669 matches
-
minune! ― Aimée, murmura ea, ca-n vis, închizînd ochii. Ce frumos mi-ai spus... Îmi place așa de mult! Nu știu ce i-am șoptit și câtă vreme a ținut dezghețul nostru. Încetul cu încetul, fața ei s-a luminat, cum se înseninează cerul după o furtună de vară. O mână moale și gingașă se încolăci ușor, pe după gâtul meu și-mi trase capul spre ea. Sărutarea aceea nu mai avu sfârșit. Plângeam amândoi și ne sărutam, dar acum plânsul era de fericire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să văd? Cine crede cu adevărat că zeii au locuit în Olimp? Toată lumea știe că povestea este o poveste. Și, pe deasupra, era și o zi urâtă, cu vizibilitate redusă din pricina ploii... Până am ajuns la poalele Olimpului, cerul s-a înseninat. Dar, vai, "muntele zeilor" nu e nici pe departe ceea ce mi-am închipuit, un munte "estetic", pe care mitologia l-a transformat într-un fel de Vechi Testament al clasicismului. E un munte anost, cu păduri rare, dincolo de care încep
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mele, marea mă "sugea", mă trăgea înapoi. Cred că m-am vindecat de ambiția de a mai încerca să fac pe grozavul. N-am poftă să îngroș numărul celor înecați în mare. Romanticul rătăcește stând pe loc. Și nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniștit. Romanticul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
inovări plăcute. - Să mâncăm toți trei în sufragerie, fiindcă zici! spuse Linei ascultător. Se sculă apoi singur, oprind cu un gest pe Lina, care vrea să-1 ajute. Sia, la început bosumflată că nu mai mănâncă singură la voia ei, se însenină la gîndui progreselor ce va avea de povestit lui Lică. în mai puțin de-o lună, era așezată la masa de familie! Zise cât știa ea mai plăcut: - Tanti! Ce frumos umblă domnul profesor! Rim surise măgulit, cu un mic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
muzicală 265 pentru a controla calitatea și defectul amănuntului. Apoi se trecuse de două ori ansamblul. Marcian descoperea abia acum greșeli și, cu acel imperativ al lui, azvârlise nemilos acuzările în dreapta și în stânga. Elena, cre-zîndu-1 foarte necăjit, era încremenită. Se însenină abia când îl văzu strângând mâini în dreapta și în stânga. îl întrebă aproape cu gingășie: Ce crede? . . . Ce-a fost? ... Mergea admirabil! Observațiile erau de la "bine" înainte spre perfecție. încîntată, ar fi vroit să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar Cristinel hotărî să se bucure pentru ceea ce au primit ai lui. Totuși, parcă o umbră se așternea pe chip. Când era gata, gata să plângă, moșul darnic scoase din săculeț o mașinuță mare cu telecomandă. Fața lui Cristinel se însenină, deși știa că nu e pentru el, că doar nu scrisese, dar moșul se îndreptă spre el, îl luă în brațe și îi oferi cadoul. Cristinel se fâstâci și uită să mulțumească. Parcă îi venea a plânge de bucurie. Moșul
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
lipsit din București, între 1941 și 1944, decât în vacanțele de Crăciun, de Paști și vara. Cu toate acestea, nu-mi amintesc de nopți sfâșiate de urletele sirenelor sau de oameni fugind, îngroziți, pe stradă. În mod straniu, războiul a înseninat pentru mine o perioadă fericită. De altfel, tot ce știu despre al doilea război mondial cunosc din filme și din cărți. La vremea respectivă, n-am citit nici un ziar, n-am ascultat nici un comunicat la radio, n-am văzut nici un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toate prin câte treci și, mai cu seamă, să faci în continuare ceea ce-ți face plăcere. Draga mea, o mamă bună e o mamă fericită. Bucuria copilului așteptat trebue să risipească orice amărăciune, să evite eventuale enervări și să însenineze toate frunțile. Împrăștie temerile nejustificate. Vieața ordonată, curățenia, aerul curat, alimen tația naturală și îngrijită evită multe neplăceri. Nu uita că pâinea neagră integrală este mult mai bună decât cea albă. Laptele și brânza conțin calcium, necesar copilului și ție
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
