1,110 matches
-
motiv de dezacord, căci pentru cei din tribul Tiv, forma văzută nu poate fi În nici un caz stăpânul dispărut dintre cei vii: „De ce nu le mai era stăpân? «Era mortă, le-am explicat eu. «De aceea au fost năuciți și Înspăimântați când l-au văzut. Ă «Imposibilă, Începu unul dintre cei În vârstă, pasându-și pipa unui vecin care Îl Întrerupse: Evident că nu era stăpânul lor mort. Era un semn trimis de un vrăjitor. Continuă. Ă” Tulburată de siguranța auditorilor
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
potrivite În situațiile de zi cu zi În care trebuie să ne confruntăm cu lipsurile noastre. Și să supraviețuim În acest teritoriu discontinuu al culturii, format din fragmente de cărți, În care identitatea noastră de profunzime - cea a unui copil Înspăimântat - se găsește În permanență În pericol. Dacă Dempsey nu ar accepta să mărturisească, decât În fața unui calculator, că i s-a Întâmplat, ca și nouă, tuturor, să vorbească despre cărțile pe care nu le-a citit, nu este și cazul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
apoi Îmi iau geanta. — Luke, ești gata? strig. — Îhîm. Luke bagă capul după ușa de la birou, cu telefonul fixat sub bărbie. — Stai puțin, Iain. Acoperă receptorul cu mîna. — Becky, chiar trebuie să vin și eu? — Poftim? Mă uit la el Înspăimîntată. — Sigur că trebuie să vii! Luke mă privește atent, de parcă vrea să știe exact dacă vorbesc serios sau e doar o toană de-a mea. — Iain, spune În cele din urmă, revenind la telefon, e complicat. Dispare Înapoi În birou
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un copil! Spre groaza mea, femeia cu impermeabil a fugit ca din pușcă de la stand și s-a dus glonț la un bodyguard, cu păturica de dantelă În mînă. — A dispărut micuța Tallulah-Phoebe! A dispărut un copil! — Ați auzit? strigă Înspăimîntată o blondă. A fost răpit un copil! Să cheme cineva poliția! — Ba n-a dispărut nimeni! strig. A fost o... neînțelegere... Însă nu m-aude nimeni. — Dormea În căruciorul ei! le spune bătrîna cu impermeabil cu ochii scoși din orbite
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
griji. — Corect, Încuviințez cu ardoare. — Doi: a trecut În seara asta pe aici să vadă care-i treaba. Trei: e-n limbă după el și vrea să pună mîna pe el. Patru... Ajunsă În acest punct, tace. — Și patru? zic Înspăimîntată. — De fapt nu există nici un patru, zice Suze repede. Cred că e tot doi. A venit să vadă care-i situația, să cerceteze cu ochii ei terenul. — Păi și... eu ce trebuie să fac? — Să-i dai de Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
prea mare tragere de inimă, Îmi scot ciorapii lycra cu bandă adezivă și mă Întind pe pat. — Hmm. Îmi ia piciorul, mi-l examinează, apoi Își trece o mînă peste el. — Cred că simt Începutul unei vene varicoase! Mă uit Înspăimîntată, dar nu văd decît o piele bine hidratată. Minte. N-am nici urmă de venă varicoasă. — Eu nu văd nimic, zic, Încercînd să-mi păstrez calmul. — Poate că tu nu poți, dar eu știu să le văd chiar Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a Întîmplat? Îi pun o mînă pe braț. Văd că nu ești Într-o pasă prea bună. Nu, zice Jess. Nu sînt. Ridică privirea și, spre groaza mea, Îi văd ochii scăldați În lacrimi. — A dispărut Tom. — A dispărut? zic, Înspăimîntată. Nu voiam să zic nimic. N-am vrut să-ți faci griji. Dar nu l-a mai văzut nimeni de trei zile. Cred că e supărat. Fiindcă pleci? Ea Încuviințează și simt o Împunsătură de mînie la adresa lui Tom. De ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O exprimă Mircea Iorgulescu Într-un text difuzat (sub pseudonim) de către „Europa Liberă” În 1987: Ni se lasă viața, dar luându-ni-se tot ce Înseamnă viață omenească. Și vom deveni o turmă de animale nevolnice, o cireadă supusă și Înspăimântată 3. În termeni asemănători gândește și Livius Ciocârlie: „Iarna nu suntem oameni, suntem animale de grajd. ș...ț Știm, sau ar trebui să știm că trăim inadmisibil, ca niște oi”4. Degradarea constantă a vieții și scăderea gradului de rezistență
