855 matches
-
ai împrietenit cu vreun animal în copilărie? am isco dit-o plină de curiozitate, fără să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam această dublă pasiune cu tata, care seara, la țară, îmi descoperea cerul, ară tân du-mi pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în alei înguste, își spuse că în curând va leșina, apoi chiar o făcu, prăbușindu-se în mijlocul mulțimii. Își reveni în fața unei case dărăpănate, care avea să-i fie cămin pentru următorii treizeci de ani. O vreme trăi plină de însuflețire, cu o încredere oarbă în Andrew. Se lăsă condusă de el și se ocupa mecanic de casă, urmându-i instrucțiunile. Pe cât posibil, încerca să se separe de vecinătatea de coșmar în care trăia, ținând-o departe de ea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine? am întrebat-o cu sfială, temându-mă în acea clipă să dau ochii cu ea de una singură. — Vino cu cine vrei, a replicat cu aceeași însuflețire. E loc destul, nu ne deranjăm, fiecare e liberă să-și facă programul cum dorește. Ne vedem seara. Am pus jos receptorul, cu gura până la urechi. Glasul Ioanei sunase atât de apropiat, aveam ciudata senzație că ne cunoșteam dintotdeauna. Putea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ai împrietenit cu vreun animal în copilărie? am isco dit-o plină de curiozitate, fără să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam această dublă pasiune cu tata, care seara, la țară, îmi descoperea cerul, ară tân du-mi pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii în pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi bucura și-i înviora tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trimis cu vreo misiune, stăpâne? — Întocmai. — Unde s-a dus? — Veți ști destul de curând. Dacă se întoarce, trimiteți-l la mine. Chiar dacă vom fi pe drum. Am înțeles, stăpâne. În secunda când tăcu, ochii lui Mitsuhide priviră din nou cu însuflețire spre acoperișurile negre din capitală. Poate fiindcă negura nopții se tot îndesea și se subția la loc sau pentru că ochii i se obișnuiau cu întunericul, reuși, treptat, să distingă clădirile orașului. Zidurile albe ale Palatului Nijo străluceau mai puternic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
voință de fier a lui Genba își râdea, și ea, de discernământul și de ezitările bătrâneții. Katsuie, însă, nu-i reproșă nepotului său râsul fățiș disprețuitor. Părea să manifeste afecțiune pentru lipsa de inhibiții a tânărului. Poate că îi plăcea însuflețirea lui Genba. Genba era obișnuit, de o bună bucată de vreme, cu favorurile unchiului său. Putea să-i descifreze la iuțeală emoțiile și să ajungă ușor la un acord cu ele. Acum, insistă în continuare: — E adevărat că sunt tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Își dezlănțuiră toată energia ce li se acumulase. Cei doi comandanți, în fruntea a câte o mie de oameni, luară castelul cu asalt. Nici chiar o fortăreață mult mai puternică n-ar fi putut rezista în fața unor luptători cu o însuflețire ca a lor, iar acel castel era apărat de puțini oameni. Cât ai clipi din ochi, zidurile sale de piatră fură escaladate, șanțul fu astupat, se aprinseră focuri, iar soarele se acoperi cu fum negru. În acel moment, generalul comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Banu se tipărește un număr omagial cu articolul „Caragiale orator”, multiplicat și de alte publicații. Vlahuță scrie „Momente inedite din viața lui Caragiale” și de la palat primește urări de la regina Elisabeta. La Budapesta, tinerimea universitară îl sărbătorește cu o imensă însuflețire, în timp ce la Berlin, pe adresa sărbătoritului sosesc nenumărate telegrame de la personalitățile de primă mărime. În această situație, Caragiale conchide: „Așadar, față de atâtea manifestări de dragoste să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită?” (pag. 406). În acest timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o bogată experiență în arta cuvântului scris. Îmi spune că-mi știe adresa - probabil de la S. Coloșenco -, că-mi va expedia o carte menționând cu exactitate adresa din Iași, spre a-i expedia debutul meu literar. Îmi vorbește cu atâta însuflețire, de parcă eu aș fi făuritorul unei capodopere, ceea ce eu nu pot să cred, chiar dacă și alții mi-ar spune același lucru. Mă bucur că, în general, cartea place, având darul de a fi ușor citită, ca o lectură care nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Marga, iartă-mă. Era nefiresc, prost dispus, patetic. Ianuli se apleacă să-și ia paharul chiar în clipacând Irina îl depune, în sfârșit, pe al ei, ținut fără rost, atâta vreme, în mână. Îl privește, atentă, nu îl vede. Pândește însuflețirea imperceptibilă, amânată, neputința lui de a se încărca. Se întoarce spre el, gata să-ltrezească, să-l provoace, să-l învie. Acum o vreme, nu mai știu, o lună, mai mult, tovarășul Orest Popescu, Șeful Asociației, ne-a citit tuturor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că am uitat deja cum Îl cheamă. Și am făcut cunoștință cu el abia acum zece minute. — Noi credem În alianțele logistice formative, spune, cu o voce nazală și monotonă, atât above, cât și below the line. — Categoric! răspund cu Însuflețire, de parcă aș vrea să spun: Nu asta face toată lumea ? Logistice. Adică cum ? O, Doamne. Dacă mă Întreabă ? Nu fi proastă, Emma. N-o să te Întrebe din senin „Ce Înseamnă logistice ?