699 matches
-
de dor acum a crescut ca o pălărie de ciupercă și acum arde când îl privesc și acum pasul calcă piatra de lângă piatră și acum tata mă privește din căușul unui nor îl strig în somn cu glas de copilă însingurată îmi răspunde spre dimineață mereu apoi dispare pe lacrimă ziua o încep așteptând nopții trupul prin trupu-mi să curgă Anne Marie Bejliu, 19 iunie 2015 Referință Bibliografică: pe lacrimă ziua o încep / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PE LACRIMĂ ZIUA O ÎNCEP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379697_a_381026]
-
în ochii albaștri. Un impuls nestăvilit îi purtă pașii către locul de unde izvora acea cântare îngerească și soarta lui fu pecetluită. Iubirea însăși răsărea dintre frunze de vie și struguri copți, îngenuncheată ca pentru rugăciune. Ochii lui vedeau ceea ce sufletul însingurat căuta. Astfel, Ioana dădu lovitura vieții sale! Urmară câteva zile de dragoste mare, promisiuni, speranțe și la urmă... împlinirea. Se întoarseră în satul Ioanei după vreo lună cu ceva bani puși deoparte pentru căsătorie și un modest început. Sătenii clătinau
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
te-am iertat! Dar cred ca-n ține amintiri o sa renască. Mi-ai spus cu glas tăios ce mult ai suferit! Să cred...? eu știu că suferință doare... Ma-ntreb dacă vreodată, în treacăt, te-ai gândit Cum dorul meu însingurat, uitat de tine, moare. Mi-ai spus far' remușcare că o iubești pe EA! Te cred..și știu că o iubești de-un timp... Azi știu că vorba ta duruta, pe mine ma-ngheta Iar ei îi dăruia, furat și
AZI ITI SPUN EU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375757_a_377086]
-
Chiar dacă timpul este neprietenos, am ”să-ți cuprind / toată iubirea/ în palmele scobite”... gândindu-mă că ”timpul/ ar avea mai multe fețe netede și ascuțite,/ ca și cum ar fi / un râu alunecos,/ poate tulbure în adâncime,/ poate mânios la suprafață”... ( Asemănare). Însingurat, în nopțile senine de toamnă, când ”numai cântecele de sub coajă/ își adaugă tăcerile tot mai prezente/ în aureolele plumburii/ ale dragostei...( Toamnă), tu, poetule, făceai ”cuvintele/ să se înmulțească,/ să tresară/ precum tainele vântului...” ( Buna-Vestire). Între două ”respirații ale adâncului
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam privești mirat, Te- apropii, trandafirii cu petale ude Mi-i anini în păr și mă cuprinzi, galant. E-n vis de vară ce vă începe-odat' Stropita zilnic de ploi însingurate, Năvalnice, în dânsul lor curmat, Surprind, din amintiri, poze-nrămate În suflet, în scoarță tare de copac, Alunecând peste vitralii, tainice redute, Cu sinestezice idile -n gând opac Și calme rostuiri din vremi trecute... Referință Bibliografica: BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI / Dania Badea
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
doar cu mine, singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de binefacere. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferia societății. Mai ales că eu, fiind născut într-o zodie feciorelnică, aveam un fel de a gândi pe care tot eu - dar nu numai - îl consideram foarte logic, extrem de rațional. Doar Marianei nu-i plăcea de mine
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
estetică și ideatică, proza lui Ion Nicolae Anghel are, așadar, și meritul etic de a pleda pentru o calitate superioară a vieții personale și a celei comunitare. În plus, conține, în interstițiile sale, un discret filon metafizic: „Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curând de ordin metafizic, încât e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît vizionari
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
în tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trei întunecate nopți se căina de singurătate, dar în a treia dimineață 130 Uimit pe Enion ascunsă o găsi într-o întunecoasa Peșteră. Ea vorbi: Ce sînt eu? de ce-am fost scoasă-afară pe-aceste stînci Să tremur printre Nouri însingurata în vileagul vîntului? Unde e glasul care nu demult trezi pustia? unde Față Ce plînse printre nori, și unde glasul care va răspunde? 135 Nu-i nici o altă vietate-aici. Marea, Pămîntul, Cerul, Si Enion, puștii; unde ești, Tharmas? O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