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a poporului meu”5. Îndurând privațiuni copleșitoare (pe care documentele oficiale continuau să le numească expresii ale fericirii colective), oamenii mai păstrează sentimentul (uneori, doar iluzia) unei minime normalități (ca și bunul-simț al pierdutei realități) prin râs și prin mișcarea Înspăimântatei lor gândiri. Singurul centru (cerebral?) Încă neanihilat - scrie Florența Albu - suferind, dimpotrivă, un fel de elefantiazis, este acela al râsului, hazului, hilarității; și, abia acest „haz de necaz” mai păstrează, În germene, cauza acestui râs, rest uman oricum aberant, pentru că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un mod naiv, ridicol și înduioșător. El a înființat și condus o revistă locală, Vasiova (1928-1948), pentru apariția căreia a făcut mari sacrificii: "Am mărs prin ploaie, prin soare, prin frig și arșiță, flămând, setos, rupt, desculț, trist, necăjit, îngândurat, înspăimântat, turbat ori rugându-mă ori înjurând ori blăstămând: vara, iarna, în continuu cu câte 25-35 de kilograme de hârtie în spate, călcând câte 50, 60, 70, 80 de km pe zi." Pe acest personaj caraghios și melodramatic, care avea ceva
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Nord circulă tipul de baladă cunoscut sub numele Fratele și sora, în care domină caracterul nuvelistic și tendința moralizatoare. Aici fratele, fecior de însurat, o cere pe soră de la mama lui sau îi cere surorii să se căsătorească cu el. Înspăimântată, sora (sau mama) încearcă să îl abată de la această intenție, trimițându-l în lume să își caute altă mireasă. El se reîntoarce însă cu aceeași cerere. Fata îi pretinde, ca și în tipul mai vechi al baladei, să facă un
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
complotiștii l-au prins la Râmnicu-Vâlcea și l-au decapitat, împreună cu fiul său mai mare, Vlad, rod din prima căsătorie. Fapta, petrecută la 2 ianuarie 1529, ar fi avut loc chiar în biserica Sfinții Arhangheli de pe dealul Cetățuia, sub privirea înspăimântată a preotului (complotiștii nu au dat înapoi în fața sacrilegiului; Mihnea cel Rău a fost ucis pe treptele unei biserici [catolice, e drept] din Sibiu, când ieșea de la liturghie și era în preajma Episcopiei din Râmnicu-Vâlcea80 (sau în oraș81). Rămasă văduvă, Ruxandra
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu mai sunt. Ele nu trăiesc Însă mai puțin În aura lor, căci „secretul” a reverberat deja triplu. Tot triplu este și eșecul celor care l-au urmat postum pe Zerlendi, Hans fiind numai ultimul, iar naratorul e deja puțin Înspăimântat că ar putea urma. Dar „tot ce-mi spuneți (...) nu mă descurajează deloc” (40). Da, dar Zerlendi dispăruse, În noaptea de 10 septembrie. Dovedind o stranie flexibilitate, naratorul Își va contrazice inteligent propriile presupoziții, devenind sceptic-alarmat ca un istoric pozitivist
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ucide dintr-o stranie necesitate, ca urmare a pactului semnat cu Mephiticus, însăși viața fiindu-i condiționată de săvârșirea zilnică a unui omor. Acest Sisif al morții mereu amânate, în același timp „Călăul lui Satan”, înzestrat însă cu conștiință, ajunge, înspăimântat, să își negocieze propria sinucidere, pedeapsă și expiere totodată. În Don Juan apocalipticul, „comedie neagră cu balet, măști și cântecele”, destinul lui Hitler apare ca bufonadă tragică a simulacrului, nebuniei și morții. Hitler joacă aici rolul „îngerului slut”, iar un
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
ce mai născocește acest autor pe care l-am părăsit, ca cititor, în momentul în care personajele sale din Estul Europei se îndreptau, zorite, spre Paris spre a-i cere socoteală autorului pentru modul în care îi înfățișase în roman... Înspăimântat, autorul se refugiase într-o casă din Normandia... pentru a continua, evident, această saga postcomunistă. EUGEN SIMION SCRIERI: Exerciții, București, 1966; Frig, București, 1967; Așteptare, București, 1972; ed., București, 1993; Exercices d’attente, tr. Alain Paruit, Paris, 1972; Arpièges, tr
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de vizită a ortodoxismului
