723 matches
-
puțin precizarea aceasta, dar cum știam că Chabùvorbește multe lucruri fără șir, nu m-am temut de consecințele ei. De sărutat pe gură, Maitreyi nu m-a sărutat, și în curând a trebuit să ne întoarcem la mașină. căci se înnoptase bine. Până acasă am uitat întîmplarea. În noaptea aceea, Maitreyi nu a venit la mine. Din prudență, îmi mărturisi ea a doua zi. Nu-mi amintesc cum am petrecut timpul până aproape de ora șase, când m-am îmbrăcat în costumul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn pe un căruțaș unde mă aflu și cum pot ajunge spre o gară. M-a îndreptat către o haltă din apropiere de Burdwan, pe care am găsit-o în înnoptat. Primul tren venea tocmai spre ziuă și nu oprea aici. A trebuit să mă sui într-un personal pe la miezul nopții, într-un vagon de clasa III (căci nu aveam curajul să intru într-un alt compartiment), cu care am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce se întîmpla cu el. Laura îi puse mâna pe braț: - Haide, c-am rămas ultimii, șopti. E târziu... Nu s-a ridicat decât când s-a simțit tras, cu putere, de braț. - E târziu, domnule elev, vorbi Zamfira zîmbindu-i. Înnoptează... Dar privi buimac în jurul lui și începu să-și frece ochii. Apoi privi din nou, clipind repede, încercînd să se trezească. Erau în porumbiște, și parcă niciodată nu auzise atâția greieri deodată. Deasupra lor, cerul pălise, dar stelele încă nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înfundăm din nou în porumbiște, și ne odihnim. Iliescu se oprise la câțiva pași, pe stânga, și le făcu semn, ridicând brațul. - Să fim mai cu băgare de seamă, șopti. Să mergem răsfirați, ca să nu răscolim porumbiștea. Asta până ce se înnoptează bine. După aceea, ne-om lăsa mai în voie... Domnule elev, adăugă apropiindu-se, dumneavoastră vă țineți la mijloc, între noi. Vă uitați când la stânga, când la dreapta, și urmăriți cum se clatină porumbii. Când vreți să vă odihniți o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aproape de necrezut faptul că nu am avut programat de acasă nici cazare, nici nimic altceva, în nicio zi, și totuși în fiecare zi am găsit unde să dorm. De cele mai multe ori, în prima parte a zilei nu știam unde voi înnopta, dar mereu am întâlnit persoane care s-au interesat pentru mine. Era suficient doar să apelez la ajutor. Si mai ales când aflau că sunt în pelerinaj, disponibilitatea lor era și mai mare, mai ales a acelora care fac parte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
excursiei trebuie înmînat fiecărui jurnalist, în dimineața plecării. De obicei excursiile de informare se desfășoară pe parcursul a două sau trei zile. Din această cauză, alături de cele trei mese obligatorii pe zi, trebuie să alegeți și locurile și hotelurile unde veți înnopta. Consilierul PR al sistemului trebuie să ia neapărat parte la excursiile de informare și să ofere în permanență informații despre sistem. În cazul în care aveți un partener stabil, un alt sistem puternic, cu care realizați un tot unitar, excursiile
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
eternei supremații neîndurătoarea a timpului. De aceea, cele două câmpuri semantice, asociate, al existenței și al timpului, sunt foarte bine reprezentate în carte, printr-o avalanșă de cuvinte, dintre care amintim: etate, clipă, moarte, a trăi, a îmbătrâni, noapte, a înnopta, toamnă, veac, temporalitate etc. Această lirică subiectivă, preponderent confesivă, este manifestarea unei sensibilități exacerbate a poetului care pendulează, cu luciditate totuși, între a-și asuma statutul de conștiință / purtător de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care constituie masa pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Se purta încă precum un stăpân - Cred că era mai marele peste deal. Era parcă mai tânăr și frumos îmbrăcat, Încât înțeleg că mă aștepta. Înclin să cred că s-a bucurat Aș fi vrut să mai stau, dar se înnopta. Pe amândoi, grijulie, noaptea ne învelea, Iar eu îmi doream mult să rămân, Să stau toată noaptea în preajma sa, Dar am plecat, urmând să revin. Și ceilalți copaci erau arâtoși, Încât bucurându-mă, să-i spun am uitat Că sâmburii
