1,931 matches
-
la bucătărie, Acum mergem să ne aranjăm, nu întârziem deloc, spuseră ei, Așteptați, le-o tăie șeful, apoi, adresându-se primului adjutant, Servește-te de baia mea, altfel nu mai plecăm de aici. Cel căruia i se acordase favoarea se înroși de satisfacție, cariera lui tocmai făcuse un mare pas înainte, avea să se pișe în wc-ul șefului. În garajul subteran îi aștepta un automobil ale cărui chei venise cineva, în ziua anterioară, să le lase pe noptiera șefului, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oaspeți. Sau poate că Moartea Îi așteptase deja acolo, cu craniul gălbejit ascuns sub chipul unuia dintre ei. Și se pregătea să preia cârma vieților lor În turnul acela dărăpănat, așa cum făcuse odinioară pe corabia morților. Soarele Își Începuse coborâșul, Înroșind fațadele caselor. Ajuns În apropiere de Orsanmichele, Dante se gândi să o ia spre Torre della Castagna, pe lângă casele familiei Cerchi. Putea fi un prilej să Își salute repede rudele, care locuiau pe aceeași stradă. Dar mai apoi se răzgândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit bine ce a fost În viața mea, Îl Întrerupse poetul pe un ton zeflemitor. Multă lume din Florența ar putea-o descrie, cu o pană chiar cu mult mai iscusită! - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înainte! - Cine e, Cecco? urlă poetul, Înșfăcându-l de gât și scuturându-l cu violență. - Arrigo, chelălăi sienezul, căutând să se elibereze din strânsoare. Dante Îl strânse și mai abitir. Sub mâinile lui, fața trăsnitului său prieten Începuse să se Înroșească. Simțea pe figură stropii de salivă din gura care Încerca cu disperare să respire. Apoi Îi dădu drumul brusc. - Arrigo! murmură el. În fond, la asta se și aștepta. Așa trebuia să fie. Potrivit rațiunii, care nu greșește. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta îl amuza!“. Răspunde în sfârșit: — Nu mă mai surprinde nimic. Dacă ați fi văzut ce am văzut eu, de luni întregi, ați ști că orice e posibil. Frumoasă frază, nu? Și poc! în nasul judecătorului, care începe să se înroșească. — Negați? țipă judecătorul. — Recunosc, răspunde celălalt liniștit. — Ceee? urlă bretonul apucându-l de guler pe amicul său. Ai înnebunit, ce spui, nu-l ascultați, eu nici nu-l cunosc, suntem împreună doar de ieri seară! Nu știu ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-l aud vorbind despre Clămence, evocându-i imaginea și numele, a fost ca o lovitură: era ca și cum ar fi încercat să orneze o grămăjoară de bălegar cu un fir de iasomie. — Tăceți! i-am spus. Se holbă la mine, se înroși și țipă furios: — Cum? Îndrăzniți să-mi dați ordine? Mie? — Duceți-vă dracului, îi răspunsei. Mierck era să se prăbușească de uimire. Matziev s-a uitat la mine de sus, nu a zis nimic, și-a aprins un trabuc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în această casă micuță. Tristețe păstrează încă față de mine acea distanță respectuoasă, dar nu ratează niciodată ocazia să mă întâlnească pe drum cel puțin o dată pe zi. Ieri, nu știu dacă a fost din cauza frigului, dar cred că s-a înroșit la față. Are o servitoare bătrână, Barbe, care locuiește acolo cu soțul ei. Mă înțeleg bine cu ea. Câteodată iau masa cu ei. Am luat obiceiul ca, în fiecare dimineață, să urc în vârful colinei. Este acolo o pajiște mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și, la sfârșit, faci asta?, pui chiloții sub pernă?, și Frumoasa Neli se uită luuung la actriță... Loredana nu-i răspunde, e neliniștită de altele, nu știu ce am, dar ceva se întâmplă cu mine, transpirase și pielea pe gât i se înroșise, formase niște rotocoale curioase, aveau forme aproape geometrice, niște cercuri pe care femeia le scărpina apăsat, privirea grădinăresei o deranja, poveștile astea mă obosesc. Dar o să mă simt eu și mai bine, își promite actrița, ți-am promis că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am căutat prin baie