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și contractîndu-și spasmodic răsuflătoarea, cu un soi de horcăit sacadat și șuierător. în cele din urmă, valuri de sînge închegat țîșniră, ca drojdia purpurie a unui vin roșu, în văzduhul înspăimîntat, apoi căzură în mare, scurgîndu-se pe coapsele încremenite ale monstrului. Inima îi plesnise! Ă E moartă, domnule Stubb, zise Daggoo. Ă Da, ambele pipe s-au stins, răspunse secundul. Și scoțîndu-și-o pe a sa din gură, Stubb îi scutură scrumul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decît cea de pîn-acum. Auzind vorbele lui Starbuck, marinarii cuprinși de panică se repeziră numaidecît la vergi, deși nici o pînză nu mai rămăsese pe catarge. în clipa aceea, aproape că ar fi fost gata să se revolte, iar gîndurile secundului înspăimîntat păreau ale lor. Dar, lăsînd din mînă lanțurile zăngănitoare ale paratrăznetului și apucînd harponul aprins, Ahab îl flutură ca pe-o torță în fața echipajului, jurînd că-l va străpunge pe cel dîntîi marinar care va cuteza să se atingă de-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în urma bătăilor primite la celula 101. Spune că a procedat astfel imitând cazul Petre Popescu, când avusese ordine de la Popa. Popescu a fost implicat în ambele procese ale deținuților, decedând în Casimca Jilavei într-o precară stare fizică și complet înspăimântat. Când unii colegi din Jilava i-au lăsat pâine la baie, Aristotel Popescu i-a denunțat gardianului pentru că îl ajutau, refuzând să mănânce cadoul primit. A fost, într-un fel, victima absolută a Piteștiului, pentru că, prin torturi îngrozitoare, a fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
întrucât mișcarea nu urmărea înlocuirea vechilor credințe cu cele comuniste, ci, pur și simplu, distrugerea primelor. În ceea ce privește sintagma „creier spălat”, ea este justă doar dacă admitem că spălarea creierului urmărea introducerea spaimei, și nu a vreunei scări de valori. Cei înspăimântați au fost însă foarte puțini chiar și după încetarea acțiunii, iar păstrarea lor pe aceste coordonate se explică prin condițiile în care au trăit după oprirea schingiuirilor. Exemplele la îndemână sunt cele ale lui Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu (ambii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
operații, iar răniții vin mereu, cu sutele... Zvonurile devin tot mai alarmante, zguduitoare: S-a prăbușit “Scala”, “Casata”, “Lido”, blocurile de locuințe din str. N. Bălcescu, Academiei, Cîmpineanu etc. Din toate părțile se aud țipete stridente și vaiete de oameni înspăimântați, care se tem de dărâmarea propriilor locuințe sau de pierderea vieții celor dragi: copii, părinți, rude, prieteni. Iată și câteva fragmente din reportajele și relatările apărute în unele ziare, despre dimensiunile și pierderile materiale și umane produse de dezastru. “Seismul
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
toți se îmbulzeau spre ieșire să scape cât mai repede din clădirea teatrului, care se putea dărâma peste ei. Tot orașul era într-o stare de spaimă fără margini, din toate părțile se auzeau strigări, țipete și vaiete de oameni înspăimântați și de aceea care plângeau ori dărâmarea caselor, ori pierderea vieții unui prieten, rudă sau soț. Zidurile palatului domnesc au crăpat și l-au făcut nelocuibil”. Marele agă Manolache Florescu a raportat domnului că sunt 8 morți, 14 răniți, 36
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
de mult timp. Atât de mult timp, încât nici nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său gust. Deși trebuie să fiu exaltat de ceea ce se întâmplă, căci eu beneficiez de pe urma acestor evenimente, sunt mai înspăimântat decât am fost vreodată în viața mea. Sunt îngrozit de ceea ce se desfășoară sub ochii mei. Cu toate astea, nu las să se vadă nimic, căci dacă eu arăt semne de frică, toți din jurul meu s-ar cutremura și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe un scaun, sprijinită pe coate, cu pletele de culoare blond închis revărsându-i-se pe umeri, pe lângă mâini, până ce atingeau discret suprafața pupitrului. Mă privea, dar nu uimită, cum aș fi crezut că o să mă privească, nici șocată sau înspăimântată. Avea un zâmbet pe față. Discret, dar prezent. Întinse capul înspre al meu. Oare vroia să mă sărute? Oare o voi putea săruta? Închisesem ochii în așteptarea momentului și... o atingere pe mână. Deschisesem ochii. Mâna ei rece se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un adolescent pirpiriu și un pic înspăimântat. Uite, băiete, care-i treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul! Pe unde naiba ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]