515 matches
-
nu mai văd expresia concentrică a luminii. E trist căci totul se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
apoi se răsuci și făcu o mișcare, două de înot. Apa îl înțepă cu ace ca de gheață, dar Adam era obișnuit. Și îi plăcea gustul sărat al apei. Zet se așezase pe țărm, la o bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea și nu-i plăcea să-și stropească blănița. Dorea ca Adam să se întoarcă mai repede. Ca să se mai înveselească un pic, lovi o piatră cu lăbuța, ca și cum ar fi jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
departe, tot mai departe, tot mai departe, aș muri de epuizare și atunci aș sfârși cu obsesia Rozanov. A, dar în cazul ăsta s-ar numi că a învins el! Și are vreo importanță?“ Se îndepărtă, retezând cu brațul crestele înspumate, mai departe, tot mai departe, către împărățiile mării în care uscatul nu a fost niciodată văzut și nici nu s-a auzit despre el. Deodată, în găoacea verde, legănată, dintre două valuri, văzu jos, sub el, ceva alb care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă cu mîinile lui trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele de flamenco: gustați acest nectar al zeilor!“ și el Însuși se Îndreaptă spre ei, el Însuși le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîncăm. Ne opream În oraș la o patiserie, ne așezam pe scaunele Înalte din fața tejghelei, Înfulecam sandvișuri cu omletă sau șuncă, cîrnăciori fierbinți cu miezul roșu și aromat din carne de vită condimentată și suculentă, beam cafea, stacane de lapte Înspumat, cu gogoși, iar apoi ne duceam acasă și devastam tot ce găseam pe masă pregătit pentru micul dejun. Păienjenișul pămîntului În anul cînd au venit lăcustele, ceva ce s-a-ntîmplat În anul cînd au venit lăcustele, două glasuri pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
jigniți, dacă ar auzi. Thaw a închis aparatul și a ieșit să se plimbe pe lîngă canal. A rămas în picioare la marginea unui canal adînc din piatră și a urmărit fără nici un gînd sau sentiment, cu se rotește apa înspumată rotindu-se între buștenii putrezi. După-amiază a trecut pe la Coulter, așa cum aranjase cu cîtva timp înainte. Doamna Coulter își scosese bărbatul la plimbare, iar Thaw s-a așezat lîngă foc, în timp ce Coulter, în vestă și pantaloni, se spăla la chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în culori și contururi impresioniste această fascinație pe care literatura o transmite benzii desenate ca un legat prețios. Căci banda desenată conferă ficțiunii vibrația de pastel a visului și deschide larg porțile spre oceanul care te izbește cu unda lui înspumată. Sinestezică, adaptarea lui Pratt are luxurianța unui poem de Rimbaud. Povestea capătă chip, în același mod fermecat în care volumul magic al lui Michael Ende îl transformă pe Bastian în salvatorul țării de basm. Răpit de pirați este însuflețit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
volumul oferit de emigrant. Un cuib de nobili : ceva din proza lui Turgheniev îi amintea de lentoarea hipnotică a tangoului. Sunetul textului i se impregnase în memorie și, aplecat peste marginea navei sale, cu ochii în oceanul care se înșira înspumat, Corto nu se putu împiedica să se gândească la timpul care se scurgea și la Pandora, resimțind pe buzele sale amintirea gustului buzelor ei. Hotărât lucru, acest Turgheniev mă face să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și În lat, călare pe o motoretă, ca un adolescent la prima lui slujbă. — Doamna Solari? spuse străinul, privindu-l bănuitor. — Poate mă căutați pe mine..., preciză Sasha. Privirea rușinată a celuilalt Îi aminti că era gol și cu fața Înspumată. — Trebuia să Înmânez asta. Era un coș uriaș cu lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă. Lalele albastre. Sasha se dădu la o parte și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe clienții stabilimentului la jocuri și petreceri la care ei nu puteau participa. Se simțeau excluși. Pentru a Înlătura senzația că sunt niște paria pe plajă la fel ca În oraș, soldații intrară să facă baie. Marea era agitată, valurile Înspumate și puternice, pline de alge vâscoase și fibroase, curentul te trăgea În larg și nu se putea Înota. Dezamăgiți, se Întinseră la soare pe prosoape. Poate că vorbiseră despre curve, se lăudaseră cu isprăvi imaginare și Își număraseră zilele rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
evita picăturile de apă. Antonio observă că sânii Îi erau prea strânși În cupele sutienului: se ivea din el o dungă mai deschisă, aproape albă. Apa Îi atinse genunchii, dar fata nu intră mai departe. Poate că marea agitată și Înspumată nu o atrăgea, poate că observase că el o privea și voia să se lase admirată. Dar chiar În momentul acela el se trezi cu mingea la picior și profită de ocazie. Așa era el. Nu se gândea de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-odată s-a prăbușit și nu știam cum să-l sprijin și ce are, până l-am așezat frumușel lângă căruță și-atunci am văzut că avea o lance înfiptă în piept. Din colțul gurii i se scurgea sânge înspumat. S-a uitat în ochii mei, ia inelul, a spus, și du-te la Snagov la icoana lui Pampu și îngroapă-l acolo pentru iertarea păcatelor mele, căci el a fost fiul meu. Mă privea și se chinuia să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Imediat. Acum ! Katie rămîne făcută preț de cîteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o expresie, dar văd limpede