586 matches
-
Mi-am dat imediat seama că este foarte deșteaptă și că știe să poarte o conversație. Avea opinii clare, precise și era, aș putea spune, chiar înspăimântor de fermecătoare când vorbea. La început nu mi-am dat seama ce e înspăimântător la ea, dar pur și simplu mi s-a făcut frică. Mi-am dat seama că în prezența ei nu mai pot judeca lucrurile la rece. Era atât de tânără și de frumoasă, încât mă simțeam copleșită [i mă consideram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Zeliha și știa că nu era bine s-o Încalce, Însă această primă vineri din iulie era diferită de toate celelalte, iar acum Înlăuntrul ei se dezlănțuise un alt eu, unul cu mult mai nepăsător și mai necugetat, unul Înspăimântător de furios. Această altă Zeliha era cea care ocupa acum cea mai mare parte a spațiului ei intim și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare. Pentru că blestemele ei acopereau versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îl vedea i se părea fericit și mulțumit. — Știi ce? Aș fi vrut ca vrăjitoarea aia de bunică-ta să mă fi văzut flirtând cu turcul. Îți Închipui ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acest Matt Hassinger, tânărul norocos care avea să iasă cu lumina ochilor lor În seara aceea. Armanoush s-a uitat la rudele ei cu o privire vecină cu disperarea. Ce putea face? Cum putea fi independentă când erau atât de Înspăimântător de aproape? Cum Îi putea convinge că nu aveau de ce să-și facă atâtea griji În privința ei, când ei avuseseră atâtea lucruri În privința cărora să-și facă griji În viață? Cum se putea elibera de moștenirea ei genetică, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ființă ascunsă, cufundată Într-un somn adânc. Cumva Baron Baghdassarian Împunsese creatura aceea cu ea sulița propriilor lui cuvinte, Înghiontind-o până când se trezise răgind și ieșise la lumină. Armanoush Întorcea Încă pe toate părțile În mintea ei acest efect Înspăimântător când a zărit un mesaj lung trimis de Doamna Peacock/Siramark - o armeancă americancă expertă În vinuri care lucra pentru o vinărie cu sediul În California, călătorea des În Erevan și era celebră pentru comparațiile ei inteligente și amuzante Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Turciei. În camera de vizavi de ea doarme mătușa Feride. E o femeie deșteaptă, cu o imaginație bogată, o femeie a colajelor. Numai de-ar reuși să țină toate piesele adunate la un loc. E neobișnuit, e fabulos, e Înspăimântător să fii atât de sensibil. De vreme ce În orice moment se poate Întâmpla orice, nu poate fi niciodată sigură de pământul de sub tălpile ei. Nu există un sentiment de siguranță sau de continuitate. Totul vine În frânturi și bucăți care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul lui Noe, oricât de Înspăimântător ar fi fost, a Început Încetișor, pe neauzite, cu câteva picături de ploaie. Picături răzlețe, vestind catastrofa ce avea să vină, un mesaj pe care nimeni nu l-a observat. Pe cer se adunaseră nori Întunecați și mohorâți, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de piele, înlăuntrul lui, cercetînd vasele subțiri de sînge, palpitul organelor. Ar fi fost înspăimântător să fie așa, dar nu era, toată lumea știa că domnul Schmeltzer nici nu băga în seamă cu cine stă de vorbă și se putea prea bine ca să-l strige "la tablă" pe "domnu' Mihail" și să iasă altul Caruzis ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l pot ajuta. Trebuie să vă spun, domnule Mihail, că locotenentul Georgescu e un om în preajma căruia nu e bine să stai prea mult. Are o tăcere și privire atît de întunecată, încît poate dărîma pe dinlăuntru orice suflet. Este înspăimîntător și la vedere, nici nu știu cum l-au primit la școala de ofițeri. Cenușiu-vînăt la față, ochi mici, negri, ascunși de sprîncene stufoase și gene dese, ca niște perdele, încît nu poți decît cu mare greutate să-i prinzi privirea, spătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cumva s-o vadă plângând. După ce luară cina, el ațipi pe scaun, în timp ce Fran îi studia îngrijorată chipul. Avusese loc acea subtilă inversare de roluri, în care copilul devine părintele și, în loc să ceară protecție, trebuie s-o ofere, oricât de înspăimântător ar fi. Tânjea să stea de vorbă cu cineva care să înțeleagă cât de sfâșietor era sentimentul că pierduse ceva. Laurence. Sună la el, dar răspunse robotul, așa că îi lăsă un mesaj. Probabil că plecase deja de la spital. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stânga, care se zbătea, și i-o îndoi lângă cealaltă. Cu harapnicul îi legă pumnii; apoi gemând de mânie, îl puse pe vătaf la pământ, se lăsă greu pe el și scoase buzduganul de alamă. - Faliboga icnea și-și rotea înspăimântător ochii în orbite. Suduia înăbușit și suflarea lui de dușmănie era încărcată de miros tare de băutură. — Ce vrei? strigă cu ochii tulburați Lepădatu, plecat asupra lui. Picături de ploaie luceau pe ghioaga de alamă. —Măi Niță, măi băiete, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mîrșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimîntător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase.. ― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sânt mirosurile primăverii care mă exaltă. Poate că așa iubesc viața toți bolnavii. Brutal. Dureros. Aș striga cu o mie de guri că viața e înspăimîntător de frumoasă. 17 aprilie M-am oprit pe o bancă, în grădina din capătul străzii. Peste o jumătate de oră și-a făcut apariția procurorul G. Deci, el era! Augusta îi comunicase, probabil, că nu eram acasă. 19 aprilie Ziua
