3,744 matches
-
de mieroasă - Parcă te-am întrebat, iubi, adineauri, de ce ne-ați chemat sau mi s-a părut cumva că te-am întrebat ?... Am o problemă... - răspunse abia-abia Iozefina. Ce problemă? Nu puteai să mi-o spui acasă? Vrei să chiar înnebunesc, Gicule? - răspunse fără menajamente, Iozefina, aproape furibundă. Poți și să înnebunești, iubi - răspunse Sima plin de sine, parcă pe cât de bine dispus, pe atât de arogant - dacă chiar vrei... Sunt gata să te-ajut. Incitată peste măsură, cu buzele aproape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chemat sau mi s-a părut cumva că te-am întrebat ?... Am o problemă... - răspunse abia-abia Iozefina. Ce problemă? Nu puteai să mi-o spui acasă? Vrei să chiar înnebunesc, Gicule? - răspunse fără menajamente, Iozefina, aproape furibundă. Poți și să înnebunești, iubi - răspunse Sima plin de sine, parcă pe cât de bine dispus, pe atât de arogant - dacă chiar vrei... Sunt gata să te-ajut. Incitată peste măsură, cu buzele aproape tumefiate de la ceea ce se petrecea în sufletul ei, Iozefina începu: Trebuie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o șmecherie. Epa le făcea jocul. Îl propuneau din prostie. Acuma n-am ce mai pierde, Pruncu. Ar fi păcat să merg cu toate secretele familiei mele în groapă. Am de gând s-o spun pe șleau. Altfel simt că înnebunesc. Nu, nu. Nu mai am ce pierde. Ce-o să-mi ia? Caii de la bicicletă? Asta-i vorba voastră. Dar e grozavă foc vorba asta: să-mi ia caii de la bicicletă! O spun deschis: nu-mi mai pasă de nimica, așa cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
relaxarea psihologică, liniștea interioară și vitalitatea mea crescută îmi dă dreptul să afirm că sunt fericită și simt viața la un nivel diferit de cum era cu c=țiva ani înainte. Nu mă mai lupt cu incertitudinea și frica, nu mai înnebunesc doctorii de cap cu problemele mele de sănătate, am reușit să fiu propriul meu doctor, asumându-mi întreaga responsabilitate pentru ceea ce trăiesc și experimentez acum, nu alții au obligația să ne facă sănătoși, noi avem această obligație. Mulți se laudă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
timid Descartes. — Da, răspunse Împăratul. Vezi? E simplu. Celălalt tăcu. — Asta-i tot? Întrebă Bonaparte. — Maiestate, nu-i chiar așa. Pe când trăiam, era simplu. Cugetam, deci existam. Acum, am murit, totuși cuget. Așadar, exist. Cum e posibil? Dilema asta mă Înnebunește. Împăratul răsuflă adânc. — Nu poți, pur și simplu, să nu te mai gândești la asta? — Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a Înnebunit. Într-adevăr, pe chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un trunchi de copac doborât, a dispărut În spatele unui hățiș, acolo unde materia Întunecată dospea. Două-trei secunde, am rămas cu gura căscată, apoi am strigat „Hei!“ pregătindu-mă s-o urmez, când o mână m-a apăsat pe umăr. — Ai Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo? m-a scuturat tata. Ei, ai găsit bosonul? — Da, Însă... — Ce? — Din greșeală... — Ce s-a-ntâmplat? — L-am scăpat. — Și? Unde-i? — S-a spart
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce-i cu tine aici? am Întrebat În șoaptă. — Iggy, trebuie să te Întorci, a spus el, privind speriat În stânga și-n dreapta. E groasă. De când ai părăsit acțiunea, Demiurgul ne muncește ca pe clone. Nu mă mai Întorc. — Ai Înnebunit? Unde vrei să te duci? În altă carte? E criză-n toată literatura, nu mai citește nici dracu’. Zi de zi, un personaj intră În șomaj sau e aruncat În stradă. Știi că vor să te dea afară din sindicat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din străfundul sufletelor noastre. Înălțător moment! Dar armata nu are numai momente înălțătoare. Are și momente grele, dure, chiar de umilință, iar eu nefiind un tânăr prea cuminte am gustat din toate. Bietul meu comandant de pluton! Când mă vedea, înnebunea! „Te tund chel, te tund chel!”, țipa ca nebunul. M-am tuns eu, să nu-l mai aud țipând. „Nu mai pupi învoire în oraș”. Și s-a ținut de cuvânt, n-am mai primit până în 17 decembrie. Mă întorceam
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
și a devenit apoi invizibil timp de trei ore, după care nava a revenit În apele golfului Delaware ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Numai că, Între timp, unii membri ai echipajului dispăruseră, alții leșinaseră, iar alți cîțiva au Înnebunit. În octombrie, același an, experimentul a fost repetat fără echipaj, iar nava a dispărut din nou, timp de douăzeci de minute, la Întoarcere constatîndu-se că lipsea totuși o parte din echipament. Toate acestea pot fi mai bine Înțelese dacă sunt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și să facă rău. Justiția Îi va condamna pe nevinovați și-i va achita pe criminali. Cei capabili vor fi ținuți deoparte, trimiși la munci umile sau lăsați să crape de foame. Iar oamenii cinstiți, dacă vor mai fi, vor Înnebuni de bunăvoie. Astfel Încît, În cele din urmă, România va deveni invizibilă și va dispărea de pe hartă, la fel ca insula Roland. — Mda. Asta e o