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Doar o dată s-a odihnit la margine de șanț pe-o piatră roasă rămasă dintr-un podpoate căuta poarta pe care-o știa, iar aceasta, acum nu mai era. Ultima dată se îndrepta din nou spre pădure, deși aproape se înnopta. Nimeni n-a mai aflat pe cine acel străin căuta, iar faptul c-a trecut prin sat curând se va uita. Cuib gol Spusele tale s-au rotit atât de mult în capul meu încât s-au rotunjit în cele
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Hristos. Tot mai mulți Își smulg limbile și le duc la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile din lăuntrul meu numai prin porunci militare. Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară. Într-o scaldă de mistreț vreau să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu matrițele etnice cu care țiganii vor tipări un Dumnezeu de lux. E cald și bine aici În groapa Glina a poeziei moderne, În scăldătoarea mistreților, unde
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
stau, precum Venus perisaltica, vreau să te am, să te posed, nu te uita la Înfățișarea mea, stăpîne, ea nu este decît un văl al neștiinței, uită-te dincolo de ea, și vei vedea adevărata frumusețe care se Întovărășește, atunci cînd Înnoptează, cu Spasmul Etern, pentru că eu sunt mișcarea, desfacerea, sunt ghiocul, vampirul roșu al amețitoarei Sophia, cea care ține În poale porfirul acusmatic, spasmul focului nestins, esența divină Împreunată cu mirtul și scorțișoara pe care, iată, domnul meu, ți le ofer
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vânt firavele-i crenguțe. Melcul, singurul care și-a dorit atât o ploaie, iese-ncet din casă și-o pornește afară, așa fără nici o țintă. Înălțând coarnele mici zărește un licurici zgribulit: -Mi-aș continua plimbarea, dar afară s-a înnoptat. Vrei să-mi luminezi cărarea? -Vai, melcule, vreau să-ți spun, Ploaia asta blestemată Mie-mi stinge felinarul! N-am ce face n-am să pot Trebuie acum să plec. Ei să vezi și păsările speriate cu penele ude leoarcă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
am văzut că Eleonora se ridicase. O durea genunchiul și nu mai putea fi vorba să mergem mai departe. Era o problemă chiar drumul de întoarcere. Am trecut prin dreptul colibei fără să mai intrăm. O clipă, am vrut să înnoptăm acolo, pe urmă ne-am hotărât să încercăm să ajungem la gară. Nici la capelă nu ne-am oprit. Când am ajuns însă în partea acoperită cu ferigi a povârnișului am regretat. Se însera și, cu siguranță, n-aveam cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și de care mă mai agățam erau, firește, amintirile. Se pare că și irealitatea este peticită din realități. Și eram sigur că în clipa când ultima amintire se va rupe, mă voi prăbuși în gol. Într-o seară, când se înnopta, a apărut din nou o pisică. S-a uitat la noi și pe urmă s-a îndreptat spre mlaștină. După ce pisica a dispărut, m-am sculat de pe bancă și am pornit pe urma ei. N-am făcut nici o sută de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice inițiativă. Mi-aduc aminte că odată îmi trebuia urgent o sumă de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, să-i cer un împrumut, pentru că era ziuă. Am așteptat să se înnopteze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altădată, plecasem la o întîlnire și, ca să nu întîrzii, rămăsesem cu uniforma de licean pe mine. Simțeam că mă sufoc, mă frământam fără să găsesc astâmpăr, încît fata nedumerită de purtarea mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să se facă necesara curățenie și văruitul în camerele în care aveam să stăm. Ne-a sprijinit sora revizorului școlar, tânăra învățătoare Cornelia M Stratula. Spre apusul soarelui, când am ajuns, totul era pus la punct și până s-a înnoptat lămpile erau pregătite să lumineze sărăcăcioasa noastră mobilă, dar cu gust aranjată. Urma să mai așezăm cărțile, și nu erau puține, pentru care eram amândoi în concurență la lectură. Cu noi, ca amintire din Marineanca, rămăsese doar Nenev Maria, elevă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