timpurile, dar mai ales în societatea secularizată, unde totul se vinde și se cumpără, cuvintele curg zilnic pe buzele tuturor și orchestrează relații. Uneori sunt aducătoare de pace și bucurie, alteori sunt înveninate și tăioase. Unele udă obrajii, iar altele înseninează chipuri. Oricum ar fi aranjate, acolo unde sunt semănate, mai devreme sau mai târziu vor da rod, uneori chiar însutit. Cuvintele oamenilor au adus pace, dar au purtat și războaie, au hrănit orgolii dar au smerit și suflete. Oare când
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prea mai avem păduri seculare. Unii mai pot crede astăzi că o pădure tânără se descurcă fără arbori bătrâni, dar se înșeală!” Ca să-l scape de tristețe pe Artist, Ana îi aruncă mingea ei colorată. Artistul o prinde și se înseninează. O întreabă pe Ana dacă vrea să vadă casele din Maramureș și porțile lor sculptate. Sau poate vrea să se bine dispună citind prezentările de pe crucile din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
privatizările, dau din cap obosit, zic că așa e, chiar așa, toată porcăria asta a început odată cu liberalizarea prețurilor în nouăzeci: "de ce mama dracului o fi fost de acord Ion Iliescu, zic, și nenea stă puțin pe gânduri, apoi se înseninează, a aflat, știe, pricepe exact ce s-a întâmplat: "nu, dom'le", zice, "nu Iliescu a lăsat prețurile de capul lor"; "da' cin' le-a scăpat din mână", întreb, și încet (și ca din nimic) sorb din halbă, ceva amăreală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
într-o asemenea letargie, că simțea doar bordura tare de sub fund și se trezi brusc cînd auzi un sunet alintător la urechi. O clipă i se păru că-i vocea mamei care-i cîntă, apoi recunoscu zgomotul cascadei. Cerul se înseninase și răsărise o lună uluitoare. Deși nu era plină, lumina îndeajuns cheiul canalului de peste drum, poarta și cărarea cu cenușă. Se îndreptă vesel și temător spre poartă și urcă poteca auzind cum sunetul acela de alinare crește pînă ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Lună, ca-n Jules Verne, la putere vor rămâne, vai, roșii, tot pământul va străluci de lumină electrică și, poate, se va descoperi leacul tuberculozei (asta venea de la Leon Margulis, care spusese că e „prognosticul“ lui). Generalul Algiu se înseninase puțin, răul lui părea să fi rămas în urmă sau poate el reușise să i-o ia înainte. Vorbele lui au sunat altfel decât în zilele obișnuite, ca și cum, în momentul în care se sculase în picioare, ar fi lăsat garda
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să te conducă în cea mai minunată călătorie a vieții tale! Chiar dacă cerul e acoperit de nori și nu poți vedea soarele, tu știi că el e acolo și curând lumina lui se va revărsa asupra ta și-ți va însenina sufletul! Tot astfel când pe cerul vieții tale apar norii de îngrijorare, sau de teamă caută Lumina Sinelui Tău Divin și las-o să-ți vindece toată durerea, toată suferința, toate fricile și să te-nvăluie în acceptare și astfel te
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
de lumina soarelui. Zâmbește-i! Simte cum energia lui te înviorează, lasă-te pătrunsă de frumusețea lui! ACUM, ești doar tu și soarele, 2 lumini ce strălucesc pe cerul vieții tale. Respiră profund și simte cum lumina te spală șiți înseninează trupul și sufletul! Simte iubirea care te înconjoară! Trimite iubirea ta universului. Simte cum ea se întoarce la tine! Daruiește iubire! Este o nouă zi! Bucură-te de acest început ! Tu acum scrii o nouă filă în Cartea Vieții Tale
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
-i strânge umărul. Nu, zise el. Ca să devii un sfânt, trebuie să trăiești. Luptă! ÎN TIMPUL ZILEI, FRIGUL, CARE FUSESE VIU, A MAI SCĂZUT, DAR CA SĂ FACĂ LOC, DUPĂ-AMIAZĂ, AVERSELOR VIOLENTE DE PLOAIE ȘI DE GRINDINĂ. LA ASFINȚIT CERUL S-A ÎNSENINAT PUȚIN ȘI FRIGUL SE FĂCUSE MAI PĂTRUNZĂTOR. RIEUX S-A ÎNTORS ACASĂ SEARA FĂRĂ SĂ-ȘI SCOATĂ PALTONUL, A INTRAT ÎN ODAIA PRIETENULUI SĂU. MAMA TRICOTA. TARROU PĂREA SĂ NU SE FI MIȘCAT DELOC, DAR BUZELE LUI, ALBITE DE FEBRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