și prin toate dulapurile, până și-n lada de la pat: nimic, nici o urmă de femeie, de haine, papuci, smacuri. Doar pe o masă de cafea era un vas cu mere verzi, care miroseau amețitor. M-am înroșit ca o liceană și, când a intrat, am sărit de gâtul lui. Era înalt și-i ajungeam greu la gură, dar m-a ridicat în brațe. Parfumul bărbatului tânăr se amesteca perfect cu mirosul merelor verzi de pe masa aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe-aici, așa, ca să vadă ce mai fac oamenii lor. Știți că, la noi, când Dumnezeu sosește, busuiocu-n casă crește, iar de cele sfinte vedem cu toții, așa că aproape toate gospodăriile înfloreau într-un dreptunghi de aur, florile de mușcată râdeau înroșite pe la ferestre, femeile și bărbații mergeau la biserică, smeriți și fără păcate... Hâââm... Ei, de n-ar fi așa, nu s-ar povesti. Au mers cei doi cât au mers și, pe un drum, s-au întâlnit cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunt, au fost ale lui?, Dumnezeule!, nu face el așa ceva, vrea să mă facă geloasă, doar să mă facă geloasă, dar nu țineeeeeeeeeee!, băiete, nu ține!... dar gândul... a pus carnetul la loc, așa de repede, ca pe un clește înroșit în foc... Trebuia să-i pregătească scena, să uite de carnetul cu nume, o repetiție e o repetiție, se face pe scândură, nu? Atârnase în mijlocul camerei trei pânze lungi - cumpărase niște stambă ieftină, purpurie -, le prinsese cu piuneze de tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
io i-am zis lu Mișu și Mișu a zis să vedem cum le-o lua Sorinel, și Sorinel le-a luat. Audiența rămase o clipă pe gânduri, rumegând cele auzite. Și dintr-o dată, un hohot puternic de râs îi înroși obrajii lui Horațiu și aproape că-l dezechilibră pe nea Ovidiu. Până și agenții din America hohoteau în buncărul lor. - Iată, luă Mișu portretul din mâinile tremurânde. Iată-l pe adevăratul Halterofil din Vitan! Eu zic că nu Mariana, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este că nici nu am avut-o: ― Domnule, ești oribil, nu ne placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
astfel devin și aceștia slabi. Dar ce se întâmplă oare cu acul? Gerhard Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așteptat, asta mai lipsea! Frica și excitația pot să‑l termine de tot pe un om neterminat. Și asta tot eu trebuie să fac, hă? În sfârșit, în sfârșit se întâmplă ceva, se urnește și se mișcă, în timp ce Gerhard se înroșește și se albește puternic. La început se mai prăbușește de câteva ori ca un castel din cărți de joc. Anna observă cu interes manevrele la care e supus membrul lui Gerhard, jucându‑se între timp cu prezervativul. Merge, nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tati și mami și găsesc aici un prieten nedorit. Intră mami și iată că tati țopăie și el în urma ei. Nu‑mi dai tu un pupic, mie, care sunt tatăl tău, îl provoacă acesta pe fiul său preferat. Fiul se înroșește și spune că nu, știi tu de ce. Ei, de ce nu? Fiindcă mătușa a spus nu de mult că numai homosexualii se pupă cu persoane de același sex. De unde scoate băiatul chestiile astea, noi pe vremea noastră nu știam așa ceva! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face de obicei la el acasă pe canapeaua lui extensibilă, timp în care ea vrea să privească. Hans spune că nu poate să facă asta în fața ei. Sophie spune că vrea ca el s‑o facă în fața ei. Hans se înroșește ca racul și, emoționat, subliniază motivele pentru care nu poate. Dar trebuie s‑o facă, spune Sophie, altfel poate să plece în momentul ăsta și să nu se mai întoarcă niciodată. Neîndemânatic, Hans se dezbracă, mai neîndemânatic decât la WAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o casă de producții video care se ocupă și de distribuție, dar și de producție. — Cred că ți-am mai spus asta, exact ăsta e genul de muncă care cred că ți se potrivește, mă Întrerupse Akemi. Obrajii i se Înroșiseră ușor, ochii