126,480 matches
-
pe viitorul poet și eseist. Asemenea incursiuni de identificare, de restabiliri ale unor adevăruri oricât de aparent mărunte ori nesemnificative pe moment înseamnă foarte mult în ansamblul lucrării. Presupune tenacitate în căutare. Pe câtă răbdare, pe atâta entuziasm. Dar mai înseamnă, - și e greu de stabilit ierarhia valorică -, experiență, lectură și cunoașterea ariei largi a publicisticii românești pentru construirea propriului sistem de referințe. Raționamente susținute pe termeni exacți despre lucruri concrete, nu de puține ori ajutate de intuiții, la rându-le
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
mai sus: "Urzeala cărții mele - câtă se vede azi, și câtă va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere fabula mea are picioare de cronică...". Ceea ce înseamnă că evenimentele reale evocate în roman, devin cheia mizanscenelor scriitorului, dezbaterile pe multiple planuri trecute din publicistică în mărturisirile exaltate, în patetismul inspirat și nobil al schimbului de idei dintre intelectualii din paginile romanului, nota lor gravă și esențială, în
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
în secolul al XVIII-lea, orice cuvînt slav ori turcesc. Cele din urmă în special aduceau aminte supremația otomană, de tristă memorie pentru nobila națiune elenă; și ce era mai firesc decît să le înlături, dacă, după ideile vremii, ele însemnau înjosire?". Pentru română, absența unei asemena înverșunări are mai multe posibile explicații. în primul rînd, desigur, conta faptul că influența turcă nu este dintre cele mai importante; în comparație cu cea slavă, mai ales, ea apare ca limitată, marginală; în epoca disputelor
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
buletin nu puteai să ocupi nici un loc de muncă. Am avut prieteni care s-au străduit ani de zile pentru a obține un buletin de București și... n-au reușit. Dacă tatăl lui I. Ianoși s-a aciuat la Elöre... înseamnă că a primit și buletin de București". În optica dascălului de marxism-leninism, "ilegaliștii" care se bucurau în realitate de favoruri ("posturi preferențiale în nomenclatură, case în cartierele declarate "zone interzise", magazine speciale în care erau toate produsele ce lipseau pe
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
strada noastră erau trei asemenea case, una lângă alta, și încă în timpul copilăriei mele o anumită comisie le-a verificat și a stabilit că nu sunt proprii pentru locuit. Pe colțurile fiecăreia s-a scris cu vopsea roșie "CDD", ceea ce însemna "Casă De Demolat". Totuși au rezistat până în anul 1970 și în tot timpul acesta în ele au locuit oameni. În apartamentul nostru de la etajul întâi conviețuiau patru familii, una din ele fiind înrudită cu noi. Însă bucătăria, coridorul, baia și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Ies în piață Și orașului îi asurzesc urechile Cu strigătul meu de disperare..." răsunau versurile deasupra pieței Maiakovski, ca și cum, acolo și în acel moment a fost găsit tocmai cuvântul necesar poetului. În versurile sale, Iurka era exact ceea ce simțeam, ceea ce însemna viața noastră însăși: "Acesta-s eu, Cel ce vă cheamă la adevăr și răscoală, pe alții nu mai doresc deloc să-i slujesc, Rup lanțurile negre, de smoală, Plăsmuite din minciuni ce nu mai contenesc." Ca și el, noi, toți
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
citat pare doar să fi sugerat. Domnul Niculescu a pomenit despre o distincție importantă: cea între reformele ortografice fundamentate științific și cele impuse ideologic. Pornind de aici, argumentul Academiei cum că revenirea la scrierea cu "â" și cu "sunt(em)" înseamnă restabilirea unei tradiții întrerupte de samavolnica reformă comunistă de la 1953 devine pe de o parte ridicol, pe de altă parte propagandistic. Ridicol nu are cum să nu fie, dacă e vorba de restabilirea unei ortografii adoptate oficial în 1932. Din
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
care la noi s-a manifestat destul de serios în special în mediile universitare, de unde Legiunea Arhanghelului Mihail și-a cules numeroși adepți. în acest context a elaborat Sextil Pușcariu, ca demn păstrător al tradiției transilvănene, noua ortografie latinizantă. Asta nu înseamnă că eminentul Sextil Pușcariu ar fi fost un naționalist xenofob, ci doar că - în spiritul epocii - el s-a dovedit omul cel mai potrivit pentru a elabora ortografia limbii unei țări cuprinse de patima naționalistă 2). Să lăsăm acum la
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
