1,710 matches
-
totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am uitat să-l sting. Dar n-am apucat s-o fac, căci, sprijinindu-se greu pe brațele fotoliului, mama se ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii mei, începu să se apropie încet de mine. Era o liniște înspăimântătoare, doar la bucătărie se auzea cum picură apa în chiuvetă. - Hoțule, spuse mama, abia mișcându-și buzele pe fețișoara ei galbenă. A pronunțat acest îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
șoarecele încă neprins, capcana se reduce la bucata de slănină pe care acesta dorește s-o mănânce. Fenomenul cel mai cumplit, de neevitat pentru cel care, pentru câteva ore, s-a aflat sub puterea cocainei, este reacția chinuitoare, ireversibilă și înspăimântătoare pe care medicii o numesc depresie. Această reacție apărea imediat ce terminam de prizat ultima porție de cocaină. Ea dura mult timp, cam vreo trei-patru ore și se exprima printr-o tristețe mortală, o tristețe atât de întunecată, încât, deși eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întrebă comisarul, Da, o foarfecă, Înfiptă în inimă, Nu, domnule comisar, în gât, Și mai ce, Trebuie să mărturisesc că m-a lăsat complet dezorientat, Îmi imaginez, Deodată aveam două autoare pentru aceeași crimă, Continuați, Ceea ce urmează este un tablou înspăimântător, Incendiul, Nu, domnule comisar, a început să descrie într-o manieră crudă, aproape cu ferocitate, ceea ce s-a petrecut cu femeile violate în salonul orbilor, Și el, ce făcea el în timp ce femeia descria toate acestea, Mă privea pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi bătea să-i sară din piept, comisarul se deșteptă de țipetele soției medicului și de hohotele ministrului, Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități e în stare să genereze creierul. Ceasul arăta șapte și jumătate. Socoti timpul de care avea nevoie ca să ajungă la postul militar șase-nord și aproape că-i veni să mulțumească coșmarului pentru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îi făcu un semn să continue. Până la sfârșit, șeful redacției n-a mai ridicat capul, dimpotrivă, părea că se afunda cu fiecare cuvânt, că nu va putea reveni la suprafață cu aceeași figură de șef de redacție după ce văzuse creaturile înspăimântătoare care locuiau adâncimea abisului. Era un om tulburat cel care îl privi, în cele din urmă, pe comisar și spuse, Scuzați-mi grosolănia întrebării, cine sunteți, Numele meu se află acolo semnând scrisoarea, Da, văd bine, e aici un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Strickland părăsise casa imediat după cină și faptul că Blanche spălase totul ca de obicei îi dădu un fior de groază. Comportarea ei atât de metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în inimă și genunchii îi slăbiră atât de tare încât era gata să cadă. Se întoarse în dormitor și se trânti pe pat strigându-i numele: — Blanche! Blanche! Gândul la suferința ei era insuportabil. Parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o satisfacție artistică - puțin înspăimântătoare - în contemplarea răului. Dar sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe care o simte față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
începuturile lumii. Totul era copleșitor, senzual, pasionant. Și totuși era ceva oribil acolo, ceva care-l umplea de frică. Era opera unui om care a săpat până în adâncurile ascunse ale naturii și a descoperit taina care era deopotrivă frumoasă și înspăimântătoare. Era opera unui om conștient de lucruri pe care oamenii nici nu au voie să le știe. Era acolo ceva primitiv și îngrozitor. Nu era lucru omenesc. Asta îi aduse în minte niște reminiscențe despre magia neagră. Era frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în pofida frumuseții, exista ceva tulburător. Nu știu exact ce. Îmi dădea aceeași senzație de neliniște și aceeași impresie ca atunci când șezi lângă o cameră pe care o știi goală, dar în care - fără să-ți dai seama de ce - ai conștiința înspăimântătoare că e totuși cineva. Te ocărăști singur că e vorba doar de nervii tăi - și cu toate acestea, peste puțin timp nu vei mai putea să te împotrivești spaimei care te cuprinde și vei fi neputincios, în ghearele unei groaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te puteai preface din om în fiară ori în zeu. Tot ce era sănătos și firesc, tot ce ținea strâns de relațiile fericite și de bucuriile simple ale oamenilor simpli se retrăgea speriat din ele. Și totuși aveau o atracție înspăimântătoare și, ca și fructele din Pomul Cunoașterii, binele și răul erau înspăimântătoare, cuprinzând posibilitățile Necunoscutului. Într-un târziu mi-am luat privirea de la tablou. Simțeam că Strickland și-a păstrat taina, ducând-o cu el în mormânt. — Voyons, René, mon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era sănătos și firesc, tot ce ținea strâns de relațiile fericite și de bucuriile simple ale oamenilor simpli se retrăgea speriat din ele. Și totuși aveau o atracție înspăimântătoare și, ca și fructele din Pomul Cunoașterii, binele și răul erau înspăimântătoare, cuprinzând posibilitățile Necunoscutului. Într-un târziu mi-am luat privirea de la tablou. Simțeam că Strickland și-a păstrat taina, ducând-o cu el în mormânt. — Voyons, René, mon ami, se auzi vocea răsunătoare și veselă a dnei Coutras, ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e, am ghicit că nu fără o anumită intenție mă invitase exact la ora aceea. Vizitatorul era un american, dl Van Busche Taylor, iar dna Strickland îmi oferi amănunte cerându-i scuze cu un zâmbet fermecător: — Știți, noi englezii suntem înspăimântători de ignoranți. Trebuie să mă iertați dacă va fi necesar să-i dau explicații. Și apoi se întoarse către mine: dl Van Busche Taylor este distinsul critic american. Dacă nu i-ai citit cartea, educația dumitale a suferit foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fiecare