D. așteptând/ sfidând mereu sabia care despică. Brahma, Icar, Sisif, Teseu, Enkidu, Orfeu sunt embleme pentru „peregrinul” în spirit, către începutul absolut al marilor paradigme. Anabaza prin tărâmul sinelui străpunge până în „depărtarea” transcendenței, unde se împlinește suprema identificare cu marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu, D. Stelaru, Ben Corlaciu, Iulian Vesper. Proză semnează Ion Vlasiu, Ion Șiugariu, Mihail
DACIA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
adoptarea unui limbaj prozaic, anecdotic, colocvial, ironic și autoironic. Timpul, moartea, dualitatea funciară a lumii rămân teme predilecte, dar, aspirând să pătrundă câte un înțeles, poetul percepe totul ca pe un spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator, martor însingurat, surprinde iluzia, „farsa” pretutindeni în „teatrul lumii”. Farsa există chiar și „în orice elegie”, puritatea, tragismul lumii fiind pierdute; doar orbirea (tema centrală a volumului) ar putea recupera „augusta lumină” pierdută. Scrisori (1988) și Uite viața, nu e viața! Poezii
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
pentru a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de necazuri, de zbucium, de unde și asceza resemnării. Firi introvertite, ei poartă în sufletul obosit traumele multor înfrângeri (Rătăcit, Cimitirul maritim, Pleca un vapor din port...). Există, ca la însingurații sadovenieni, o taină grea în viața lor, vreun „păcat” săvârșit cine știe cum ori o „întâmplare tristă”, a cărei drojdie le otrăvește fiecare ceas. Își țin cât își țin „inima zăvorâtă”, dar compresiunea lăuntrică îi silește, odată și odată, să-și spună
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
război mondial. O altă reușită portretistică ce vădește putere de introspecție este legată de figura lui Marcel Proust (Au bal avec Marcel Proust, 1928). Scriitorul evocat pare să iradieze o fascinație hoffmanniană. Comentariul unor scrisori vine să completeze imaginea unui însingurat, devorat de boală și dornic de afecțiune. Corespondența adnotată va constitui, de altfel, un eficient mijloc de evocare și în volume ca La Vie d’une amitié, Le Confesseur et les poètes, Échanges avec Paul Claudel ș.a. Se cuvin, de
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
străină, incapabil să comunice cu semenii săi, lipsit de avantajele unei limbi vehiculare, aflându-se în imposibilitatea de a schimba niște replici, de a comunica cu copiii de vârsta lui, cu contemporanii lui el experimentează solipsismul la modul fizic, concret. însingurat în colegiu, el pierde din obișnuința exprimării în limba latină, nu dobândește noi cunoștințe, se plictisește, e incapabil să lege relații afective cu vreun coleg de vârsta lui și devine protejatul unui profesor al școlii îunii susțin că în acea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu-mi pare a exista între Eminescu și geniul afazic și disparent al lui Bacovia, cu obsesiile și nuanțele lui insidioase, involutive. Faptul că un critic merge până la a vedea în Bacovia un „tip titanic”, „luciferic”, având ca erou pe “însinguratul Hyperion”, nu înseamnă altceva decât ori un clișeu școlar eminescianizant, ori dimpotrivă o mare dorință de paradox, având ca rezultat aceeași neașteptată enormitate. Iar faptul că alt critic citează drept convingătoare asemenea... cum s-o mai numesc?... asemenea fantasie, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un introspectiv, urmăritor de aventuri regresive, elegiac în cadrele „vitaliste” ale poeziei și atent la meandrele psihologice chiar în plin dinamism epic. A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soață, Doamna Otilia, apărut în 1971. Sunt aici versuri sensibile, evocări serafizate de ruralism pictural, dar cu filiație bacoviană („ninge pe vechi catedrale”,/ „soarele curge peste vârfuri de plopi”) și nu fără ceva
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
