3,269 matches
-
cărui capăt liber Îl lega la un pripon de pe mal, Dorița, uzând de tot curajul unui căpitan foarte fricos, se urca În ciobac și folosindu-se de lopățele cu o mare neîndemânare, punea ambarcațiunea În mișcare pe o direcție total Întâmplătoare, având În permanență ochii ațintiți asupra copilului. Acesta, la fiacre val, striga: Au!, Au! Tremura la fiecare „tangaj” mai mare sau mai mic și la fiecare strop care-l săruta pe față sau pe picioare, În timp ce broaștele verzi, cu ochii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
odată, apoi din nou, cu fiecare în parte. Întrebările erau mereu altele și mereu puse răstălmăcit: presupuneri, supoziții, deducții, insinuări, ipoteze, uneori logice, inductive, algoritmice, alteori emoționale, pline de compasiune, de solidaritate, uneori directe, fără ocolișuri, fără menajamente, alteori tangențiale, întâmplătoare, lipsite de sens. Dacă ar fi trăit starețul, sigur nu ar fi fost de acord cu acest "algoritm de lucru", dar asta-i altă treabă. În anii '60, cu pumnii tari, aflai și "ce gust are laptele care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cărților ei, dintre care una, cea a lui Titus Livius, îi îngăduie o reflecție mai îndelungată. Discursul este materia chintesențială, revelare, adică, a sensului istoriei și a învățămintelor pe care cel luminat poate să le extragă din cunoașterea ei. Deloc întîmplătoare, astfel, devine situarea instanței interpretative în raport cu evenimentele în sine, dar și cu Textul care le conține, opera lui Titus Livius, deoarece acest sistem amplificat de referințe oferă, dincolo de perspectiva timpului, o paradigmă a acțiunii umane în genere. Pentru Machiavelli, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
economice vor putea fi de natură să atenueze, să compenseze, chiar să compenseze peste măsură, inevitabila îngreunare a sarcinii demografice revenind adulților și celor activi, sarcină în creștere indusă în special de îmbătrânirea populației în partea superioară și în mod întâmplător (cel puțin cazul Franței), de îmbătrânirea prin partea inferioară (reducerea fertilității), Căci e foarte clar că noțiunea de sarcină demografică reprezintă, într-o perspectivă evolutivă, un semnal de alarmă interesant care nu-și are sensul decât confruntat cu evoluțiile economice
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
lui Isus, și Maria Magdalena, în vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, așa cum am văzut, nici întâmplătoare. Ea își are temeiul în elementele sugerate într-un fel sau altul de evanghelii. Tradiția a îmbogățit biografia martorului privilegiat al învierii Domnului speculând câteva aluzii risipite ici-colo și omonimia (mai mult de jumătate dintre femeile prezente în evanghelii se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din mica scenetă este cocoșul fiert. O fi același care a cântat de trei ori, fatal, în urechea lui Petru? Coincidența nu pare deloc întâmplătoare. Foarte interesant e alt text inclus în Acta Pilati, și anume „Declarația (hyphegesis) lui Iosif din Arimateea”, savurată în Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de gardă, care era „cabinetul” lui, gândul de veghe l a luat În primire: „Sper să nu te superi, amice, că <am tras cu urecheaă la cele spuse de nenea Mitru... Tare mă tem Însă că <fericireaă dălcăușului nu-i Întâmplătoare. A coborât din cer cu hârzobul și s-ar putea să curgă către profesor, către tine și mai știu eu către cine”... „Și ce ar fi de făcut, prietene?” - l-a Întrebat Gruia de-a dreptul. „După părerea mea, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
torid, ploaie și vânt, începuse să aibă ca tovarăș nedespărțit o imensă umbrelă neagră pe care nu o deschidea niciodată. Acele ruginite străpungeau impudic țesătura neutilizatului obiect de care era ne-despărțit Justin. Fizionomia lui se schimba de la o întâlnire întâmplătoare la alta în așa măsură încât peste numai un an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia mai urca dealul și fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de vârste apropiate cu a ei, și se întreabă : Oare cum de am început să îl tutuiesc dintr-o dată, eu care sunt atât de reticentă ? Oare cine este de fapt omul ăsta ? Oare întâlnirea de acum să fie cu totul întâmplătoare sau era scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii primei iubiri ? Primă iubire la anii ăștia ? Fiori pentru primul străin care îmi iese în cale în călătoria mea spre necunoscut ?" Privirea lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Autorul precizează că folosirea în această carte a unor nume sau situații reale este absolut întâmplătoare. 2 S. I. P. O. (Soins intensifs postopératoires) : abrevierea în limba franceză a echivalentului secției de " Anestezie și terapie intensivă " (A.T. I. ) din spitalele românești. 