922 matches
-
-și reia somnul. Am bâjbâit prin cabană pe întuneric până mi-am găsit cele trebuincioase. Apoi am ieșit afară și am pornit în direcția presupusului loc al întâmplării. În poiana din jurul cabanei se vedea cât de cât, cerul era senin, înstelat, iar zăpada albă lumina bine drumul. În sat oamenii păreau că s-au liniștit, probabil că au început să se culce la loc, deducând asta după luminițele care începeau să dispară de pe la casele din vale. Totuși, am zărit în ultima
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
unde Germain ... IX. ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Citește mai mult POARTA COSMICĂÎn blițurile fascinante ale nopții ceruluiDelfinul albastru îmbrățișat de Jupiterînoată în striațiile marmoreene -Inele cafenii printre râuri înstelate...Jupiter, zeul cel bun, ne guverneazăînvârtindu-se
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Citește mai mult POARTA COSMICĂÎn blițurile fascinante ale nopții ceruluiDelfinul albastru îmbrățișat de Jupiterînoată în striațiile marmoreene -Inele cafenii printre râuri înstelate...Jupiter, zeul cel bun, ne guverneazăînvârtindu-se maiestos pe ax verticalAdemenindu-ne ca un cântec de sirenăîn noaptea de Crăciun. Noul An soseșteCu lentile roz vede lumea terestrăDin spectacolul universului înstelatOferind aștrii-mii din Cornul abundenței.Planeta se transformă iar după
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Citește mai mult Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 ... Citește mai mult Elisabeta IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Alese, împletite ca o soartă a dramei permanente în destinul istoric al Adevărului divin, al dreptății, al suferinței și al jertfei Neamului dacoromân: „Iarăși după gratii/ Sufletu-mi se zbate/ Noaptea veșniciei/ Peste mine cade./ Nu mai privesc seara/ Cerul înstelat,/ Razele luminii/ Aici nu răzbat.// Zăvorăsc în mine/ Vâlvătăi din munți,/ Umbra grea a morții/ Își întinde punți.”[arestul M.A.I.] (Petru C. Baciu, Inimi Zăvorâte.Ed. Buna Vestire, București, 1999) Lacrimile suferințelor-Colinde ale bucuriei s-au adunat în albia
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
în cuie,/ scânteind înalt, din răstigniri.// Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,/ biruit de ramuri de arin,/ îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,/ ars ca Nesus în cămașe de venin...// Nu, tu nu ești meșterul, nici câneazul,/ nu ești înstelatul împărat./ Sfâșiat ți-i pieptul și obrazul,/ tu ești marele însângerat!// Te-ncrustăm, zadarnic, în agată/ și-n icoane noi pe flori de crin./ Crinii nu vor stinge, niciodată,/ umbrele cununilor de spin.// Eu nu-ți pipăi steme și nici laur
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ROMANȚA CERULUI ÎNSTELAT Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând. Mă doare atâta frumusețea lui Dar n-am spus asta nimănui. # Iubitei mele dacă
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ROMANȚA CERULUI ÎNSTELAT Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând. Mă doare atâta frumusețea lui Dar n-am spus asta nimănui. # Iubitei mele dacă i-aș șopti Destinul l-aș neliniști... Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând. Mă doare atâta frumusețea lui Dar n-am spus asta nimănui. # Iubitei mele dacă i-aș șopti Destinul l-aș neliniști... Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât de sus Nu sunt...erau pe vremea lui Isus, Habar n-avem că noi privim trecutul Ce ne-ajuns încetul cu încetul. Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
l-aș neliniști... Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât de sus Nu sunt...erau pe vremea lui Isus, Habar n-avem că noi privim trecutul Ce ne-ajuns încetul cu încetul. Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând ...! Referință Bibliografică: Romanța cerului înstelat / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
Stelele împrăștiate atât de sus Nu sunt...erau pe vremea lui Isus, Habar n-avem că noi privim trecutul Ce ne-ajuns încetul cu încetul. Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând ...! Referință Bibliografică: Romanța cerului înstelat / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează precum imnul Învierii Sale în infinitatea inimilor purtătoare de adevăr, libertate, dragoste, dăruire și credință. Frumusețea la Români înveșmântează plaiurile cu Dor și Bolta înstelată a obiceiurilor, a datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e o cărare înmugurită a inimii unde imnul bucuriei înflorește primenind revărsarea lui Dumnezeu ca o Oglindă ce ne adâncește în apele Frumuseții Sale. Neamul nostru
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Acasa > Versuri > Iubire > O SIMPLĂ IUBIRE Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Seară de mai parfumată Cu adieri de flori, Din bolta-nstelată, curată Îmi dăruiești fiori. În sufletul gol îmi strecori Emoții străine, ascunse Aud ecoul unei chemări Din tainice depărtări stinse. Mă-nvăluie valul tristeții Și ochii de lacrimi sclipesc E sentimentul realității Și gândurile mă copleșesc. Trec dintr-o stare în
