2,199 matches
-
tehnologie sunt interesante pentru că ne forțează să regândim truismele pe care le deținem despre pedeapsă. Când ne întrebăm dacă este uman să folosim o anumită tehnologie pe un individ, trebuie să ne asigurăm că nu este doar noutatea care ne înspăimântă", a mai spus dr Roache. "Este oare în regulă să închizi pe cineva pentru o bună parte a singurei lor vieți sau ar fi mai uman să alterezi mințile lor și să îi eliberezi? Când ne întrebăm acest lucru, scopul
Soluție pentru miliardarii condamnați: pastile în locul închisorii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41824_a_43149]
-
casa doctorului Cristescu, unde e ajutată să se repună pe picioare. Vindecată cu totul, bate la pas, pe ploaie, Bucureștiul mileniului al treilea. Nare însă puterea de a privi frontal metropola. Traficul o amețește și o derutează. Zgomotul claxoanelor o înspăimântă. Tot ce vede e perceput de sub umbrelă. Observă doar, în ritmul botinelor, dalele de asfalt. Nu înțelege de ce, din când în când, fluxul de pietoni se oprește preț de câteva zeci de secunde pe marginea trotuarelor, dar se conformează docil
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
azi, mai de seamă fiind că, în comparație cu contemporanii, Schopenhauer e un filosof cu precădere accesibil, care poate fi gustat chiar de publicul fără asiduități în domeniu. Nu e un autor ușor, dar nu e nici asfixiant, și oricum nu te înspăimîntă cu strictețea distincțiilor speculative, precum Kant sau Hegel. La Kant, frazele au lentoarea apelor calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
scaieții violeți// doar unii dintre noi cîntă;/ cei care au lăsat să doarmă la soare puii ursoaiceiť. Păcat doar de finalul prea literar-declamator, care intervine inoportun în succesiunea acestor flashuri pline de forță. Cuceritorul de azi e același cu băiețelul înspăimîntat de ieri, de care poezia încă nu s-a lepădat, de vreme ce-l pune în scenă cu o acuitate surprinzătoare. Ce luptă cu sine trebuie să fi fost trecerea de la copilul din splendidul poem de mai jos la bărbatul sigur pe
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
trecutului rămîi uscat deși norii îți stau grămadă deasupra casei durezi regretînd așteptarea de pe vremea cînd așteptai viața cu momentul prielnic (kairos pentru vagabonzii care se imaginează călătorind doar fiindcă locuiesc în vagoane abandonate pe linia moartă) sigur că ești înspăimîntat și gata să asiști în efigie la propria-ți dispariție dar în același timp chicotind fiindcă tocmai scoți din mînecă șiretenia uitării bine plasate
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
simplu! Să scriem și despre Chicago..." (C. Olăreanu) ,Orașul Chicago impresiona pe vizitatori prin imensitate și prin traficul zgomotos al interminabilelor artere. Pe lîngă aspectul de aglomerare și pe lîngă senzația de vacarm, blocurile uriașe, cu sute de ferestre, te înspăimîntau, stînd parcă gata să se prăbușească peste tine. Doar pe Bulevardul Michigan te simți ceva mai dispus și vesel, datorită lărgirii și perspectivei sale, iar dacă îl parcurgi pînă la Muzeul Artelor, poți să admiri acolo o monumentală fîntînă, numită
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
a abisului temporal Autorul cugetă la moarte fără teamă căci Viața celui care se teme de moarte este tot un fel de moarte : ”eu sunt unul și același cu tata între noi sunt doar câteva iluzii și un somn care înspăimântă restul nu mai contează... și dacă nu ar fi fost tata și dacă nu aș fi fost eu și dacă nu am fi murit în fiecare primăvară fiecare plecare ar fi fost o zbatere de fluture devorat de dangătul straniu
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
erai în mine și eu eram în afara mea! Și acolo te căutam...” clama Sfântul Augustin, pe când Sören Kirkegaard se ruga: „Doamne Isuse Christoase, atâtea piedici vor să ne rețină: sterpele preocupări, plăcerile deșarte, grijile vane, atâtea lucruri vor să ne înspăimânte și să ne facă să dăm înapoi...” Întru dumirire și reculegere, Mai aproape de îngeri ni se propune ca un burete de balsamuri de șters frunți și obrazuri mânjite de poluarea zilei, încruntate de silnicia vremurilor în care au fost tălmăcite