“ Doar lucrez ca și ei, În marketing, nu ? Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ei, probabil că se vânduseră. Îi Întorc spatele și mă fac că Îmi aranjez sertarul de sus. — Cum să ne adresăm ? spune Caroline. Domnule Harper sau Jack ? — Cinci minute singur cu el, spune Nick, unul dintre directorii de marketing, cu Însuflețire la telefon. Atâta am nevoie. Cinci minute, În care să-i prezint ideea mea de website. Vreau să spun, Iisuse, dacă Îi place... Dumnezeule, surescitarea asta din aer e de-a dreptul contagioasă. Cuprinsă de un val subit de adrenalină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ei, spune, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Ăsta e al câtelea ? Al patrulea pandișpan pe săptămâna asta ? — Știu, zic cât pot de sinceră. O să-i spun. Mersi, Aidan. — Pentru puțin ! spune Aidan. Și nu uita : unu-doi-răsucire ! — Unu-doi-răsucire ! repet cu Însuflețire. Am să țin minte ! În momentul În care ajung la birou, Paul apare din biroul lui, pocnește din degete spre mine și spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îl cheamă Phillip ! Are niște ochi așa, foarte veseli, e fermecător și politicos, are un simț al umorului extraordinar... — Sună foarte bine ce-mi spui ! — Știu. Și am un feeling foarte pozitiv În legătură cu el. În clipa În care ne așezăm, Însuflețirea Încă nu i-a dispărut de pe față. Sincer. Pare altfel decât ceilalți. Și știu că o să ți se pară o prostie, Emma, dar... șovăie. Simt că tu mi l-ai adus. — Eu ? rămân uitându-mă la ea cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decât doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințând. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat de Încântare. Nu-i așa, Emma ? — Da, spun cam fără chef. Da, ne plac. Ia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În josul și În susul străzii, dar, În afară de Antonio’s e Închis peste tot, În afară de câteva fast-fooduri și o firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un pic prea mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mână să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită, remarcă Jack Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cappuccino. Mă uit surprinsă spre mâna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mâncat Cheerios. — În zilele noastre, suntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire. Dar fata asta e cât se poate de autentică. Are zile În care părul Îi stă ca naiba, și zile În care arată extraordinar. Poartă tanga, deși o cam incomodează. Își face un program complex de exerciții fizice, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai. S-a folosit cu nesimțire de mine și m-a trădat și, sinceră să fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Aha ! spune cu Însuflețire. Te Întreb doar fiindcă mă Întrebam dacă, În caz că mai vorbești la un moment dat cu el, n-ai putea să arunci În treacăt că aș vrea să mă mut la departamentul de PR? — Poftim ? O fixez alb. — Poate poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un plus de suplețe și de fermitate. Era interesant și felul în care prințul privea covoarele, urmărind cu degetul arătător vreo meandră, mângâind ușor cu palma un desen sau altul. Pictorul îi descoperi o expresie cu totul nouă. Nu era însuflețire. Mai curând o concentrare luminoasă. Ucenicul schimbă o privire cu pictorul și acesta îi făcu semn să continue, fără să-l bage în seamă. ― Serenissimo, pe care dintre aceste covoare l-ați prefera ca fundal? întrebă Luciano. Prințul avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați. Toți purtau costume mai mult sau mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mâna și i-o sărută. De obicei nu am duh născocitor, așa cum au avut tatăl și chiar fratele meu, Alecu, dar în seara asta mă simt bântuit de toate duhurile dintr-odată. O purtă prin toate odăile, vorbindu-i cu însuflețire despre deschiderea ferestrelor, mereu spre cele trei părți ale lumii, despre tinzile dispuse întotdeauna în cruce, despre policandrele cu treizeci de lumânări simbolizând nu doar lumina virtuților creștine, dar și puterea înzecită a Trinității, despre biserica zidită în capul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a simțit trecerea timpului. Trăiam intens. Doar poezie. Doar povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obligat să mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]