literă era scrisă cu degetele lui, cu degetele lui muiate în propriul rahat, pe care-l făcuse în fiecare colț al celor trei camere în fiecare zi cât stătuse la noi, probabil după gimnastica lui obișnuită, sau sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un bărbat În timp ce vorbește. Dar Încă n-am terminat: motivul din care posezi atât de puțină Încredere În tine, cu toate că-i anunți ocazional pe filistini, cu toată seriozitatea, că ești un geniu, este că-ți atribui tot soiul de defecte Înspăimântătoare și Încerci să te menții la Înălțimea lor. De exemplu, spui mereu că ești un sclav al cocteailurilor. — Cum și sunt, de fapt. — Și mai susții că ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai jucat-o așa de disperat: era într-o vară, la Abrud, în fața minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie oasele și să-ți transforme mușchii în așchii lungi de sticlă. Curgea apa de pe mine și se aduna într-o baltă în fața mea, hainele îmi erau ude leoarcă, liniștea, mai ales liniștea aceea, era cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fiecare din ele. Într-o zi bărbatul a Început să-mi povestească despre Mie, dar, În mod bizar, și-a Început povestea vorbindu-mi despre toalete. — Am cunoscut diverse lucruri terifiante, dar știi ce mi s-a părut cel mai Înspăimântător În copilărie? Nu mă speriam de șerpi, nu-mi era frică să mă cațăr În locuri Înalte, nu mă temeam de atacurile băieților mai mari din vecini. Toate astea le puteam suporta, fiindcă eram un mic geniu. Însă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine Însumi, În care camera se Întorsese dintr-odată Înspre mine, reflectând pe monitor imaginea mărită a propriului meu chip. Era Îngrozitor! Imaginile video sunt, În esența lor, obiective, iar să-ți vezi brusc chipul apărând În imagine e ceva Înspăimântător, care-ți face pielea ca de găină. — Vă rog să vă relaxați și să mă ascultați, Îmi spuse Keiko Kataoka și un zâmbet plin de noblețe Îi flutură pe față. Din expresia chipului ei nu ți-ai fi putut da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îți spărgeau din senin capul cu o sticlă de whisky, nu te mai opreai din tremurat din cauza frigului și a foamei și nu-ți mai puteai controla vezica, Îți țiuiau urechile și Începeai să auzi voci Încontinuu. Toate acestea par Înspăimântătoare numai când te gândești la ele, când ți le imaginezi. Teama de a nu sfârși ca un vagabond dispare atunci când deja ai ajuns În stadiul acela. Spaima că te-ai putea trezi cu fața umflată și asimetrică, cu mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Precum o vizită la stația de colectare a apei reziduale din canalizare. Pentru aceia dintre noi care ascultam acasă, nu era nimic de apreciat. Nici o speranță în nimic din ceea ce zicea vorbitorul număru’ 1 al țării. Nu era decât conștientizarea înspăimântătoare a faptului că eram cu un pas și mai aproape de război decât fuseserăm cu o zi înainte. Marți, 27 septembrie După-amiaza a fost o paradă militară pe Unter den Linden, una care părea mai pregătită pentru război decât oricare alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era locul în care uciseseră fetele. Ce loc mai bun să omori pe cineva decât un spital, de unde oamenii veneau și ieșeau mereu cu picioarele înainte. În mod sigur, scrisoarea lui către Weisthor părea să indice asta. Exista o ingeniozitate înspăimântătoare în soluția lui Weisthor. După omorârea fetelor, care fuseseră selectate toate pe baza înfățișării lor ariene, cadavrele lor au fost ascunse cu foarte multă grijă, astfel încât să fie practic imposibil de găsit: cu atât mai mult cu cât se lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
păr plin de omizi și de uscături, un cuptor nelipit, o fîntînă mîlită și părăsită. Altfel spus, fata regenerează, primenește, dă o nouă viață celor ale lumii. Același lucru îl face și cu “copilașii” Sfintei Duminici, de fapt niște lighioane înspăimîntătoare, pe care le hrănește și primenește. Fata babei nu face toate aceste lucruri, lasă părul neroditor, fîntîna secată și uscată și toate celelalte, simboluri ale uscăciunii și nerodirii proprii. În consecință, e mîncată de balauri laolaltă cu mamă-sa, altă
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
întâlnești câteva piese răzlețite de mobilier vechi: o bibliotecă, un birou, două mese rotunde și ceva scaune ... În două locuri dai de căpriori, încercări de susținere a tavanului care îți dă impresia că stă să se prăvălească. Dar și mai înspăimântătoare este o imensă spărtură în pardoseală, care te coboară în pivniță. Jos, pe pământ, zace omul-șotron, cu două cârje, aducând parcă o notă de hilaritate. Unde peretele lipsește, poți vedea mai departe, pe un alt perete, și care trebuie să
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
unul dintre ei mi-a zărit barca. O cunoștea că doar fusese de atâtea ori cu mine la pescuit. Au ajuns în câteva minute și după mai multe peripeții cu aruncarea parâmei de remorcare, am putut fi recuperat dintre valurile înspăimântătoare și dus în port, dar nu la locul de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncați și striviți de stabilopozii digurilor de apărare. La intrarea în portul Mangalia, am răsuflat ușurat. Am scăpat
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
ale culturii: binele moral, adevărul sfânt și frumosul artistic. În vremea noastră însă, asistăm la o periculoasă răsturnare a valorilor, asistăm la o schimbare de locuri între valoarea mijloc și valoarea scop iar rezultatele acestei schimbări sunt dintre cele mai înspăimântătoare. Este suficient să ieșim o singură zi pe stradă, să deschidem radioul, să ne uitam la televizor și constatăm că nonvaloarea este ridicată la rang de normă culturală și dacă Biserica a fost cea care a contribuit decisiv la fixarea
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]