499 matches
-
Luați-mă, și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13. Oamenii aceștia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărîta tot mai mult împotriva lor. 14. Atunci, au strigat către Domnul și au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia, și nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!" 15. Apoi au luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
De-l pun pă Burtăncureanu să facă o sinteză informativă, adică ca la un dicționar de dosare și fișe, fiecare cu tainul lui, chiar numai și numai din alea câte am mai păstrat, știi ce petrecere iese? Dacă-l mai întărât și pe Pomponică, de la Arhive, știi ce chiolhan trântesc? Ca la revelion, cu artficii! Și cu petarde în burtă, de sughiți și nici nu știi când a venit perirea de care vorbeam mai adineauri. Numai că chermeza asta de-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru a demonstra că holera nu se transmite prin contagiune directă, ci poate să se ivească datorită intervenției unor stimulenți psihici, relata o întîmplare petrecută la Iași: "La epidemia de holeră din 1866, un individ, după ce a început a se întărîta boala, a fugit la Socola, la o vie; aicea, fără să aibă relații cu vreun bolnav, se îmbolnăvește de frică"; trei zile a fost fără ajutor, a patra zi l-au pus niște români, care nu se temeau să sară
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de onorabilu-i soț, leșină, arătând astfel cât e de simțitoare. La măsurile luate de Tipătescu, Zoe reacționează contramandând ordinele date, decide eliberarea lui Cațavencu. În fața lui Tipătescu Zoe îți dramatizează suferința. Plânge, caută să-l impresioneze și nu să-l întărâte. Spaima Zoei este reală, dar modul de manifestare este prea patetic. Zoe nu concepe să fie înfrântă, ea joacă scena disperării nemărginite pentru a-l face pe Fănică să se înduioșeze de chinurile ei și să cedeze. Vede cu groază
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în plâns, plângând de propria-mi milă. Dar plângeam cu adevărat și asta era esențialul. Am simțit ca prin vis o ușoară atingere pe umăr: ― Ce faci? Plîngi? Ce ți-a venit? N-o ascultam. Dimpotrivă, mustrarea ei gingașă mă întărîta și mai rău. Sughițurile îmi scuturau trupul, iar pâraiele de lacrimi îmi inundaseră fața. Mi se păru că aud o voce alintătoare, ca printr-un perete de vată. ― Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Și spunând acestea, Mihaela îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Caută și împac-o! O fată ca ea nu găsești de două ori. Nu te uita așa la mine, că știu ce spun. Moșneagul descoperindu-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase, îmi împlînta cuțite în rană. Și astfel întărîtat de marele ei preț, îmi dublam și triplam eforturile de a o găsi. Dar unde s-o caut? Cum să dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenești și așteptam acum să-mi vină în ajutor o întîmplare cerească, o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cumva amar. În toată vremea cât el vorbise, Victoria, deși stătuse tăcută, ceea ce auzise, în loc s o înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Dar nu sunt numai eu vinovatul neînțelegerilor. S-a petrecut o scenă intre noi care mă face să mă gândesc dacă nu cumva trebuie să procedez altminteri cu Ioana. De obicei își susține o idee cu violență, observațiile mele o întărîtă, și, când o văd din ce în ce mai istovită, mi-e milă, îi dau dreptate, îmi iau toate vinele asupra mea și caut să o împac, îndurerat că mă umilesc, dar preferând orice chinului ei, pentru clipa aceea, căci mai târziu o să încerc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
citirea scrisorii mele. Inuchiyo, am fost deosebit de atent să nu-l supăr pe Seniorul Katsuie înainte de venirea ta aici. — Ei, știi, unui om de stat mai vârstnic trebuie să i se acorde respect în orice situație. Dar știu că am întărâtat, din când în când, coarnele Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înainte de venirea ta aici. — Ei, știi, unui om de stat mai vârstnic trebuie să i se acorde respect în orice situație. Dar știu că am întărâtat, din când în când, coarnele Demonului Shibata. — E greu să faci ceva fără a întărâta acele coarne. Încă de pe vremea când amândoi eram tineri, coarnele acelea erau cumplit de înspăimântătoare - mai cu seamă pentru mine. De fapt, coarnele Demonului mă speriau chiar mai mult decât toanele lui Nobunaga. — Ați auzit? râse Inuchiyo. Ați auzit, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu privațiunile. Numai că toți cei care se aflau de față - sau aproape toți, ținând seama că printre ei se aflau și cei patru fii ai mei - au cerut, răcnind furioși, mâna mea dreaptă. Și au avut-o. Oamenii erau întărâtați și ar fi fost o mare greșeală dacă nu li s-ar fi făcut pe plac. O mulțime înarmată e oarbă, poate mătura tot. Cine ar fi îndrăznit să-mi ia apărarea?! Nici măcar eu nu am făcut-o, mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Și încă ce întâmplare! Una de-ai s-o ții minte toată viața, dacă n-o să ți se-nfunde, de tot, azi!” Ceasornicarul a ieșit în pragul atelierului. Nu arăta că se teme; părea nițel rătăcit. Sau nepăsător. Asta a întărâtat iar mulțimea. „Hai, ce faci? Nu-l dobori de bunăvoie?” „Te gândești cum s-o întorci?” „Crezi că o să ne duci cu vorba?” „Hai, Pitpalacule, ce mai aștepți!? Vrei să...” Ceasornicarul nu dădea semne că i-ar auzi... Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu piatra. Zi-ne ceva, Ceasornicarule, și domolește-ne! Le-a zis. Vorbe parcă pe dos alese, întărâtând iar mulțimea. Întâi a amuțit-o. „Orologiul acesta - am crezut că v-ați dat seama - nu măsoară doar timpul, așa cum fac cele pe care le știți. Iar dacă mai sunt câte unele care arată zilele anului ori locul stelelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii. 21. Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa dracilor. 22. Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decît El? 23. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24. Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
după care trebuie să ne călăuzim. Dar e vorba de numai o sută de arbaletieri! Încercă să se interpună priorul Artei schimbului pe un ton Împăciuitor. Poate că vom fi În măsură să satisfacem cererile lui Bonifaciu fără a-l Întărâta Împotriva noastră și fără a ne slăbi mijloacele de apărare... — Nu vă lăsați Înșelați de numărul aparent neînsemnat, replică Dante. Se pare că nu cunoașteți starea de decădere a milițiilor noastre, după ani și ani de conducere execrabilă. Dacă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că are dreptate, tacă-ți gura, am început să-i explic, o să ne linșeze pe toți trei. Infiltrații lui dom’ Președinte erau de trei ori mai mulți decît noi, dar n-aveai cui să-i spui, era al dracului de întărîtat. Vrei să mori ca prostul? l-a luat și Tîrnăcop la unșpe metri, dar el ca un leu în cușcă s-a pus din nou pe urlat cît îl țineau plămînii, scîrnăviilor, totul e regizat, care sînteți măi ai lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai făcut, se distrează Roja. Acum că au dispărut cu toții puteți deschide focul nenorociților, am mai rămas doar noi aici ca niște fraieri, să nu-mi spuneți că nici acum n aveți boașe s-o faceți! Am încercat să-i întărît, și să știți că pînă la urmă am avut succes. Nu mi-a venit să cred cînd mi-a trecut pe la urechi primul glonț, așa deci nenorociților, în sfîrșit vă dați arama pe față, am zbughit-o de acolo cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te-a pricopsit cu o ceată de femei de care acum cînd el nu mai e în stare de nimic, nu știi cum să scapi. E simplu, vine Curistul cu o soluție, fă-le geloase. Numai așa o să le poți întărîta și mai mult, e de părere Părințelul, mai ales acum cînd așteptarea se apropie de sfîrșit. Stați să-mi pun puțină ordine în gînduri, zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
urmă se transformă în coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o dispută între cele două peluze pe 23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știri internaționale despre ecourile Revoluției, Nașterea Domnului, și Executarea Dictatorului, recapitulează Dendé. — Alo, da! țipă din nou Roja în microfon părîndu-i-se că aude pe cineva la celălalt capăt. Uite de-asta nu mă las eu păgubaș, ați înțeles de ce? se întărîtă. Pe vremea cînd începuseră primele mișcări de opoziție împotriva Piticului, ajunsese abia la gradul de locotenent, dar activitatea sa îl recomanda deja ca fiind principalul favorit la preluarea controlului asupra unității sale. Toată lumea prevestea că în cîțiva ani o s
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vă mai fac încă o mică dezvăluire, se hotărăște Roja. Ideea mi-a venit după ce l-am lăsat pe Părințel cu boarfele lui. Ar fi fost o prostie să renunț atît de ușor, chiar dacă pierdusem deja mult teren. M-a întărîtat gîndul că voi erați deja revoluționari cu acte în regulă, puteați să aveți pretenții pînă și la funcția de președinte al țării, erați deja niște eroi. M am pus deci și eu în mișcare, și m-am întors cît am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu visa femei cu Înfățișarea Adelei Bloch-Bauer sau a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul lui Danae pictat de Marele Vienez, și acest lucru părea să aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să-l ia În seamă. Nepăsarea ei Îl Întărâta, dar Îl și ajuta să termine mai repede ce tocmai Începuse. Parcă aș viola roata, Doamne apără și păzește, Își zise el când trebui să admită că trupul Îi era năpădit de un val de căldură care nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți». Dar îmi era frică. Erau atât de întărâtați că puteau să mă omoare. Tropăiau pe margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: „Ucide-l!”. Câinele țâșni, ajunse din câteva salturi la oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]