486 matches
-
în neguri și-ntuneric; zorile alungă pe celălalt tărâm Luna cea gânditoare; peste fetele și feciorii frumoși ca primăvara vine toamna și iarna anilor și-i gârbovește... MAMA: Eu îți știu leacul, dragu' mamei: ți-a venit vremea să te însori. Dacă din câte fete sunt în sat nu-ți place niciuna, du-te și încearcă a peți fata împăratului. Ai auzit ce spunea mai-nainte Toboșarul. IERONIM: Nu, mamă. Ce-mi trebuie mie fete de împărați, bogăție și fală? Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta. Avusesem toată noaptea ca să-mi adun furia. O noapte în care auzisem ferestre spărgându-se și strigăte obscene răsunând pe stradă și mirosisem fumul clădirilor în flăcări. Rușinea mă ținuse în casă. Dar în dimineața care pătrunse senină și însorită prin draperiile mele am simțit că trebuia să ies afară și să arunc eu însumi o privire. Nu cred că voi uita vreodată. Încă din 1933, un geam spart fusese un fel de risc profesional pentru orice afacere evreiască, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin toate probele, eroul și eroina se căsătoreau sau mureau. Sensul ultim la care trimit toate povestirile are două fețe: continuitatea vieții, inevitabilitatea morții. Te oprești o clipă să reflectezi asupra acestor cuvinte. Apoi, fulgerător, hotărăști că vrei să te însori cu Ludmila. XII CITITOR ȘI CITITOARE, acum sunteți soț și soție. Un pat dublu, mare, e locul lecturilor voastre paralele. Ludmila își închide cartea, stinge lumina, își lasă capul pe pernă, spune: — Stinge și tu lumina. Nu ești obosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fond de ten pentru bărbați, dar oricum, toată chestia asta era de-a dreptul scârboasă. Se mustră în sinea ei că era atât de inflexibilă și intolerantă și respiră adânc să se relaxeze. Era abia ora 9 într-o dimineață însorită de joi și se simțea deja de parcă nu dormise de patruzeci și opt de ore și trecuse printr-un război mondial. Epuizată și totuși fremătând de o ușoară nerăbdare, Leigh se ridică din pat și intră în baia plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-am vrut să deschid subiectul ăsta până acum. Nu cred că îngrozitor este cuvântul pe care l-aș folosi, dar cu siguranță...ciudat. Leigh s-a uitat la el cercetându-i chipul. — Nu ți-ai dorit niciodată să te însori într-o bună zi cu o femeie pe care o iubești? Sau nici măcar nu te-ai gândit? — Știu că poate ți se pare ciudat, dar sincer să fiu, nu m-am gândit. De curând dădusem lovitura cu prima mea carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se uita pierdută la vitrină, se răsucise deodată spre el: "Ce frumos!" El îi strânsese încheietura mâinii. În felul acesta se decisese căsătoria. Ce-a urmat, după părerea lui Grand, era foarte simplu. Cu toți se întâmplă la fel: te însori, iubirea mai durează puțin, muncești. Muncești atât de mult încât uiți să mai iubești. Jeanne muncea și ea, de vreme ce șeful de birou nu-și ținuse promisiunile. Aci trebuia puțină imaginație ca să înțelegi ce voia Grand să spună. Mai punând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
răposatul ei, iar el gândind la ce apuca să-i treacă mai întâi pe sub ochi. Și ea îi spunea tot aceleași lucruri, lucruri de toate zilele, foarte vechi și mereu noi. Multe dintre ele începeau așa: „Când ai să te însori...“ Ori de câte ori li se ivea în drum câte o fată frumoasă sau măcar drăguță, maică-sa îl privea pe Antonio cu coada ochiului. Și veni moartea, moartea aceea lentă, gravă și blândă, nedureroasă, care intrase în vârful picioarelor și fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bolnav crezi că ești?“ „Simt că mă duc...“ „Păi dacă așa stau lucrurile, îți rămâne un mijloc pentru ca femeia asta de treabă să nu te-azvârle pe stradă și să te oblige s-ajungi la spital.“ „Și care-anume?“ „Să te însori cu ea.“ „Să mă însor cu ea? Cu patroana? Cine, eu? Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro! Domnule, nu-mi arde de glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ajunse astfel în părculețul modest din piața solitară a cartierului izolat unde locuia. Piața era o oază indolentă de liniște unde totdeauna se jucau câțiva copii, căci pe-acolo nu circulau tramvaie și arareori automobile, câțiva bătrâni veneau să se însorească în după-amiezile fragile și blânde de toamnă, când frunzele unei duzini de castani sălbatici care creșteau exilați acolo, după ce tremuraseră în vântul de miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mult despre noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
