1,431 matches
-
zări încuiate? Doamne, iartă-le sufletul lor, Iartă-ne, Doamne, acele păcate! ................................................... Sunt un om liber, prea liber acum, Lacrima pruncilor arde sub pleoape, Se-aude Colindul cum vine pe drum- Vai, TIMIȘOARA e-atât de aproape! Referință Bibliografică: Colind însângerat... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 351, Anul I, 17 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
COLIND ÎNSÂNGERAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351018_a_352347]
-
Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Ion IANCU VALE AȘTEPTAREA LUI HRISTOS E iarăși Paști, aicea, pe Pământ, În suflete, în aer și-n cuvânt. E iarăși Paști, Hristos a înviat Ca niciodată mai hulit și-nsângerat. Căci răii vor să ne lipsească de Hristos, Plămadă din Dumnezeiescul Os Și stau la pândă, cocoșați de ură, În buncăre de aur și de zgură. Fiindcă nu-i lasă prin a Lui Nemoarte, Spre moarte omenirea să o poarte
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
sublimă și celestă arcă Pe El, pe Marele Isus Hristos Cel Bun, Cel Drept și Cel Milos. E iarăși Paști, aicea , pe Pământ, În suflete, în aer și-n cuvânt. E iarăși Paști, Hristos a înviat Ca niciodată mai hulit și-nsângerat. Nicolae NICOARĂ-HOREA VIN PAȘTELE Eu știu că înțelegi durerea mea Și bucuria Învierii, iată Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea Să vină pretutindeni și deodată! Catolic, ortodox, baptist, oricine Să înțeleagă adevărul sfânt, Vin Paștele, precum Crăciunul vine Și
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
de vinuri”, „lacrime” - este reluat și în poemul „E prea târziu”, sugerând din nou, abundența, bogăția. „E un exod de mere coapte peste sat/ oștiri de care vin îmbelșugate/ potop de vinuri iară s-a lăsat/ din lacrime de soare-nsângerate.” Satul lui Petru Lascău este posesorul acelei spiritualități populare pe care Lucian Blaga a definit-o exemplar, atunci când a afirmat: „eu cred că veșnicia s-a născut la sat.” La rândul său, George Călinescu vorbea despre „o lirică a liniștii
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
vii, sensibile, vulnerabile, umane. Lacrima e muzica sfâșietoare a sufletului prin care se spală suspinul. Când un sentiment este îngropat de viu el nu moare, dar în schimb devine un izvor nesecat al lacrimilor și de multe ori al acelora însângerate. Apa aceea specială ce alungă dorințe înăbușite. Lacrimile durerii sunt sărate, pentru că poartă în ele durerea, pe când cele ale fericirii sunt dulci, deoarece sunt încărcate de bucurie, zâmbete și mulțumire. Atât lacrimile de eliberare a tristeții, cât și cele de
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
posibil : e ziua de naștere a nebuniei! Hei, tu, ce vrei să ne spui cu normalitatea ta depășită? Ne obstrucționezi prezentul.Hai, valea! Ia-ți viitorul de aur și lasă-ne să trăim! La voia întâmplării. Pianul neființei are clapele însângerate : ce înger cântă simfonia destinului acum?! Aripile golului plutesc printre note. Când ți-a murit Dumnezeul, omule? Marchează!Ori, dacă mai are vreun rost, îngenunchează! Femeile, ca niște zăbrele metafizice, te-ajută să-ți suporți absența.Până la urmă tu ești
DEŞERTUL DE CATIFEA (37) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354851_a_356180]
-
solidarității spirituale. Cu cât criza politico-economică ori socială era mai adâncă, cu atît înălțarea religioasă era mai înaltă și tendința de salvare a Neamului prin rugăciune devenea tot mai profundă. „Unde sunt Ierarhii noștri?” se întrebau tinerii revoluționari în zilele însângerate ale lui Decembrie 1989. Iar Vlădicii, din spatele perdelelor grele de catifea aurie, care le camufla mitrele zgâlțâite de cutremurul revoluționar, răspundeau: „Închideți ușile Catedralelor să nu ne pângărească mojicii ăștia anarhiști”. ( a ne reaminti de Catedrala din Timișoara în zilele
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
Decembrie 1989. Iar Vlădicii, din spatele perdelelor grele de catifea aurie, care le camufla mitrele zgâlțâite de cutremurul revoluționar, răspundeau: „Închideți ușile Catedralelor să nu ne pângărească mojicii ăștia anarhiști”. ( a ne reaminti de Catedrala din Timișoara în zilele acelui decembrie însângerat). Și ușile grele se închideau, în timp ce „mojicii” cădeau împușcați rând pe rând, înroșind treptele reci cu sângele lor fierbinte și neprihănit. Dar și acum milioane de creștini români deznădăjduiți de greaua apăsare și împilare economică, socială, politică și religioasă prin