3 DVMC " Décompression vasculaire microchirurgicale " : Abrevierea în lb. franceză a intervenției microchirurgicale practicate de relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Atunci mi-am zis: "Ăsta nu-i Z! E vreo sósie amărâtă de-a lui". Dacă într-adevăr erai tu, scuze. Ai evoluat neașteptat de... pozitiv. Te credeam un narcisist incurabil. Cred că toate ieșirile astea din decor nu sunt întâmplătoare prin viața ta; ești predestinat excepțiilor. Îmi amintesc de ziua în care mi-ai povestit cum te-ai pricopsit cu frumusețea ta de prenume: "Tata era prieten cu secretarul primăriei. S-au tot gândit ei, la un șpriț, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător la un criminal. Aseară ți-am luat cercei/ să stea agățat ca ei" Ascult "Sandu", "De la sate" de la Fără Zahăr. Și ne luptăm pe viață. Pun tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe fereastră, mă privește trist și pleacă. Următoarea dată când ne vedem, dau peste el întâmplător (renunțasem la caz) într-un raid în căutare de droguri. Toți plecaseră, eu mai rămăsesem în cameră. Putea să nu apară, căci nu îl văzusem încă. Însă eu aveam pistolul în mână și când apăru îl îndrept spre el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apoi pleacă. Și asta ținând cont că încă eram ca șoarecele și pisica! Și probabil așa si vom fi mereu. Și deci acest Vlad, drăguț, dar periculos, mi-a furat inima Fug într-o călătorie (deși ne-am mai întâlnit "întâmplător" de câteva ori și a fost nemaipomenit de fiecare dată nu ne-am mai culcat decât de vreo două ori și nu a fost nimic premeditat, forțat soarta ne-a fost dulce, pețitoare). Îmi dăduse numărul de la celular, deci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru că, îndrăgostit de exactitatea matematică, intelectul japonez refutează analogia prin care "eu am o viață lungă", "trăiesc o viață fericită", "am baterii cu viață lungă la laptop", "sunt pasionată de viața marină", "nu cred că originea vieții (seimei) a fost întâmplătoare, dar cred că, la originea vieții mele individuale (jinsei) a fost un accident" sunt aruncate sub aceeași umbrelă, în limbile indo-europene, printr-un gest princiar de netezire a micilor diferențe și de preferare a granițelor fluide, ambigue dintre fenomene. Este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
importanței legăturilor de sânge în interiorul familiei se răsfrânge negativ și asupra copiilor adoptați, supuși în aceeași măsură stigmatizării. Stigmatizarea copiilor adoptați reflectă deopotrivă, atitudinea negativă față de mamele care-și abandonează copiii, cât și față de copiii născuți în afara căsătoriei, din relații întâmplătoare. O altă sursă a stigmatizării sociale a copiilor adoptați o constituie centrarea pe problemele exteriorizate de copiii adoptați și dezvoltarea unor modele teoretice considerate de specialiști ca fiind patologice 366. 7.1.3 Opinii și atitudini față de adopție Studiile care
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu-se reciproc, adăugându-se unele celorlalte, potrivit unei ordini întâmplătoare care nu mai este cea a Naturii sau cea a Vieții, care nu mai este o ordine, ci un proces sălbatic în care orice posibilitate nouă născută dintr-o întâlnire fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa originară, care, făcând-o posibilă în fiecare stadiu al efectuării sale, se sporește și se aprofundează în ea și odată cu ea. Iată de ce, așa cum observa cu candoare Aristotel, orice activitate se însoțește de o plăcere. Nicidecum în virtutea unei asocieri întâmplătoare, chiar dacă benefice. Ci din această rațiune esențială că orice act, actul de a vedea de pildă, avându-și ființa reală în patos și foarte precis în propriul său patos, orice sporire a viziunii, și aceasta în exercițiul său repetat, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
diferențele între diversele forme de relaționare (de exemplu, căsătoria legalizată era mai bine valorizată decât simpla coabitare). Un cuplu ale cărui relații erau oficiale se bucura de o mai mare prestanță socială decât cel în cadrul căruia relațiile apăreau cumva ca întâmplătoare. Concubinajul era descurajat în favoarea legalizării legăturii. Copilul născut în afara căsătoriei era considerat ca fiind în răspunderea mamei 4. Statutul marital este un atribut important pentru legitimarea socială. Femeile căsătorite sunt femei onorabile. Într-o serie de interviuri, Adriana Băban (2002
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi considerate chiar mai radicale decât cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care îl are în îngrijire. De aceea, sunt posibile incoerențe în traseul educațional al acestuia, momente de regres profesional, poate chiar de criză în viața părintelui. Deschiderea spre cooperare (deși aceasta nu este reală), valorizarea relațiilor (chiar și a unora întâmplătoare) ca posibile oportunități de a face față greutăților vieții sunt alte prejudecăți față de cei care trăiesc în familii monoparentale. De multe ori, atunci când li se oferă ocazia de a intra într-o relație, de a participa la activități în diverse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
haine gri i se adresă lui Alatriste. — Domnia voastră era gata să mă omoare și n-a făcut-o, zise. De asemeni a salvat viața prietenului meu... De ce? — Anii. M-au blegit. Englezul negă din cap. — Treaba asta n-a fost Întâmplătoare, se uită la camaradul lui, apoi la căpitan cu o atenție sporită. V-a trimis cineva Împotriva noastră, așa-i? Căpitanului Începuse să-i sară muștarul de atâtea Întrebări, și Încă mai mult când văzu că interlocutorul lui schița un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
odaie. Alatriste se destinse imperceptibil. Pe ușa Întredeschisă văzu cum servitorii pregăteau veșmintele și echipamentul contelui. Observă că-i aduceau un pieptar din piele de bivol și câteva pistoale Încărcate. Álvaro de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri. — În câteva ore se va afla de venirea acestor domni, și tot Madridul va Înnebuni subit, suspină contele. Ei Îmi cer pe cuvânt de gentilom să nu pomenim nimic de Înfruntarea cu tine și cu partenerul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]