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
îngenuncheat și ei molfăind câte ceva în gândul lor. La un moment dat unul dintre săteni a ridicat privirea pe furiș și a zărit cu coada ochiului cum degetele Pustnicului înălțate deasupra capului, erau înconjurate de un halou luminos, s-a înspăimântat și nu a mai avut curajul să-și ridice ochii. Nu știe nimeni cât timp a durat rugăciunea, ei nu aveau curajul să mai facă nici o mișcare, respectându-i cu pietate atitudinea. Mai târziu aveau să povestească, fiecare cu alte
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
mai fi disputa între zmei și feți-frumoși! - Ai să mi-o plătești! - Nu mă tem de amenințările tale, răspunse Pătru. În jurul lor se adună pe dată puhoi de lume curioasă. Unii își făcură semnul sfintei cruci și scuipară în sân înspăimântați de puterile vrăjitorești ale babei. - Praful și pulberea se va alege de gospodăria ta dacă nu-mi cazi la picioare, aici, în mijlocul târgului, să te vadă întregul sat! - Ha, ha, ha! S-o crezi tu că mă voi înjosi în fața
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
că poate fi rău. Așa ni se pare când întâlnim răul, că nu e atât de rău pe cât de răul îl credeam.” 7. „Există însa coșmaruri care nu trec odată cu somnul. Deschizi ochii, clipești nedumerit și viziunea care te-a înspăimântat nu se îndepărtează.” 8. „Fii stăpân pe tine însuți și vei stăpâni lumea, a spus Dostoievski, având perfectă dreptate, nu atât că vei stăpâni neapărat întreaga lume, ci oricum, lumea ta proprie, în care trăiești și din care va trebui
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
American Psycho este un roman violent despre violență. Patrick Bateman, personajul principal al romanului, este un tânăr frumos, educat, inteligent. Ziua lucrează pe Wall Street, sporind averea deja considerabilă a familiei lui, iar noaptea se ocupă cu lucruri care ne înspăimântă pe noi, oamenii normali. Romanul lui Bret Easton Ellis studiază abisurile de neînțeles ale nebuniei și reușeste să surprindă absurditatea violenței din vremurile noastre - de fapt, din oricare alte vremuri. Finalul rămâne deschis. Bret Easton Ellis: American Psycho. Editura Polirom
Agenda2005-38-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284221_a_285550]
-
membrilor ei, de societăți asupra cetățenilor, precum și cultul culturii ori neajunsurile celebrității. Un roman monden așadar, în centrul căruia se află Ryder, pianist faimos, ce urmează să susțină un recital într-un oraș aparent necunoscut. Elemente de decor însă îl înspăimântă pe acest personaj, care începe să umple golurile de memorii cu imagini: a mai fost prin aceste locuri, aici a avut chiar o soție sau o amantă, poate chiar și un copil... Orașul imaginar ar putea fi localizat în Germania
Agenda2005-44-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284378_a_285707]
-
mesajul speranței pentru toți oamenii. Învierea Domnului nu este o povestire care este pretextul unei sărbători. Învierea Domnului Isus este o realitate, este piatra de temelie a credinței creștine. Învierea și Viața reprezintă oferta divină pentru o lume descurajată și înspăimântată de moarte. Vă întreb, stimați cititori, credeți că Isus Cristos trăiește cu adevărat? Credeți în Înviere? Credeți că în El aveți viață veșnică? Îl rog pe Tatăl ceresc să deschidă ochii tuturor celor ce nu cred în Înviere și acum
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
incertitudini Printre abisuri ce căutau să ne soarbă în vârtejuri Și nu știam unde vor să ne poarte Ne căutam mâinile în negurile îndoielilor din noi Ziduri de cetate eternă crescând până-n cer Ne simțeam rătăcitori în peisaje lunare Ne înspăimântau himere, umbre fără contururi Ce căutau să-ne înlănțuie sufletele între două lumi, Să ne smulgă din certitudini, să ne facă sclavi umbrelor. Se zbătea inima mea- porumbiță cu aripa rănită În cursa damnatelor întunecimi și monștri treziți Din epoca
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