că În sufletul ei e o adevărată furtună. E ca atunci cînd Fălci dispare sub apa Înspumată și știi sigur că În orice clipă... — O, Doamne, ai dreptate ! izbucnește brusc. Așa e. Se folosește de mine ! E numai vina mea. Trebuia să-mi fi dat seama, atunci cînd m-a Întrebat dacă mă pricep vreun pic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pădurii. Sigur aveau să ne simtă când aveam să tragem de bulumac, așa că ne-am mai uitat o dată spre Enkim, ca să știm și cu ochii Închiși unde-l lăsasem. Era chiar pe marginea apei, Împroșcat când și când de volbura Înspumată. - Acum! Ne-am apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dădusem iarăși de Marea cea mare și nu mai știam Încotro s-o luăm. Marea asta, Însă, parcă nu era totuna cu cea pe care o lăsasem În urmă: era rece și rea și o străbăteau coame mari de apă Înspumată. - E un om care merge dintr-o parte În alta pe pământ, așa ca tine, Își Începuse acel Vindecător povestea cu vorbe rostite În minte. Krog Îi spune. E mai mare decât orice alt om care a mers pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de ezitare a lui Hugo, atunci când se repezise după urs, îi restabilise toată încrederea în el. Era o dovadă clară de dragoste. Când Hugo a dispărut în apa de sub pod, rămânând numai un punct întunecat în râul cenușiu și înspumat, Alice și-a împreunat mâinile în agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prezentă în viețile oamenilor decât și-ar putea imagina cineva... Scriitorul strânse balustrada cu putere, până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cîte-or încăpea? Ce zici, aruncăm o privire să vedem ce zace în mintea lui?... Ești pregătit? - Ochi și urechi... Articuleaz-o neabătut, moșule! Tu plătești! - Ești așa croit după poezie? Automobilul parcurgea centrul orașului, cu agilitatea unei balerine, ce, sumețindu-și fustele înspumate, caută să se strecoare cât mai silențios prin puzderia de palate. 84 DANIEL BĂNULESCU - Atunci e corect. Atunci nu mai ai cum s-o driblezi! Federația a omologat! Trebuie ca s-o găsești... - În seara aceea mi-am părăsit separeul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm stîngăciile versului, răsturnările acelea de topică atît de ridiculizate de comentatori. Marea este un element euforizant. Înspumată sau lină, ea Îmbată simțurile, provoacă imaginația. Nașterea lumii din apele Bosforului este primită cu o vie senzație de beție albă, o copleșire dulce a ochiului: „Din azurul mării luna naște plină, Ochiul vede dulce discul aurit Și prin albe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la o comandă pe care trebuie să i-o îndeplinesc. JÜRGEN: Cu toate astea, acest vin spumos l-am achiziționat pentru una din orele d-voastră fericite dintr-un magazin extrem de fin, doamnă cârciumăreasă și acum ați vândut cadoul meu înspumat acestor persoane care probabil sunt foarte superficiale. CÂRCIUMAREASA: Dar ce-a fost cu dumneata, domnu' Jürgen, asta trebuie să comunic persoanei d-voastră. Pentru un mic serviciu cu privire la plăcere era cât p-aci să dați ortu' popii în pat, dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Arald doarme toată ziua, ca plumbul. Pe față, parcă poartă un obrăzar de ceară. Ochii îi ard în friguri. Noaptea se trezește și se îmbracă numai în haine negre. În nopțile cu lună, pleacă adesea, călare, împreună cu Maria. Caii lor, înspumați, aleargă alături, prin văzduhul parfumat, cu mirosul florilor de tei, pe care vîntul le-a așternut în calea reginei dunărene. Dar odată, în zorii zilei, mergînd mereu ca vîntul, ei n-au observat că la răsărit s-a arătat geană
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
casa; cascadă; cățel; cer; cerc; chin; ciocolată; conștiință; corali; Costinești; cerul; cunoscut; daaa; depărtare; departe; destul; dimensional; în dimensiuni; doare; drum lung; drum; dulce; durere; etern; eu; față; floare; de flori; foame; frumusețe; glob; harnic; iapă; idee; iluzie; imensă; important; înspumată; încăpere; incomod; inferioritate; inimos; inteligent; întrebare; învolburată; iubire; iubirea; jambon; lat; lejer; limpezime; liniștită; lume; lumea; Mamaia; mare distanță; masiv; maturitate; meduză; mers; metropolă; mie; minune; moale; multă apă și soare; nașpa; naviga; necunoscut; neimportant; nemărginire; nemărginit; nesemnificativ; nimic; obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
perceput senzorial; el se va transforma în asociații fundamentate, în gânduri în care ne recunoaștem, rezultate din experiențe prin care am trecut, dar pe care nu am încercat să le definim: "Oh, toată liniștea din univers/ Izvorăște din adânca tăcere/ Înspumată între tine și fiul tău/ Întors de pe pământ." Este atât de rară contopirea afectivă, egală și totală a îndrăgostiților, și atât de comună năzuința noastră, a tuturor, spre atingerea ei, încât nu mai avem teribilul sentiment al trecerii: "Unii te
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezia însăși ocupă un teritoriu privilegiat. Scriitorul o consideră, într-unul dintre cele mai emoționante texte ale sale, Calul alb, liantul sângelui creator și al unei uitări protectoare, orfice: În sângele meu/ s-a înecat calul alb/ venea de departe/ înspumat/ în el se-necase/ un cal împărat/ cu frâu de mătase/ și-n calul acela/ alt cal se-necase/ El venea de departe/ cu potcoavele sparte/ de unde lumina se naște/ și nu-i nici ce bea, nici ce paște/ Eu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]