Îi scânteiau, iar buzele i se umeziseră. O prietenă intimă În care puteam avea Încredere... — Am participat la trei filmări. Primul film, despre povestea unui cățeluș, n-a avut succes, al doilea, despre un star pop de paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că săracii nu prezentau nici o atractivitate. Încă din copilărie am suferit destul de mult din cauza tendințelor mele nimfomanice. Nu e vorba de genul de suferință pe care o simți când smulgi ierburile de pe o plantație de orez și pieptul ți se Înroșește, Înțepat de vârfurile buruienilor, ci nimic mai mult decât suferința resimțită Încă de la grădiniță, când mămicile băiețeilor din vecini le interziceau să se mai apropie de mine, după ce-i urmăream pe cei mai drăgălași. Cu toate că eram un copil, Înțelegeam mecanismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și am avut o erecție instantanee. În acel moment privirea lui Keiko Kataoka se Îndreptă Înspre șlițul meu și mi-am dat seama că a Înțeles ce se Întâmpla cu mine. Ea nu a spus nimic, dar eu m-am Înroșit de rușine până În vârful urechilor și nu puteam să-mi mai stăpânesc tremurul. Nu mai aveam ce face. Eram complet dominat. Dorința era mai puternică decât mine și, pentru prima dată, mă simțeam complet lipsit de apărare. Keiko Kataoka Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a-i linge picioarele, fără a primi permisiunea să fac asta, și izbucneam În lacrimi ca un copil mic. Abia când Încheieturile au Început să mă doară din nou, mi-am simțit vârful penisului arzând ca o bucată de fier Înroșită În foc. Aveam senzația că doar vârful penisului era viu În mine. Apoi corpul mi-a fost străbătut deodată de un spasm de parcă mii de râme mi-ar fi invadat Întregul corp, și am ejaculat atât de puternic Încât sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fesele goale, frecându-se de suprafața scaunului. Aproape imediat Becker fu în picioare frecându-și mâinile precum cel mai îndatoritor dintre comercianții stradali. — Ei, foarte drăguț, nu-i așa? Becker își puse brațele în jurul a două dintre fete, cu fața înroșindu-i-se de excitare. Privi prin cameră și, negăsind chipul pe care îl căuta, zise: — Spune-mi, Evona, unde e mașinuța aia drăguță de făcut copii, evreica aia care lucra pentru tine? — Te referi la Esther. Din păcate, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar putea să fi făcut fiul dumneavoastră de unul singur, fără să vă spună. Ca și cumpărarea acelei reviste despre care mi-ați povestit. Cum se numea oare? Urania. Era în mod evident jenată și chipul ei începu să se înroșească. Frau Lange înghiți cu greu înainte de a răspunde: — Reinhard are drept de semnătură asupra unui cont bancar limitat care este prevăzut să acopere cheltuielile lui ca director al firmei. Însă nu vă pot explica la ce se poate referi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbesc de fenomen în sine. De unde vine, dom’le gravitația, poți să-mi spui? — Din cauza forței magnetice a Pământului, corpul dumneavoastră este atras... — Ete, scârț! făcu Aciobăniței. Da’ magnetismul de unde vine? Cine-l provoacă? — Tovarășe comandant, vă rog frumos - se înroși deodată pilotul -, dumneavoastră cred că vreți să-mi verificați nivelul ateist-științific... Nu e cazul, să știți... pot dovedi, sunt fiu de țărani simpli, cu carte, pentru mine teoria lui Oparin e sfântă, adică nu sfântă, nu acesta e cuvântul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de teatral mi-a spus că a avut o mare dragoste, dar mama ei de pe patul pe care stătea, a spus încet printre dinți: -E na, parcă numai una! Cine să stea cu o nebună ca tine! Cocuța s-a înroșit la față și ea care până atunci încerca să-mi dovedească educația ei aleasă, a luat papucul din picior și l-a aruncat în mama ei care, a început să o blesteme. -Lasă că nu te-ai măritat tu, că
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]