imaginase niciodată că va veni ziua în care să se roage ca cineva să-i cumpere un crenvurșt. Dar cel puțin avea un proiect admirabil gata să fie lansat împotriva lui M. Minkoff. Gândul că va da startul acțiunii îl însenina foarte tare. De data aceasta fufa va rămâne înmărmurită. * Toată problema era depozitarea. De la ora unu până la trei, în fiecare după-amiază, George era obligat să țină la el pachetele. Într-o după-masă se dusese la un cinematograf, dar nici acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe divanul galben și despături ziarul care era distribuit pe coastă, în fiecare dimineață, pentru cei care plăteau un abonament mai mare. Era minunat să aibă divanul numai pentru el, dar dispariția domnișoarei Trixie nu era de ajuns ca să-i însenineze spiritul. Nu închisese un ochi toată noaptea. Doamna Levy era pe planșeta ei de gimnastică, tratându-și grăsimea cu câteva salturi matinale. Era tăcută, ocupată cu niște planuri în legătură cu fundația, pe care le scria pe o foaie de hârtie pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ating pământul, iar alții atârnă nesiguri de frunzele acumfără fir de praf, În acel moment lipsit de apărare, când nu ești Întru totul sigur că ploaia a Încetat, și nici ploaia Însăși nu e, chiar În acel interval, totul se Înseninează. Un lung moment, unul pare să-și ceară scuze pentru ce ne-a făcut. Iar noi, având Încă În păr picături fine, noroi pe manșete și tristețe În ochi, privim din nou spre cerul azuriu, acum mai senin ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucrul acesta i se păru imposibil, se imagină pe sine, vara, mergând agale pe lângă Nevski. ă Ei bine, măria voastră, ia uitați-vă la asta! Ulitin își ridică privirea. Nikita îi arăta spre fereastră. Furtuna se oprise, iar cerul se înseninase. ă Pregătește caii! ă Doar nu aveți de gând să mergem acum? ă Nu avem timp de pierdut, strigă Ulitin, ridicându-se în picioare. Nikita dădu din cap cu regret. ă Nu, nu, nu, măria ta. Se va întuneca înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar, la jumătatea drumului, s-a oprit, întorcându-se să privească. Din când în când mai scotea câte un mârâit. Marta spuse, Nu știe ce sunt îmbrățișările, a crezut probabil că vrei să-mi faci rău, dar Cipriano Algor, ca să însenineze atmosfera, interveni cu o idee mai banală, S-ar putea și să nu-i placă uniformele, s-au mai văzut cazuri. Marçal nu răspunse, se mișca între conștiința regretului de a fi rostit niște cuvinte ce vor rămâne pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
El va ști Încotro s-o ia. Și, În orice caz, pentru a convinge o Forță să acționeze, nimic nu-i mai bun decât un sacrificiu omenesc“. Până În momentul acela, Belbo tremurase. L-am văzut destinzându-se, să nu zic Înseninându-se, dar privind scena cu curiozitate. Cred că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem în sala de consiliu atunci să luăm cafeaua. — Câte persoane mai așteptăm? Janice desfăcuse o cutie de bomboane de ciocolată asortate de la Marks&Spencer și pusese întrebarea de parcă aștepta câțiva musafiri care să-i însenineze prânzul cu conținut scăzut de calorii. Janice cântărea peste optzeci de kilograme dar, spre mirarea tuturor, rareori o vedeai mâncând ceva care să îngrașe. Avea doar o problemă cu tiroida. Și o dependență gravă de ciocolată. Când sosi Fran, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și se așeză. Asta nu servea la nimic. Nu-i era de ajutor nimănui. Într-un impuls subit, deschise portofelul, scoase ecografia gri și neclară și o puse pe birou, în fața ei. Avea nevoie de ceva vesel, care să-i însenineze viața. Cuprinsă de un elan de energie, se puse pe treabă. Trebuia să termine pregătirile pentru lansarea Fair Exchange în mai puțin de trei săptămâni. Atunci putea în sfârșit să se relaxeze și să se bucure de propria nuntă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
înlocuită de masca rece, ca de șarpe, a asasinului. Când au ieșit în stradă de pe coridoarele întunecate ale secției de poliție, Takamori și Tomoe au fost orbiți de lumina puternică a soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit la semafor, trecerea de pietoni a fost inundată de oameni grăbiți. Mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]