O SIMPLĂ IUBIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381351_a_382680]
-
MOTTO : „Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
MOTTO :„Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară -Retrăind în dor sentimentele de-afară.Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă -În astral urcând cu a mea pe veci mireasă.Sub cerul înstelat singur mă preling -Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring.Iubit de muze albe și de năluci ecvestre -Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost -Un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
BUICĂ - RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015. Luna decembrie a fiecărui an o numim spiritul Crăciunului, spiritul Evangheliei lui Iisus Hristos. Steaua Nașterii adună pe toți creștinii sub bolta înstelată. Întreaga fire țese caier de lumină, de vise, de iubirea cea de neînvins, de iertare și de împăcare. Dar în acest an, 2015, spiritul sfânt și curat al Crăciunului a fost tulburat de amenințările teroriștilor. Noi, românii, am mai trăit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
se scuturaseră de jugul comunist. Speranțele schimbările profunde pe care ni le doream cu toată ... Citește mai mult Luna decembrie a fiecărui an o numim spiritul Crăciunului, spiritul Evangheliei lui Iisus Hristos. Steaua Nașterii adună pe toți creștinii sub bolta înstelată. Întreaga fire țese caier de lumină, de vise, de iubirea cea de neînvins, de iertare și de împăcare. Dar în acest an, 2015, spiritul sfânt și curat al Crăciunului a fost tulburat de amenințările teroriștilor. Noi, românii, am mai trăit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
zeu, dar poți să te cobori în noi cu aliură înzeită. Tu ești ocean fără de fund murmurând înseninări; sau ești cineva care vrei să ne încurajezi zborurile și să ne-nalți mai presus decât tine. Tu, pasăre albastră cu penaj înstelat, ritmând în zbor muzica norilor, ecran uriași pe care zodiile ne proiectează, glumind sau nu, umbrele viitorului, ale ființei și neființei, ale bucuriilor și ale suferinței; o, cerule senin și înalt, iată-mă, amețesc privindu-te pînă la lacrimi, amețesc
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Printre luminile stravezii ale neantului, Ai renăscut din moartea cea de demult, În boarea de vânt te-ai ridicat de la pământ. Fâlfâind aripile neumbrite a unei iubiri stăpânite, De dorul pâmântului, în freamătul gândului, Cuvânt înaripat din înalt prin cer înstelat Renasc la lumină unde-i iubirea divină. SĂ-ȚI FIE DOR Să-ți fie dor, ca vuietului de mare, Cu jale acum, tu să privești în zare, Să vezi cum fost-am o cruce ferecată, Acum când fruntea-ți e
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Toate Articolele Autorului Text scris de Teodora Ivan: • A fost atunci cândva că în străvechi povești Cu fulgi învârtiți de crivatul turbat Și erai prințul meu atunci și nu mai ești acum Ești doar o lacrima în ger sub cerul înstelat • Cu inima curată ți-am zâmbit prin fulgi Peste noieni zăpadă am crezut c-ai s-o topești Și trebuia să-mi spui că nu mă vrei și să nu fugi Pe toate le înfrângi în viață când iubești • Mai
SUFLETE PIERDUTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373364_a_374693]
-
INTELES Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Până la stelele din galaxia Caii lactee, te-am purtat în vise, Mă scufundam adânc în nebunia Unei iubiri fatale, interzise. Te căutăm pe bolta înstelata Crezându-te un astru, stea măiastra, Și ochii mei au căutat să vadă Ce nu puteau vedea dintr-o fereastră. Am fost acolo-n pulberea de stele, Am fost prin galaxii și constelații Și-am înțeles că nu ești printre
AM ÎNȚELES de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373485_a_374814]
-
Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului noi nu avem nori, nu avem ape, nu avem soare, nu avem umbră și neumbră, nu avem cimitire dar avem cruci răscrucite și aer nerespirat, avem stele înstelate, dar visăm că la prânz, duminica, când se întoarce tata vom avea lumânări de paie în cuiburi deșănțate de nori când înțărcăm vântul de la furtună. Referință Bibliografică: pribegie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11
PRIBEGIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373582_a_374911]
-
-i strice întreg echilibrul? Îl ura pentru asta, dar imediat și-l dorea lângă ea, s-o strângă în brațe, s-o sărute, să-i spună că o iubește și că fără ea luna nu va mai apare pe bolta înstelată. Că pescărușii vor părăsi nesfârșita mare refugiindu-se cine știe pe unde. Ana adormi suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare într-o barcă cu pânze care se legăna
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]