pînă și geografia locului s-a schimbat radical; Berlinul de acum o sută de ani, practic, nu mai există - peste el a trecut nu numai timpul, dar și un război devastator. Așa că, să pornești pe urmele lui Caragiale la Berlin înseamnă să te înhami la un fel de "expediție în necunoscut"! Cînd a împlinit 60 de ani, la Berlin, și a fost invitat să vină în țară, să fie sărbătorit, Caragiale a refuzat, spunînd, printre altele: " Fosilele sînt deopotrivă nesimțitoare și
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
te joci cu focul puterii, mai bine intri, în pielea goală, într-o cameră ticsită cu scorpioni. Nu pot să omit dimensiunea tragi-comică a demersului năstăsiot. în mintea lui, înlăturarea lui Iliescu (pentru că la asta se reduce retorica lui belicoasă) înseamnă începutul unei vieți noi, într-o lume nouă. Or, marii corupți, exponenții „lumii vechi" parazitează nu doar Cotroceniul, ci - și încă mai abitir - Palatul Victoria. Prin voia biologiei, Năstase se va descotorosi de Iliescu. Dar cum va scăpa de securistimea
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
a ideilor enunțate în Parlament (îndeosebi lupta împotriva corupției) își pierde credibilitatea. în mod natural, Năstase A., proptit în corupție ca într-un toiag, va fi obligat să se opună presiunii dinspre Cotroceni. Pentru el, a-i înlătura pe corupți înseamnă a-și ucide aliații. Oricum ar decurge lucrurile, Năstase A. șade pe locul mortului. Dacă se opune cererilor iliesciene va fi schimbat, dacă cedează dorinței prezidențiale se duce naibii baza de putere. A amânat atât de mult schimbările, fredonând aria
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
le asumă - obligații ce-i creează, bineînțeles, grămezi de drepturi suplimentare, cu iz autoritarist, deci de control al individului. Mai spune Aleksandr Zinoviev că economia societății occidentale moderne se deosebește de cea sovietică sub aspectul conducerii, dar că aceasta nu înseamnă că nu e condusă deloc. În primul rând - zice - în economie, procentul de activități conduse "de sus" nu este mai mic decât în societatea sovietică. Și în al doilea rând, aici există un ansamblu de instituții, organizații și persoane care
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
cenzura (apar Bietul Ioanide, Cronică de familie, Moromeții, Groapa și Toate pânzele sus! care, ne arată criticul, marchează începutul culoarelor pe care va înainta de acum încolo literatura tolerată). în etapa relativei liberalizări („diversiunea sugerării normalității") dintre 1964-1971, literatura aservită înseamnă doar proze cu tematică istorică orientată politic, în timp ce literatura tolerată se diversifică în funcție de două mari probleme: problema adevărului (literatura ca reflectare) și problema literarității (literatura ca literatură). Apare astfel literatura obsedantului deceniu, a echilibristicii ideologice (dezvăluirea tarelor societății socialiste, precum și
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
ca literatură). Apare astfel literatura obsedantului deceniu, a echilibristicii ideologice (dezvăluirea tarelor societății socialiste, precum și problematica omului și a opțiunilor morale în comunism), revelarea prin recurs la alegorie sau literatura reflecțiilor filosofice și morale în travesti literar. Aspirația la literaritate înseamnă, de fapt, în această perioadă, reciclarea realismului tradițional și încercările de modernizare prin manifestarea interesului pentru individ și complexitatea naturii umane (proza biografică de subiectivitate auctorială și de introspecție) și apoi prin tendința de transfigurare a realului și experimentele formaliste
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
oară?) sincronizarea. Nu cred că astăzi un foarte bine scris roman realist despre colectivizare, război, gulag, revoluție etc. n-ar avea succes, chiar dacă ar sta pe același raft cu Orbitor. Numai prozatori în stare să-l scrie să avem! Asta înseamnă, în fond, postmodernismul față de care criticul se arată atât de sceptic. Revenind, nu e vina optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
bâlbâieli fac, totuși, lucruri importante pentru țară. A-i pune la zid și a-i executa invocând diverse articole de legi (legi călcate, de altfel, în picioare de către chiar autorii lor!) pe Mircea Dinescu, Andrei Pleșu ori H.-R. Patapievici înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor și a nu distinge direcția în care curge râul nebuniei în țara asta. Ca un făcut, dl. Andreescu e cu atât mai înverșunat cu cât cei trei au pornit o luptă titanică împotriva uneia
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