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
care este debarcata intempestiv, la marginea unui șanț, de mașină care o transportase. Planul real se îmbină perfect cu cel fantastic și imaginile prezente tind în mintea protagonistei să reînvie un trecut secular plin de parfumul dar și de arena însângerata a epocii cruciaților. Pe aceste plaje epice, scriitoarea se mișcă lejer, cu dibăcie și dexteritate. Raportarea permanentă la istoria și tradiția locului este un procedeu pe care Melania Cuc l-a mai folosit în românele sale. Fantasticul real ar fi
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Învinuitul, ținut strâns de doi polițiști, privea stupefiat și disperat, cum ies din sală cei care‑i hotărâseră soarta fără să țină cont de dreptul său în a‑și exprima opinia. * Seara târziu, după ce soarele trecuse linia orizontului lăsând cerul însângerat, Silvia își ștergea lacrimile înainte de a intra în salonul în care Iuliana o aștepta nerăbdătoare, cu nervii zdruncinați. Și‑a aranjat părul și a încercat un zâmbet liniștitor în colțul gurii. Nu dorea să‑i spună fetei toate cele discutate
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
și-n ceruri s-au deschis Uși largi. Din ele curge mireasma-mbătătoare A harului, prin care, din cer ne-a fost trimis Drept jertfă sfântă Mielul pentru răscumpărare. Lumină Învierii de-atunci se varsă lin, Și pacea curge peste însângerata glie, Din nou coboară îngeri din cerul cristalin- Creștinii se adună la ceas de bucurie. Altarele sfințite în alb s-au îmbrăcat, Bisericile, toate, par torțe vii, aprinse, Ce ard cântând cu patos „Hristos a înviat,” În corul cel de
E CEAS DE SĂRBĂTOARE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368829_a_370158]
-
pentru a nu umbri, Veșnicia. Parcurgând verticalitatea spațiului dat, Într-un timp fără de timp, Recreezi viața, o inimă plină, fără egal! PRIN ÎNVĂLUIRE M-AI LUAT Timpul se scurge mereu prin pânza deasă Un cocor a plecat iar, în amurgul însângerat, Cerul sub fruntea-ți semeață părea uscat, Când ai plecat, prea curând, de acasă. De atâtea ori am cercetat, Umbra întunecoasă ce țese spațiul, Legând distanța dintre noi, Între mine și tine, lumini ne dezveleau Gândurile noastre senine. Acum mă
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
darul tău. TACI, INIMĂ, TACI... Nu mai vreau să port poveri de fier Și de aceea-i poruncesc inimii mele: taci inimă, taci! Mă prefac că nu aud, Parcă astăzi timpul îi surd, Mă izbesc de gânduri sumbre, în apusuri însângerate, Înecând dorurile mele. Inimă cu gând hoinar, Mult mai suferi cât trăiești, Și mereu tu pribegești. În zadar te tot mâhnești, Căci destinul nu ți-l tocmești, Zilele și anii, nu poți să- i hotărăști. Taci inimă, taci! Azi tu
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
nefericit și lacrimile îi curgeau din ochi. Atunci, trei țărani intrară în mănăstire; pe dată câinele începu un du-te-vino între țărani și copacul cel scorburos, lătrând. Unul din bărbați a înțeles că se întâmpla ceva. Se apropiară și văzură trupul însângerat și ciopârțit al Sfântului. Au săpat o groapă și au așezat trupul în ea. După ce ei au luat trupul Sfântului, câinele alergă la scorbură și luă o bucată din trup, căzută în urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, și, ținând
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
IOVU, ARTISTUL CARE DOINEȘTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Aidoma țăranului care crește pâinea în câmp, pe timp de secetă, cu mâinile și tălpile însângerate, artistul Vasile Iovu cântă la nai doinele și durerile acestui neam cu buzele zdrelite până la sânge. Or, pentru noi, basarabenii, folclorul a fost și este nu numai o răsfrângere a sufletului, dar și o formă de rezistență la prigoniri, la
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
s-a prăbușit totul cum s-a estompat lumina și s-au amestecat culorile în această bulboană a timpului e prea mult de atunci, mă gândesc, și număr pe degete anii bufnițele din nuc berzele cocoțate în vârful cerului asfințiturile însângerate dac-aș putea să-mi storc sufletul ca pe-o batistă și să-mi culeg lacrimile înapoi tot n-ar fi destul ca să te adun la un loc într-o singură clipă aici în ținuturile acestea sufocate de liniște unde
EURIDICE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369997_a_371326]
-
contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. Ambele poeme, pe care îmi îngădui a le numi perfecte, deschid calea studiului aprofundat al liricii dorcesciene, așa cum o socot, de ani și ani, ca fiind reprezentativă autenticității, frumuseții, unicității și ținând de Poezia Mare contemporană. Cristina
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
puritate melodică, liturgică, învestită cu sensibile sugestii de ordinul trăirilor și fiorilor de factură metafizică: “În seva florilor e sânge/Și-n lemnul crucii e pământ”./ În sufletul Măicuții curg doar lacrimi/ Și-n miezul pâinii e trup sfânt” (“Iubire însângerată”, p. 11) sau “Din flori de grâu și-n flori de crin/ Se-nalță chipul Lui cel Sfânt, /Izvorât din matca Lumii/ Și din taina înțelepciunii...” (“Chipul sfânt”, p. 10) Și în sfârșit “S-a născut din vis de dor
NORI ÎN SOARE DE ELENA TRIFAN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369741_a_371070]
-
aflu, să îmi fii soarele ce-mi zvântă lacrima Îmbrățișați de liniști sidefii ne vom cunoaște inima... Vreau să te am, vreau să îți fiu lumină-n lumea întunecată, s-aducem iubirii, un viu sacrificiu - tu cer adânc, eu floare-nsângerată. Referință Bibliografică: (Vreau să te am, vreau să îți fiu... / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
(VREAU SĂ TE AM, VREAU SĂ ÎŢI FIU... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369760_a_371089]
-
1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului 2 Octombrie 2015 Mi-e dragă toamna și din toamnă sunt Îndrăgostit de-a pururi de cuvânt, Martori mi-au fost izvoarele și sfinții Că prea destul mi-au îndurat părinții Tăceri însângerate-acolo-n Munți Când umblau pe brumă, triști, desculți, Copil fiind, înlăcrimat din Dor Eu nu le-nțelegeam durerea lor Și din Copilăria mea frumoasă Nu bănuiam ce gânduri îi apasă, Din tot ce adunau, nutrețuri, grâne Cât pentru iarnă
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
adevărat notabilă. Îmbinând perfect adevărul istoric cu prezentul, ficțiunea cu realitatea, a reușit o construcție epică de mare valoare, nu numai literară, dar și istorică și memorialistică. Un eșafodaj uimitor care suie la cer, cu fiecare cărămidă. File de istorie însângerată, prelungite în mintea și inima supraviețuitorilor, marcați pe viață de ororile la care au fost martori sau chiar protagoniști, așa cum este cazul medicului Maor Gruber, a cărui dorință de răzbunare a crescut, s-a exacerbat, chiar și după patru decenii
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
tot ca o ironie, Maor Gruber are parte de moartea care-l va elibera de podeapsă, de amintiri, de călăul său, de tot ce trăise până atunci. O carte răvășitoare, tulburătoare. O carte de maturitate, responsabilă. O filă de istorie însângerată. O filă din marele holocaust. Pe care Aurora Cristea ni l-a oferit spre meditare asupra condiției umane, în memoria milioanelor de evrei care au pierit. CEZARINA ADAMESCU 20 Undrea, 2014 sursa: http://samanatorul.blogspot.ro/2015/01/cezarina-adamescu-recenzie-maor-gruber.html
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Încă de atunci, l-au taxat și l-au tratat ca atare refuzându-i venirea în obștea lor. Iar acum, oricât de mieroase ar fi fost și oricât ar fi mizat pe adresarea către alt public, ce nu știa istoria însângerată a Bisericii noastre, vorbirile despre patriarhul roșu au indignat. Spre deserviciul ideii de unitate în Credință a tuturor românilor. *** Între timp, prin cercetarea aplecată a preotului Nicolae Hurjui care și-a făcut teza de doctorat cu o vastă monografie asupra
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
SABIA CUVÂNTULUI Din boltă albastră în condei să-mi cadă Enigma sorții ce a zidit misterul Iubirii mele troienită-n zăpadă, Am ascuțit cuvânt, ca să despic cerul. Cu el mi-am disecat inima iubirii, De-mi curg în vene, doruri însângerate. Și îmi inundă speranța fericirii, Când dorințe în suflet sunt ferecate. Cu valul timpului i-am spălat trecutul, În idei curate să-i îmbrac viitor. Spre rai dumnezeiesc să-i duc începutul Dintr-un destin menit de cerul ochilor. Pe
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > PRINOS Autor: Râul Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PRINOS În zale-nsângerate timpul doarme ... prinos zilei trec singur printre bestii; pe zări trec cruciați cu steg de trestii, oracular grăind în zvon de arme. N-au somn în noapte nici glas de înger ... cu frunți reci bat târziu în poarta, trag clopote
PRINOS de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362723_a_364052]