cu tăcerile din luna, Cănd fără de încredere ne-ascude-o jumătate. Și sunt tăcerile mormintelor fără de nume În care lutul a- nghitit copii pierduți eroi, Suflând tristă tăcere a dorințelor postume, Ca un preludiu al disperării tăcerilor din noi. Neurletul acestei neputințe înspăimânta, Lipsa curajului de-a nu-ți tăcea iubirea, Eternă omenire a tăcerilor care cuvânta, Doar netacerea ta, a continuat zidirea! Silvana Andrada Tcacenco- 05.05.2016 Referință Bibliografica: LA ÎNCEPUT A FOST... / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LA INCEPUT A FOST... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382618_a_383947]
-
întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
neagră”. Și e albă. Accept provocarea, ne vedem în zece minute” scrie ea și deja el îi vede zâmbetul luminos ca o rază de soare primăvăratică, silueta ațâțătoare, mersul de prințesă... Se întâlnesc într-o parcare. Gâtuit de emoție și înspăimântat de un refuz el îi explică locul unde se află garsoniera și că ar fi indicat să se vadă acolo pentru câteva minute. Nu se va întâmpla absolut nimic"...pe onoarea sa. Ștefania îl privește cu un amestec de bucurie
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
șantiere pentru mulți ani. Spunea că vor fi elaborate proiecte pe care nu l-au visat din moși strămoși locuitorii acestor meleaguri. - Dar cu Pădurea Blestemată ce au de gând? - Nimeni nu vorbește despre ea...ca și când n-ar exista. Oficialitățile înspăimântate de cele petrecute în satul nostru nu vor să se aventureze în acea zonă misterioasă. Totuși, cred că în ascuns caută specialiști pentru descifrarea acestei enigme. Într-un târziu Ene vine pe la gene și cei doi soți adorm unul în
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
bre, odată!... Pătrule!... Prin somn bărbatul auzi chemarea și dintr-o dată deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se brusc, se trezi pe podea. Zgomotul produs o făcu pe Elena să sară buimacă din somn. - Petruț, unde fugi? - întrebă înspăimântată prin întuneric. - Nu fug nicăieri! Am avut un coșmar. Visam că eram cu tine și băiețelul nostru pe un plai înflorit, iar dintr-o dată parcă m-a strigat cineva și când m-am rostogolit, m-am prăbușit pe podea. - Pătruleee
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare zi ce trecea, aceștia se transformau în două globuri de gheață, care o înspăimântau pe Maria. Gheorghe nu mai avea nimic din omul blând, cald, pe care îl cunoscuse și iubise atât de mult. Până și gura frumos conturată, cu buze pline, frumos arcuite, acum devenise aspră, colțuroasă, ca de fiară, încremenită parcă într-
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
se mute la New York și era sigură că relația lor va fi una fantastică. GPS-ul îi indică să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul suflă sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau. Preferă să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabană familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos ... Citește mai mult PACATE-fragmentCarmen SuissaConducea de mai bine de cinci ore și începea să se întunece. Era puțin obosită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
se mute la New York și era sigură că relația lor va fi una fantastică.GPS-ul îi indică să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul suflă sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau.Prefera să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabană familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos ... VII. PĂCATE/ CARMEN SUISSA, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Fragment Păcate - Mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
-o în inima ta, cu toată inima. O dată lăsată să te vegheze,vei vedea că această viață, nu mai are forma pe care o percepeai cu ochii omului, ci capătă formă vie. Nimic din tot ce te lovește, nu te înspăimântă, ba din contră te face fericit. Înțeleg aceasta, doar cei care văd Lumina, pentru că ei văd dincolo de granița acestei vieți. Autoarea știa deja că Dumnezeu este iubire și de când vede Lumina așa cum i se arată, a dat răspuns, primei sale
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]