porni mâine la prânz spre Pireu. Și ce căpitan și-ar permite să plece hoțește, lăsîndu-și pasagerii prin porturi străine? Cu toate acestea, câteva clipe, fac calcule nebunești despre posibilitățile de a ajunge, de la Izmir, acasă. Între timp, s-a înnoptat. "Biju" și "Monseniorul" se opresc, gustă din diverse dulciuri (unele se numesc "tulumbe", ceea ce, evident, stârnește veselie). Altcineva ne lămurește, cu maximă seriozitate, că, de fapt, nu e nici o furtună pe mare. N-am plecat ieri și nu plecăm nici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
alte perturbații meteorologice provoacă zgâlțâituri violente și prăbușiri care îmi dau emoții. De câte ori văd aprinzîndu-se avertismentul luminos "Legați-vă centurile de siguranță", mă crispez. Ca ultimul superstițios, mă agăț de orice gând care poate să-mi insufle curaj. S-a înnoptat, afară e întuneric beznă și urmăresc cum lumina de la capătul aripei clipește ca un girofar. Noroc că nu sunt fulgere. Comandantul Airbus-ului cu care am venit la New York mi-a explicat că, în nucleul unei furtuni, un aparat poate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bezne, poate că atunci mi-ar fi lesne să-mi adun risipirile, să-mi scriu amintirile și să spun tuturor: de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele!... la fereastra nădejdii, zăbrele la ușa salvării - lacăte, iar frunțile noastre palide înnoptaseră toate. Când deodată din mijlocul nostru, izbucni ca o flacără neagră, ura. Focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă. Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite zdrobiră tăcerea în cioburi de răcnete
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
S-au dus în dormitorul de campanie, că și așa se cam lăsase noaptea, și s-au culcat. Fără griji. N-avea cum să-i atace, doamne ferește, cineva, pentru simplul motiv, că, nu știa nimeni că ei urmează să înnopteze aici, cu atâta bănăret asupra lor. Și s-au culcat. Și au adormit. Când s-a pornit furtuna, el visa. Dar ce visa? Parcă ajunsese în rai. Acolo,în fața tatălui ceresc, dădea socoteală despre ce vor face cu atâta amar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
La care să intrăm? Nu mă pricep. Nu am fost,în nici unul. Atunci, propun eu. Da. Aici. Imediat, la dreapta. Da. Au intrat. Au fost serviți dumnezeește. La urmă, când au voit să plece, și-au dat seama că se înnoptase demult. Era cam răcoare. Elîi oferi pelerina pe care o ținea, de obicei, ca rezervă,în minigentuțadiplomat. Ea i-o acceptă. Unde mergem? Nu-s hotărâtă. La mine, dacă te invit, vii? Desigur. O luă delicat de mânuță, ea se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
noaptea pe drum. Șoferul se scuză. N-a fost vina lui. Eu continui să nu fiu deloc conștient de gravitatea acestei călătorii. Nu-mi dau seama că, pe parcursul câtorva ore, copilăria mea a murit. Am ajuns la București după ce se înnoptase bine. Poate, era târziu, dar cât de tîrziu? Nu știu. În septembrie 1937, Bucureștiul mai era, încă, "micul Paris". Normal ar fi fost să fiu șocat, uluit, când am intrat în oraș. Dezmățul reclamelor luminoase ar fi trebuit, în mod
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor pricinuite de afaceri, din cauza grijilor financiare care l-au covîrșit, un infarct datorat tensiunilor tipice pentru un adevărat businessman... La bar rămîneau pînă se Înnopta; În timpul ăsta femeile Îi așteptau afară, pe terasă și copiii Începeau să-și piardă răbdarea, fiindcă voiau să meargă acasă. Se Încheiau afaceri și la bar, dar de obicei se trecea În revistă cu eleganță situația politică a țării sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care o să le repete la un pahar de whisky după Întrunirile acționarilor din New York, fiindcă de acolo Își aduce dolarii americanul ăsta care știe cum să cheltuiască și să investească aici banii, e dat naibii străinul. Mai tîrziu, cînd se Înnoptează, Întregul conținut al paginilor cu evenimente mondene ale cotidienelor se mută treptat pe la hanurile pitorești, care sînt ca niște bucăți rupte din epoca stăpînirii coloniale și Încrustate de multe ori În cele mai moderne clădiri din Lima, orașul viceregilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru ea, cât și povestirea despre Gina. Nu vă pot spune cât de trist era să fac dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum pri vea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochir leni, unde stu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]