las într-un loc în care nu se zărește nici un copac. Chiar dacă la început nu am fost favorita lui - a fost dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
impresia că se frângea în două. — Se apropie momentul când îmi voi lua rămas bun, în seara asta. Încă o dată, trebuie să-mi arăt gratitudinea pentru numeroșii ani ai marii dumneavoastră bunăvoințe. Tăcu un moment. — Fie că frunzele cad sau înmuguresc, că trăiesc sau mor, dacă reflectăm profund asupra acestui lucru, vedem că tot universul e umplut de culorile toamnei și ale primăverii. Am simțit că lumea e un loc interesant. Stăpâne, karma m-a legat de dumneavoastră și am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Își spune să aibă răbdare, să-și perfecționeze talentele. E conștiență de schimbările trupului ei. Conștientă că acesta înflorește. Vede în oglindă că ochii îi devin mai strălucitori, că i se pârguiește silueta. Talia i se micșorează, în timp ce sânii îi înmuguresc. E convinsă că șansa ei e aproape. Noaptea, visează că lumina reflectoarelor o urmărește pe ea, doar pe ea. Îmi urmez bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie. Nu mi s-a dat rolul pe care voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]