465 matches
-
eram copleșit de tot ce se întâmpla în jurul meu. Ca jurnalist trebuie să te ții pe poziții, dar acolo am trecut prin situații absolut incredibile pe care. noi am ajuns acolo când se dădeau alarmele, sunau sirenele în sat, lumea înnebunită, m-am dus cu jandarmii, cu tractoare, îi ajutam pe bătrânei să iasă din case... a fost... și acum mi se face pielea găină, cum ar zice cineva de la un celebru concurs televizat din zilele noastre. Așa, ca transmisiuni memorabile
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
pe podea, înainte de a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili și ciorapi. Jeanne "zvâcni, ca și cum ar fi vrut să sară din pat, când un picior rece și păros îi alunecă de-a lungul piciorului. Și, cu fața în mâini, înnebunită, gata să țipe de spaimă, se ghemui tocmai în fundul patului". Julien o prinde îndată în brațe, cu toate că ea îi întoarce spatele, o sărută cu lăcomie, încercând să-i apuce sânul. Jeanne rămâne "înțepenită într-o spaimă înfricoșătoare". Nu vrea decât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în brațe și o strânge cu putere. Marie e fericită să-l simtă "tot un tremur". Nu îndrăznește să facă vreo mișcare ori să rostească vreun cuvânt, de teamă să nu spulbere vraja momentului. În acel moment, Pietro, cu simțurile înnebunite, depășește granițele gesturilor pe care fata e dispusă să i le tolereze. "Bărbatul acesta, Dumnezeule mare, strigă Maria, m-a strâns și mai tare, și l-am simțit strecurându-și mâna de-a lungul rochiei mele într-un fel care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cititorii romanului Les Demi-Vierges au dovedit același optimism. Ba chiar dimpotrivă, dacă ar fi să judecăm după comentariile apărute ici și colo, am constata că unii dintre ei luau de bun fiecare cuvânt din descrierea machiavelică a lui Marcel Prévost. Înnebuniți, aceștia credeau sincer că societatea se îndrepta cu pași mari spre pierzanie, și au perceput flirtul ca pe o prefigurare a Apocalipsei. "Of, iubirea de mâine!...of, femeile de mâine!", exclamă Victorien de Saussay în L'Évolution de l'amour
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
câinele, sau când se întoarce de la liturghie, tânăra se furișează după noutăți, se apropie cât mai mult posibil de locurile unde se duc lupte. Vede "tancuri care lovesc clădiri și sfărâmă porți trăgând la întâmplare", oameni care fug care încotro, înnebuniți, ambulanțe cu geamurile găurite de gloanțe. Aruncă pe furiș câte o privire pe străzile blocate, încearcă să facă niște fotografii. Tânăra este vitează, nici vorbă, însă înfățișarea ei plăcută o apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
greu, căldură era înăbușitoare. I se părea că devenise dintr- odată extrem de matură, apartamentul unchiului era cam strâmt, dormea în același pat cu verișoară Lăură și avea impresia că nu are suficient aer. Simțea adesea nevoia să înoate și caută înnebunita o piscină în care să se simtă ca o nimfa a mării. Dulcea nostalgie a vacanței fusese franța brusc de emoțiile unui examen greu cu sute de candidați pe câteva locuri. Era hotărâtă că, în caz de eșec, să renunțe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de a gândi era tipic provincial sau era “impus” de circumstanțe. În drum spre Universitate, Lăură îi pomeni iarăși despre prietena ei, Irina, care avea acum un iubit, un pictor mediocru cu care rămăsese însărcinată din prima și acum era înnebunita. El o sfătui circumspect să ia legătura în secret cu tata Irinei și să „nu facă prostii”, iar ea se conforma. Ea nu-i mărturisise niciodată Irinei de unde făcuse rost de bani, spunându-i că i-a dat bani din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Era nevoie, pe drum se vedeau deja doi soldați care duceau pe o targă improvizată "întârziatul", acoperit cu mantaua. Odată rezolvată problema, locotenentul își desfăcu larg brațele: Rămas bun, Grigore, trebuie să plec..." Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sau nu torturat în aceste camere și se concentrează doar asupra activității sale de agresor de la Gherla. Mă îngrozesc de ceiace am făcut, căci un om normal nu putea face acele acte criminale și odioase, decât un legionar criminal, descreerat, înnebunit, deformat, animalizat, fără nimic omenesc în el, educat de criminala organizație legionară putea să facă. Mihai Livinschi s-ar fi înscris în FDC în 1943 și a fost arestat în 1947. În mai 1948 a ajuns la Suceava, unde s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să-ți îngăduie să urinezi. Dacă te scăpai, iarăși bătaie. La closet, mergeam o dată pe zi. Intrai la comandă, ieșeai la comandă. Bineînțeles că nu-ți lăsau timp destul. Dacă nu izbuteai să-ți rezolvi treburile, umblai o zi întreagă înnebunit. De Sfîntul Gheorghe, l-au omorît în bătaie pe un băiat, Puiu Gavrilescu, din Baia. Și el era legionar. În timp ce-l duceau cu pătura, mi-au spus: "Urmezi tu!". De dimineața pînă seara s-au ocupat numai de mine. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu el și îi țineau de urât. Prin 1950, Cristi își revine miraculos, când mai toți credeau că nu va supraviețui acelui an și că se va stinge încet, încet în camera lui fără speranță. Incapabil să mai cânte, dar înnebunit să facă ceva, după atâta inactivitate, găsește un post de director la căminul cultural, unde va da viață unei echipe de teatru. Ajunge să formeze o trupă și un cor, cu care pune în scenă multe piese, printre care Năpasta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când am reușit să mă ridic și să alerg spre casă. Ce era în urma mea venea spre mine cu brațele întinse, încercând să mă prindă. Îndată ce-am intrat, am dat fuga în camera de oaspeți, închizându-mă înăuntru. Așteptam înnebunit ca Jayne și copiii să se întoarcă. Când s-au întors, m-am asigurat ca toate ușile sunt încuiate și multiplele sisteme de alarmă activate. M-am prefăcut interesat de varietatea bomboanelor primate de Sarah. Jayne mă ignoră. Robby abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1980, lucrurile se degradaseră progresiv, rău de tot, se trăia în cenaclu ca într-o sectă religioasă, totul era sub controlul strict al terifiantului guru, adulat de mulțimi realmente la modul religios, al unui surogat de religie, desigur, adulatorii smulgeau înnebuniți hainele de pe el, mame cu fiice feciorelnice de mână veneau să se ofere plângând de fericire ospățului nupțial al zeului care poate totul, fascinate de spectacolul măreției, puterii și gloriei lui, într-o țară în care nimic nu mai era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
da' nu mai este timp, episodu’ 2 [râde], cu revoluția, și cu... dar era să fim împușcați, la Moscova, în fața Palatului de Marmură, acolo la încaer [încăierare - n.ns., S.P.], când cu puciul, cu Elțîn și cu... Eram înnebuniți, eram înnebuniți, că, uite, măi, n-am murit în România și murim acum... Sau să vă povestesc despre revoluția de la noi, de-aici, vai ce-am traversat ! Vă puteți imagina să-narmezi atunci, după revoluție... mi-o spus să pregătesc un camion
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
așa de tare ?” Nu aflam secretul. Și-mi creștea și salariul, îmi creștea și îndemnizația de conducere. Și, la un moment dat, plec cu Aurică Baciu într-un turneu în țară, să văd dacă mai găsim de treabă, că eram înnebuniți, că la orice zi trecută, neavând de treabă, ce să vinzi, banii trebuiau dați la oameni, la ingineri, tot ce era... După ce mă-ntorc, după o săptămână, după ce am colindat toată țara, am ajuns și pe la București, și pe la Mecanica