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă. Ce mult aș vrea să aud măcar în surdină, un magnetofon, un chiuit, un tropăit ca la sârbă ori... Noaptea asta n-ar mai fi așa de înspăimântător de calmă. Iau o țigară și mă strecor în bucătărie. Cel puțin acolo nu mai aud ceasul. Numai sfârâitul intermitent al țigării. Și poți simți fumul relaxant care-ți învăluie gândurile, asemeni unui narcotic. Iar toate lucrurile neplăcute sunt acum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
treacă drumul, la brutar, pentru pâine, sau la măcelar, pentru carne, sau la băcan, pentru felurite mărunțișuri, niciodată la cârciumă, nu-l văzuseră nici măcar la biserică, urmărea ceremoniile, la marile sărbători, din poarta sa, iar acum, dintr-odată, se îndepărta înspăimântător de mult, fluierând o melodie ciudată, pe urmele acelui focos armăsar, cu zâmbetul ce li se părea multora tâmp țintuit pe figură, și nu l-au mai văzut, n-au mai auzit de el și l-au căutat în zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
drumul în vreun fel sau prin mijloace care să fi fost altele decât ale lui. Ajungând bănuitor și împotrivindu-se unui sprijin pentru care i s-ar fi putut cere, se gândea, contravaloarea, oricând, într-un viitor ce se dilata înspăimântător. Într-atât, încât nu mai știa să primească. Conștient de temerile sale, de îndoielile și suspiciunile sale în chiar clipele în care simțea refuzul, însă incapabil să se poarte altfel, deși se vedea învins și suferind. Dar firul acela, viermele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajutor, pentru că nici una din desfășurările deja încheiate ori pe cale de a se încheia nu mai poate fi întoarsă din drum și modificată și va trebui să rămână singur și să sufere în acel timp incomensurabil care se așterne în fața lui, înspăimântător nu întrucât nu-i știi, orice ai face, întinderea, cât din cauza dilatării de neimaginat tocmai a acelei întinderi firești: clipele ce se încăpățânează să treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una, douăzecișinouă de mii doi, trei, zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ransome, Împreună cu acei prizonieri chinezi exploatați ajutaseră la construirea pistei care ducea aparatele de zbor Zero și Hayate În războiul aerian Împotriva americanilor. Jim era foarte conștient de faptul că atașamentul lui față de Forța Aeriană Japoneză provenea din faptul Încă Înspăimîntător că aproape Își dăduse sufletul la construirea pistei, ca și soldații chinezi Îngropați În groapa de var de sub trestia de zahăr mișcătoare. Dacă ar fi murit, oasele lui, ale lui Basie și ale doctorului Ransome i-ar fi purtat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lume a absenților prin excelență care sunt morții. Piatra grosolan cioplită sau sculptată în așa fel încât să semene cu modelul ei viu este, am putea spune, orientată spre invizibil și legată de puterea morții în ceea ce are ea mai înspăimântător. În apelurile către zeitățile Infernului se jură pe o piatră. Gorgo îi transformă în stană de piatră pe cei ce o privesc. Statuia de piatră ce sugerează tăcerea, imobilitatea, neclintirea, statuia oarbă se poate preschimba în statuie care vorbește, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și chiar își petrecuse de mai multe ori frâul calului în jurul mâinii. Numai că imaginea rămăsese și chiar reveni, înspăimântător de vie, zile în șir, trimițându-i voluptatea hai-hui, prin subtile sisteme de circulație pe care ea le credea definitiv abandonate. 2. Nici un agent francez nu își făcuse simțită prezența la acea vânătoare a prințului. Dar, cu siguranță, fusese măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dorința renăscută. Un vulcan. Lumină și foc devastator. Nu împlinise nici douăzeci de ani când simțise toate acestea pentru ea. Se căsătorise cu Avet într-un elan arzător. Amândoi erau la prima iubire și mult prea tineri. Nu știau ce înspăimântător de adâncă și câte tenebre nebănuite, mereu altele, ascunde iubirea. Cât de sfâșietoare îi erau căderile, cât de devastatoare putea fi lipsa de înțelegere și cât de prețioasă era o scânteie de luciditate în marele tărâm necunoscut, altul pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nesperatul nostru noroc a fost că generalul Kutuzov a întârziat cu bună știință. S-a încăpățânat să nu dea curs planului de încercuire propus de țarul Alexandru. Asta l-a salvat pe Napoleon. Altminteri... Oh, dar și așa a fost înspăimântător!... Ca să trecem totuși Berezina, împăratul a distrus trei case și, cu lemnul din ele, s-a încropit de bine, de rău un fel de pod plutitor. Oamenii lucrau în apa aia rece. Mulți înghețau. Îi vedeam curgând, da, curgeau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-am legat strâns încheieturile mâinilor. Astfel sunt nevoit să mă lupt cu poftele trupești care se abat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ascensiunea. În general, de ce ar scrie oamenii poezie, ca să spună cât de frumoasă e lumea? Asta e treaba fotografilor, dar și ei, săracii, realizează astăzi că grotescul, chiar tragicul, este frumusețea terifiantă a lumii noastre. În fond, orice înger este înspăimântător Rilke nu spunea degeaba asta. Așa și cu "îngerul" poeziei e o luptă pe care bietul poet o dă cum poate, de cele mai multe ori nu tocmai pe terenul lui. Cine crede că înaintarea în abatajul limbii și în subteranele limbajului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
antapodoseis). Prima poartă se află la răsărit. Aici se despart două căi: una largă și încăpătoare, iar cealaltă strâmtă și înghesuită; fiecare are câte o poartă croită după aceleași dimensiuni. Dincolo de porți, pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul de pe cap și din barbă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]