1,013 matches
-
și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac, stând așezați sau întinși pe iarbă ori grupați în jurul unui berbec imens, alcătuit din trunchiuri enorme legate strâns și protejat de o vinea din piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu o curelușă pentru a putea fi purtată la încheietura mâinii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
protestând printre dinți, care erau mici și stricați. Locul unde se aflau ei fusese bombardat mai devreme. Nu-ți puteai da seama de ce. Nu părea să existe nici o rațiune militară pentru asta. Dar pământul era plin de gropi mari, Încă Înnegrite de funinginea proaspătă a bombelor. — Măcar puneți-le să stea În gropile alea, insistă elvețianul. — Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bietele creaturi! — Ei, au făcut treabă, nu-i așa? spuse părintele Newell. Câte victime, crezi tu? — N-am idee. — Ăsta a fost un mic experiment rusesc, cred eu, spusese părintele Newell. Acum au aflat. În soare fețele se Înmuiau, se Înnegreau, se topeau și se prelingeau. Carnea se lăsa pe țeastă, cartilagiul nasului se deforma, buzele se micșorau, ochii se dizolvau, fluide umplând golurile și strălucind pe piele. O aromă stranie de unsoare umană. De pulpă udă de hârtie. Domnul Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unul dintre desenele Jinei. Alt râu; unul care, de data asta, se prelingea sinuos prin mijlocul unei pajiști și ale cărui ape erau dense și colorate în verde de la sălcii. Mike a apăsat câteva butoane și fundalul monitorului s-a înnegrit, iar calculatorul s-a conectat la Internet. Era mai bine să se-apuce de lucru. Întotdeauna existau infractori care trebuiau să fie prinși. Mike se învățase de foarte devreme cum să accepte ideea asta: lasă la o parte șansele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se taie de către parlamentarii ce le au pe toate. Doctorul învață și tace, cui să spună povestea nopților albe? frigul întoarce și ultima carte, telefonul sună de peste hotare, sosește și vestea amară: în curâd va pleca din țară. caietul se înnegrește de aduceri-aminte, spera că va fi bine, avea cu ce să trăiască în a lui țară și nu va fi nevoit să cerșească o bucată de pâine muiată în lacrimi și dor ce ușor pentru doctor visele mor! Colindul tăcerii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bucătărie. Nu mi-am dat scama ce cînta, pentru că doar din cînd În cînd mai străbătea cîte o notă și pînă la mine. Mi-am pus haina și-am pornit... a pornit și ea... În dreptul perdelei lămîiatice chipul i se Înnegri, părul i se albi, buzele albe și ele, irișii ochilor albi și albul ochilor negru, pistruii deveniseră pete albe precum praful ce se așterne pe pomeții unei statui. Am pornit și eu... Încercînd să nu fac nici cel tai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a fugit, băă?!” „S-a ridicat cu elicopteru’!” „Uraa, jos Ceaușescu! Jos Cea-u-șes-cu! Jos Cea-u-șes-cuu!” Eram un grup de vreo 50 de oameni când am ajuns în fața miliției. A ieșit un milițian tot transpirat, fără caschetă, cu figura năclăită și înnegrită de nesomn. „Sunt căpitanul Moldovan, ofițer de serviciu pe unitate. Stați, nu dați, aveți aici cheile și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească tremurul și oboseala. „Cine vine să preia?” Toți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară, zbârlită, mă privea fără să clipească, fără să zâmbească, cu doi ochi rotunzi, verzi. Cu dreapta ținea de strat pușca atârnată pe umăr, și mâna neagră, mare, cu degetele lungi, osoase, noduroase, mi se păru înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme ușoară, înnegrea un pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de singurătate. - Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau o pulbere neagră, pe care vântul o învăluia și o trimetea pe miriști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții înnegriți de pipă, care avea obiceiul să pună câinii pe noi, sau pe Buni Walsh care mârâia dacă încercai să-i iei sticla de parfum (pe care îl bea ori de câte ori îi găseau celelalte sticle de alcool și i le vărsau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întunecat. În mod inexplicabil, singura fereastră era cea prin care vindeau timbre, iar aceasta era încă închisă bine. Agrafe de birou, formulare și documente zăceau împrăștiate pe o podea cenușie și murdară, iar câteva teancuri instabile de registre și scrisori, înnegrite de praf, erau puse deoparte, gata să dispară în întunericul decolorat de sus. Sampath rămase la intrare, cu ochii bine închiși, parcă pentru a le da timp să facă trecerea de la soare la umbră. În definitiv, nu dormise în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