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Centralista îl anunță pe director, iar directorul, normal, cheamă imediat SRI-ul. De obicei, SRI-ul vine într-o oră, însă de data asta se înființează însuși șeful adjunct. Și nu într-un ceas, ci în opt minute. Toată lumea e înnebunită: Vasile B. e sunat a treia oară de Bush. „S-aștepte sau să mă cheme mai târziu“, spune Vasile B. din veceu. „Mă doare burta. Mai bine să telefoneze mâine.“ „E chiar Bush?“, întreabă buimac ofițerul. „De ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și de la alții din România lui Ceaușescu. Mi-au fost băgate în oase după ce-au fost „clocite“ cu grijă (adică plănuite pe hârtie, formulate ca însărcinări de serviciu și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu ciocurile larg deschise și limba ca un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă! Nu vă e milă de puii noștri? Asasinilor! Ticăloșilor! Creștini sunteți? Fiți blestemați! Stoluri imense de zburătoare înnebunite acopereau întreaga lizieră ca un uriaș lințoliu negru imaginar și neprotocolar în amintirea puilor transformați în cenușă. Nici în "Păsările" lui Hitchcock nu s-au creat scene atât de reale și de cutremurătoare ca cele ce mi-a fost dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
același timp confraților din galerii tragedia din exterior. Încă o lovitură strașnică de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită. Ce se va întâmpla? Ce va urma? De ce era pisica nervoasă, zbârlită și neliniștită? Ce intenții nemărturisite avea această femeie? Nu cumva mângâierile perverse pe blana felinei înnebunite de frică mascau intențiile subversive și criminale nutrite de strănepoata Evei? Cazurile când o gospodină ajungea în situația excepțională de sacrificare a propriei pisici erau extrem de rare și se producea ca urmare a două situații deosebit de grave: pisica mânca pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gust dulce, sucuri, înghețată etc. Oameni cu venituri modeste, în general. Damele burgheze care sosesc în jur de ora 11 dimineața, în Jeep. Numai chestii rafinate, suma totală cheltuită fiind în medie de circa 400 franci. Indienii și chinezii caută înnebuniți sacul de ardei roșu. Plus fața nevăzută a unui supermarket alimentar de mărime medie, cu cifra de afaceri zilnică de circa 80 000 franci: zecile de kilograme de iaurt, fructe și legume aruncate fără milă, în containere sigilate; fără a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Colecția Nouvelle Revue Française, anii ’37-’40: am devorat rubrica lui Jean Guérin - „evenimente”. Am mâncat cu poftă, pe alese, „evenimentele” din ’38. Bucate din urmă cu 30 de ani, perfect conservate. Ca orice Nanuk, după masă, am ospătat câinii, înnebuniți și ei de foame. Le-am aruncat însă din alimentele adunate în ’68: La sfârșitul sezonului tauromahic (621 de coride în 1968) se constată: „Pe de o parte, și aceasta-i latura negativă, taurii au manifestat într-o proporție îngrijorătoare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu mama într-un oraș românesc (dar neidentificat) și deodată m am rătăcit de ea. Căutând-o cu din ce în ce mai mare anxietate, am dat, pe o masă de talcioc (nu știu cum mă strămutasem acolo), de hainele ei puse la mezat. Cum întrebam înnebunită, în dreapta și-n stânga, cineva m-a luat deoparte și mi-a șoptit că a plecat în munți, la partizani. Cum în aceeași dimineață am primit o carte poștală de la ea, m-am liniștit: nu era primul meu coșmar neanunțând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta; mă gândesc la coșmarul de acum un an. E târziu; la 11½ se dă stingerea; te strâng la piept. Nu sunt în stare să înțeleg, să cred în absența ta, nu mi mai dau seama ce simt, sunt zăpăcită, înnebunită și frământată de neliniște, tristețe și Dă-mi vești! Vechea mea afecțiune lui Georges și Greg, buna mea amintire d-nei și d-lui B. Munteanu, vechea mea tandrețe Parisului, în care respiri în sfârșit. Eu, una, am rămas în țara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]