parabolă, zisei. Din care Înțeleg că nu ești destul de cinstit, de vreme ce Încă nu ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de bunăvoie. Astfel Încît, În cele din urmă, România va deveni invizibilă și va dispărea de pe hartă, la fel ca insula Roland. — Mda. Asta e o parabolă, zisei. Din care Înțeleg că nu ești destul de cinstit, de vreme ce Încă nu ai Înnebunit. — Încă nu-i timpul pierdut! Ecoul cuvintelor lui mi-a produs atunci o senzație dèja vu. Am avut dintr-o dată ciudata presimțire că Bazil nu va scrie niciodată romanul acela. Poate că presimțire e prea mult spus. Preț de cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cine știe? Din nefericire, pînă atunci probabil că Bătrînul o să facă o nouă criză de nervi cînd o să-și dea seama că cineva i a umblat printre lucruri, că i-a împrumutat uniforma și i-a ștepelit efectele militare. Ai înnebunit, începuse Delfina să zbiere cînd îi spusese cum avea de gînd să acționeze. O să te bage la port ilegal de uniformă, încercase să-l sperie, pentru una ca asta poți lua ani buni de închisoare, adăugase, dar el se prefăcuse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu atunci, dom’ Roja, am sărit de la locul meu, i-am făcut semn și lui Tîrnăcop care și-a făcut o cruce scurtă în sîn, și haț, l-am tîrît cum am putut într-un cotlon ferit de gloanțe, ai înnebunit, l-am certat ca să le distrag pe cît posibil atenția celorlalți care începeau să devină suspicioși, deși îmi dădeam și eu seama că are dreptate, tacă-ți gura, am început să-i explic, o să ne linșeze pe toți trei. Infiltrații
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
După ce totul a fost pus la punct, a început obiceiul vizitelor aproape zilnice. Cînd la Angelina, cînd la Tușica. Aceeași poveste, Părințelul și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
par mai interesante și memorează-le. Dacă ai vreo nelămurire, vino și întreabă-mă. Să nu-ți fie lene și să treci mai departe cu goluri, pentru că mai tîrziu toată construcția o să ți se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să-și rîdă de el? Ce nu-ți convine la cartea asta? îi plăcea să-l necăjească zîmbindu-i pe sub mustață, gîndește te că generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-o luăm la picior. Nu ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și cum mă vezi, adăugă încercînd să-și tragă puțin sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Niciodată n-am mai simțit că se despică pământul sub mine. Sigur că asta aproape că l-a dat gata pe Alexander. El a intuit cu mult timp înainte ce avea să urmeze, chiar mi-a fost teamă să nu înnebunească. A suferit mult mai mult decât tine. — El a știut înainte să aflu eu? — Da. N-am putut să-l înșel. Și, oricum, el a ghicit. — Dar pe mine ai putut să mă înșeli. Tu m-ai înșelat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care știa unde Încep scările, Îmi șopti jucăuș: — Anton nu mă prinde! Și, dându-mi drumul la mână, adăugă cu o voce surpinzător de delicată, aproape cristalină: De fiecare dată când te ating, trebuie să-ți dai jos ceva. — Ai Înnebunit? Și tu? Chiar dacă nu-i vedeam, știam că ochii ei Îmi fixează buzele. — De fiecare dată când mă atingi - dar, te asigur, n-o să apuci prea des - Îmi dau jos... Îmi dau jos... Două. Nu, unul. Nu, două articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi-o“, țipa înnebunit ficatul pe care, în demența mea, l-am cumpărat într-o după-amiază de la o măcelărie și pe care, mă crezi sau nu, l-am violat în dosul unui panou publicitar, în drum spre bar-mițva. La sfârșitul primului an de liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de altfel, și ciorapii lungi, urcându-i pe picioare... ca, de altfel - mai e nevoie să spun? - și cuțitul de pâine cu care e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea n-avea nici o jenă sau, cât de cât, o reținere să recurgă la el. Din pătuțul meu, o aud trăncănind cu celelalte femei adunate în jurul mesei, la o partidă de mah-jong: Alex al meu a devenit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost găsită o zvastică încrustată pe banca unuia dintre copiii de la Hannah din clasă. Iar într-o după-amiază, chiar Hannah a fost fugărită de la școală până acasă de-o gașcă de derbedei bănuiți a fi huligani antisemiți. Părinții mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-a pufnit râsul: — Vă mai mirați de chestiile astea? Trăiți înconjurați din toate părțile de goimi și încă vă mai mirați? Singurul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și eu că e un început, e ceva, dar ce mare brânză c-a venit să șadă o jumătate de ceas la căpătâiul cuiva? Ce altceva are el de făcut, mamă? pentru el, îndrugarea unor banalități frumoase în fața unor oameni înnebuniți de frică e totuna cu ceea ce înseamnă pentru mine practicarea baseball-ului. Îi place. Și cui nu i-ar plăcea? mamă, Rabbi Warshaw e un impostor grăsan, fudul, irascibil, care suferă de un complex de superioritate absolut grotesc, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]