postmodernist-elitiste ajunge să-ți reproșeze "polemismul excesiv", zău că-ți vine să-i reamintești că a tăcea - așa cum tace el și cum tac din ce în ce mai mulți condeieri de marcă - atunci când un semen al tău e călcat în picioare în numele odioșeniei politice înseamnă a fi părtaș la crimă. Arestarea abuzivă a lui Dan Erceanu a devenit posibilă tocmai pentru că foarte mulți dintre intelectualii angajați de la începutul anilor '90 au renunțat la "polemismul excesiv", preferând să-și admire, cu oftaturi diftongate, buricul. Degeaba ai
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
a faptului că Dimitrie Stelaru ar fi dirijat activitatea Cenaclului literar Filimon Sârbu din Constanța: "Arhiva celor două instituții nu s-a păstrat, ori nu s-a descoperit încă; actele deținute de noi reflectă perioada de început a cenaclului." Ceea ce înseamnă că răscolirea arhivelor ori a ziarelor rămâne un concept de netulburat pentru structura unei ediții critice, modelate după preceptele sale ideale. Cu asemenea încrâncenare sau orgoliu benefic, printr-un raționament firesc, ritmul adoptat între 2001, trei volume de poezie și
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
Kundera lasă să se întrevadă o trădare mai amplă, trădarea "societății romanului", cum numea Cioran cultura europeană a Timpurilor Moderne. Or, acestei societăți și culturii ei, romanului în special, vrea să-i rămână credincios Kundera. Pentru el, a fi romancier înseamnă să te subordonezi exclusiv regulilor genului, suprimând orice judecată morală sau ideologică în favoarea îndoielii și relativității specifice "artei romanului" (și artei în general). Nu putem încheia fără a spune că "lista lui Kundera" cu artiști acuzați în procesele secolului poate
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
o forță; doar forța și nimic altceva îi conferă tribunalului legitimitatea; când îi vede pe cei doi intruși intrând în camera sa, K. recunoaște această forță din primul moment și se supune. Procesul intentat de tribunal e mereu absolut; asta înseamnă: că nu privește un act izolat, o crimă anume (un furt, o fraudă, un viol), ci personalitatea acuzatului în ansamblul ei. K. își caută greșeala în "evenimentele cele mai mărunte" ale întregii sale vieți; Bezuhov, în secolul nostru, ar fi
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
foneme se vor anihila mutual, sensul general al acestor cuvinte constând anume în semnificația lui Ci. Comparând înde ele vocabulele care încep cu Ci, constatăm că ele toate trimit la "un corp aflat în învelișul altui corp"; prin urmare (Ci) înseamnă "înveliș". Astfel, limbajul transrațional încetează de-a mai fi de dincolo de rațiune. El devine joc pe baza unui alfabet conștientizat de noi, drept o artă nouă pe care deja o putem prevedea. Limbajul transrațional se întemeiază pe două premise: 1
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
limbile Ci are o semnificație unică, problema unei limbi universale ar fi ca și rezolvată: toate felurile de încălțăminte s-ar numi Ce-picioare, iar toate varietățile de cești - Ce-apă. Nimic mai simplu și clar. În orice caz, hata înseamnă casă țărănească nu numai în limba rusă, dar și în cea egipteană; în limbile indo-europene V înseamnă vârtej. Bazându-ne pe noțiunile hata, hijina (colibă), halupa (bordei), hutor (cătun), hram (templu, biserică), hranilișce (depozit) remarcăm că semnificația lui H constă
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
de încălțăminte s-ar numi Ce-picioare, iar toate varietățile de cești - Ce-apă. Nimic mai simplu și clar. În orice caz, hata înseamnă casă țărănească nu numai în limba rusă, dar și în cea egipteană; în limbile indo-europene V înseamnă vârtej. Bazându-ne pe noțiunile hata, hijina (colibă), halupa (bordei), hutor (cătun), hram (templu, biserică), hranilișce (depozit) remarcăm că semnificația lui H constă în "linia-obstacol dintre un punct și alt punct ce se mișcă spre cel dintâi". Sensul lui V
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
-l, îmi trezea o dorință irezistibilă de a scrie pentru a nu muri". Ca și în ficțiuni, Márquez pornește de la o imagine, iar din prima frază deducem esențialul: „Mama m-a rugat să merg cu ea ca să vândă casa". Casa însemnând: copilăria, persoanele dragi, bogăția spirituală contrastând cu sărăcia materială, prietenii, muzica, politica, dragostea. Drumul la Aracataca împreună cu mama devine o călătorie inițiatică. Gabo își retrăiește copilăria, cu satul bunicilor materni, un sat aidoma acelui Macondo mitic din Veacul de singurătate
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. în prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă se transformă în pete și în accente cromatice. Fără ca imaginea să sufere perturbări în ansamblul ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și întreg. în cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]