râșnița. I-am scos capacul prea devreme, orbindu-mă și spreind fiecare crăpătură din bucătărie. În cele din urmă am reușit să-mi croiesc drum afară din bucătărie cu o cană de cafea căldicică, dar foarte neagră, care s-a înnegrit și mai tare după ce i-am adăugat și laptele. Până la urmă am reușit eu s-o înghit. Ei și, ce-i cu asta? Am dat totul peste cap în casă, tăvălindu-mă cu Shadow pe podea, spunând lucruri ca: „Strașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cele nouăzeci de tranchilizante. O vreme, m-am simțit al naibii de minunat. Năzbâtia asta cu sinuciderea e un fleac. Am început să aștept. Apoi m-am simțit invadat de spaimă. Era ca o contracție - ca și cum lumea s-ar fi mărit și înnegrit pe măsură ce eu mă micșoram și păleam. Taticule, mi-am spus eu, am nevoie de ceva de băut sau de un tranchilizant. Dintr-o dată m-am înveselit și am început să privesc spre partea senină a lucrurilor. I-am tras una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-un gând Spre locuințele lacustre... Gri Plâns de cobe pe la geamuri se opri, Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; "I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat; Ninge gri. Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Apa din baie se făcu neagră. Probabil că fusese complet jegos. Părul îi fusese o claie încâlcită și spălăcită. A hotărât să facă o a doua baie. De data aceasta a avut doar apă rece, rece dar nu conta. A înnegrit din nou apa. Doar după a treia baie s-a putut declara curat. Când a ieșit din sala de baie, Igantius Gribb îl aștepta, cu o mulțime de haine întinse pe pat. Vultur-în-Zbor și-a ales un costum modest, închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de la intrare. — Bine, a spus Flann O’Toole. în vreme ce toți trei ucigașii se îndepărtau, coborând treptele de piatră, marele frasin ardea în spatele lor, iar trupul unui om, ridicol de mic în comparație cu trunchiul de care fusese legat, se carboniza și se înnegrea în flăcări. Atunci când limbile de foc au atins funia care îl ținea, a căzut brusc și a rămas întins pe pământ, în timp ce vâlvătaia devenea tot mai puternică. Ramurile se prăbușeau în ploi de scântei și fum în jurul și deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
purității primordiale”. Metafore ale acestei trăiri le găsim frecvent în și în literatura populară dar și în miturile fundamentale. În capitolul „Spiritualitatea bipolară” sunt amintite următoarele legende din folclorul românesc, legenda pământului transparent (purtător al purității primordiale) care s-a înnegrit în urma conflictului biblic între Cain și Abel. În legenda grâului cristoforic se arată concepția țăranului român conform căreia pe fiecare boabă de grâu ar fi desenată figura lui Iisus Hristos. Legenda clerului megieș schițează refuzul categoric al țăranului român de
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
În alte nouă, având fiecare În interiorul său o cifră a cărei sumă, adunată pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul turnat În acvariu avea un efect asupra acestor numere, care se Înnegreau sau se albeau, trecând din starea yin În starea yang. Uneori, În timp ce delira, Noimann era convins că broasca ascunde Înlăuntrul ei secretul nemuririi. Nu era de mirare, deci, că pătratul lui Saturn, comunicând cu zodiile, pe care-l avea Înscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o fi întâmplat? Radu: Toamna chiar s-a instalat sus pe culmea dealului, în rochiță brumărie; Se așează pe câmpie. Prezentator: Iată, anul a trecut, iarna iarăși a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ca cea de alaltăieri. În camioane era foarte frig și tot pământul era acoperit cu frunze smulse din arbori de furtună. Multe case erau complet distruse, cu pereții ciuruiți de gloanțe, cu pereții năruiți sau cu pereții rămași În picioare Înnegriți de fum. Printre case puteau fi zărite numeroase gropi de obuze, și apa cu frunze și crengi rupte de furtună le umpluse ochi. Pe marginea drumului se mișcau sute de oameni, civili care se refugiau sau căutau de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi); culorile covorului nu mai sunt șterse ci vii; perdelele, foste cândva albe, nu-mi mai par Înnegrite de fumul țigărilor ci asortate, prin cenușiul lor discret, la restul culorilor din Încăpere. Chiar aerul care pătrunde prin fereastra deschisă pare mai puțin poluat, iar din stradă nu se aud ambreajele autobuzelor, ci pornirile line ale unor limuzine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]