În altă ordine de idei, nu este inutil a menționa că A. este primul traducător în românește al romanului O zi din viața lui Ivan Denisovici de A. Soljenițân („Secolul 20”, 1964). SCRIERI: Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soață, Doamna Otilia, București, 1971; Ctitorii mușatine, București 1976; Gravuri, Iași, 1976; Iarna, departe..., București, 1976; ed. (Moartea avea ochi verzi), îngr. Claudia Tache, București, 2000; Chipuri și voci, București, 1984; Peisaj cu
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de Încercările de a constitui o comunitate În exil, de a reduce exilul la o dimensiune militantă - exilul ca singura opoziție sau elita autentică”. Cu alte cuvinte, exilatul este prin excelență un Însingurat, izolat În lumea sa, Însă acest aspect se aplică parțial doar În cazul a doi dintre românii aflați În străinătate, Emil Cioran și Eugen Ionescu, În condițiile În care toți ceilalți intelectuali au participat Într-o măsură mai mare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
respective. Punînd În paralel deteriorarea situației din România cu poziția din ce În ce mai inflexibilă a conducerii românești față de cererile din ce În ce mai concrete și mai ritos formulate ale părții americane, Kirk și Răceanu creionează tabloul apogeului unei dictaturi din care lipsește farmecul marquezian. Patriarhul Însingurat, Înconjurat doar de soție și de cîțiva fideli care Îi ascund realitatea, se Îndreaptă, fără grație sau romantism, spre distrugere. Faptele sînt simple: dacă administrația Carter, care În mod obișnuit acorda o atenție deosebită drepturilor omului, nu a pus piedici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atmosfera unui București matein, plin de culoarea unui pitoresc oriental. Încă din 1941 (Cartea omului singur) accentele lirice devin mai grave, confesiunea poetică transmițând o vibrație tragică, nutrită de meditația sobră, lipsită de orice fel de emfază. E poezia unui însingurat care gândește, în prelungirea viziunii blagiene, la semnificațiile unei tradiții arhaice. După plecarea în exil, lirica lui H. va revela înțelesurile unei drame existențiale profunde, versurile desenând conturul uneia dintre cele mai puternice personalități ale poeziei românești din ultima jumătate
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
melancolică a vieții. Versurile configurează un lirism al șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga. Poeta citește în semnele lumii „semnele trecerii” și, ca într-un jurnal tainic al suferinței, descifrează „meandrele ciclice”, inexorabila trecere către
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
sunt „oameni sărmani”, cu „nădejdile spulberate”, împovărați de destin, condamnați să fie înfrânți. Indiferența celor din jur, relațiile sociale văduvite de compasiune, de comunicare sau, în cazul cuplului Vania - Duniașa (din nuvela Vania), povara prejudecăților religioase se dovedesc necruțătoare. Alții, însingurați, aflați în pragul revoltei sau bântuiți de violență, trăind în situații de cele mai multe ori fără ieșire, încearcă să se opună, dar obstacolele ridicate de cei din jurul lor ori de un mediu natural vrăjmaș - viclenia apelor Dunării, furtunile și forța copleșitoare
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
vor face oare mai buni?/ Nu sunt o ființă morală./ Cine trăind ar putea rămâne/ curat și integru?/ Dar uneori, în nopțile de vară toridă,/ când încep să cobor scara evoluției acestei specii,/ gândesc și văd cu ochiul din frunte/ însingurat și zdrobit.// Se aud atunci cântări și blesteme/ într-o limbă în care altădată visam” (Elegie IX). Contrastul de atitudine e cu atât mai vizibil, cu cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
în provincie, O, 1991, 16; Mihaela Ursa, „Scene din viața lui Anselmus”, ST, 1991, 4; Mihai Dragolea, Colecționarul din blocul pensionarilor, VTRA, 1991, 7; Sanda Cordoș, Despre singurătate, TR, 1991, 36; [Al. Th. Ionescu], Scurte note subiective la cartea unui însingurat prieten, „Calende”, 1996, 4; A.I. Brumaru, Competiția sinelui cu eul, AST, 1996, 4-6; Gheorghe Grigurcu, La umbra libertăților în floare, RL, 1997, 10; Virgil Podoabă, Fragmente pentru un fragmentarium, VTRA, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 92-93; Em. Galaicu-Păun, Asceza scrisului
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]