verde, m-am spovedit la catolici - totul numai ca să ajung francez. Am regulat numai frigide, am devenit un vibrator cu față umană. Și acum, o să mor cu o zi înainte de-a fi francez. — Nu era mai simplu să te însori c-o franțuzoaică? — Era mai simplu la început, dar mai complicat pe urmă. N-ai văzut Green Card, cu Gérard Depardieu? — Nu. — Nici eu. Mi l-a povestit Roman. Era cinefil. — Am citit undeva că cinefilii înrăiți au speranța de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu izbutiseră să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu mè intereseazè! Șerban apropiindu-și buzele de berea spumoasè, întârziind, sorbind rar, în fața mea, pe masè, cafeaua fèrè zahèr neatinsè, fierbinte, Și atunci ce vrei? întrebându-mè el, ușor iritat, Nu vrei carierè, nu vrei bani, nu vrei sè te însori! Atunci ce vrei, bèiete? Nu știu! Cred cè pur și simplu sunt incapabil sè-mi doresc ceea ce-și dorește toatè lumea! Îmi lipsește genă asta! Cred cè îmi place prea mult sè privesc peste marginea lucrurilor, Rahat! izbucnește el, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe e-mail, ea nu-l mai cheamè pe Matei ca s-o ajute la cursuri, iar eu, dupè cum, probabil, a aflat, mè însor și voi pleca în America, Șerban, cel mai însurat dintre toți bèrbații, nu înțelege, Ce naiba te însori tocmai acum înainte de a pleca în America?! Ești nebun! Te așteaptè americancele și tu, bèiete! Ioana mè iubește, incerc sè-i explic, Cum sè-i spun prietenului meu cè eu am aruncat o vorbè așa într-o doarè, cè, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
greu pornirea nervoasè de a-i scrie câteva rânduri aspre, douè zile mai târziu am aflat ce însemnă cuvântul ei rèbdare, când, dupè atâta timp, mi-a deschis din nou poartă, asta a fost joi seara! astèzi deja luni, Te însori, a spus lipindu-se de mine, Spune-mi sè n-o fac și n-o voi face! Nu-ți spun asta, iubitul meu! îi mèrturisesc cum s-a întâmplat totul, râde de elevul Matei care nu și-a pregètit lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
despre tine pentru că, în sufletul meu, sè fii numai al meu, iubitul meu! Asta e! Însurètoarea ta îmi ridicè imunitatea imaginației, simt cè te pierd, dar nu e un reproș, Matei! Cum aș putea oare sè-ți cer sè nu te însori?! A doua zi mi-a trimis prin email Chemarea Sfanțului Matei, tabloul lui Caravaggio, profesoara explicând cum vameșul Matei, singurul dintre cei de la masè spre care se întinde mâna lui Iisus, amânè, neîncrezètor, momentul în care va urma chemèrii, preocupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
firește cu trupurile lor de capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a mea, pe ea am luat-o ca să nu dorm singur, atât. Dispăruse Anita din lumea aceasta și trebuia să fiu și eu cu cineva, familia îți dă stabilitate. Cu Vichi, prea multă motivație nu e, că poți să te însori din dragoste și din prostie, atunci, a doua oară, eu m-am însurat din prostie, e clar asta. Aveam câțiva ani de căsnicie cu Vichi (pe care tu o știi așa de bine și te mai și complexezi în fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eram și eu, deci... Doar Teatrul mă mai făcuse atât de fericit. Maică-mii îi plăcea, îți mai zisei asta, mi-a spus între patru ochi că ar trebui să o duc acasă la mine, noi am hotărât să te însori cu băiatul meu, a mângâiat-o mama, Ani s-a uitat topită la mine, mă iubea, maică-mea vedea că suntem una sau unul, nu știu cum să zic. Stăteam într-o garsonieră, despre care ce să-ți spun?, tot maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
post de funcționar public la o primărie dintr-o comuna îndepărtată. Aici l-am cunoscut pe secretarul primăriei, dl.Cornel Capră. Dragoste la prima vedere. In ciuda diferenței de vârsta ne-am căsătorit. Nunta s-a organizat într-o duminică însorită din luna octombrie. Parinții și rudele noastre de toate gradele au fost prezenți.Pregătirile au fost pe măsura. Cornel provenea dintr-o familie înstărită. Nunta s-a desfășurat în curtea casei socrilor. Muzică,chiuituri,mâncăruri tradiționale și băutură din belșug
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Slavă Domnului, focul iubirii trece în câțiva ani, iar alături de o femeie mai în vârstă poți să fii tu însuți din nou. —Mai bine culcă-te, nu uita că mâine te scol devreme. Nu cumva ai de gând să te-însori cu ea? Sprijinit de lavoar, Charlot îl privea cu un dispreț surd. Nu-l privea doar pe Carosse, oglinda de pe ușa șifonierului reflecta imaginea amândurora: doi bărbați prăbușiți, în pragul bătrâneții, care vorbeau despre o tânără. Niciodată nu-și simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
plictisească, așa că-i evitam compania. Era o poveste sordidă și nu mai eram deloc dispus să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo și-mi reveneau în minte plajele însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu-l mâncasem căci nu-mi era prea foame. O auzeam alături pe portăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
engleza în conversație căci folosea cu egală ușurință ambele limbi. Le vorbea cu un accent cântător care nu era neplăcut. Simțeai că dacă o pasăre ar putea vorbi englezește ar folosi exact aceste tonuri. — Ei, ce-ar fi să te însori cu Ata? E fată bună și n-are decât șaptesprezece ani. Nu și-a făcut de cap ca fetele alea - mă rog, cu un căpitan sau un șef de echipaj da, dar n-a pus mâna pe nici unul dintre băștinași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iubesc eu și ai să mă iubești și tu mai târziu. (Și de rândul acesta am dat în gropi.) ― Crezi că pentru o căsătorie e de ajuns să iubească numai unul din noi? Doar n-ai de gând să te însori cu un obiect. ― Mihaela, pentru numele lui Dumnezeu, nu pot să cred că te-am pierdut. Vreau să devii soția mea și pentru asta am venit, ea să te cer sorei tale. ― Întâi trebuie să mă ceri mie și pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]