1,219 matches
-
Pilat: În sfârșit te-am prins Baraba, acum nimeni nu te mai poate salva, nici măcar cezarul Tiberius, îți promit. Și am să-ți duc capul la Roma! ” ,,Ei uite că scăpase încă o dată!” își spuse triumfător. Durerea din umăr se înteți însă și îl făcu să se chircească lângă un zid. Sudoarea îl năpădi și ea supărătoare și se simți dintr-o dată foarte obosit, deci rămase acolo să se odihnească puțin, aruncând priviri iscoditoare în stânga și în dreapta. Apoi își aminti de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
spre bucătărie, a zgândărit jarul cu vătraiul vechi de când lumea, a pus niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste jar și în mai puțin de cinci minute, ceaunul plin cu apă aștepta să se întețească focul. -Vino să te spăl și să-ți oblojesc mîinile în ștergar, mi-a spus privind în curte spre Fane. Acesta mai stătea încă pe prispă gândindu-se dacă o cană de țuică merită efortul să alerge, sau nu, după
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
unde viza. -Da ce, bre, vrei să plec olog de aici? a insistat Fane și fără rușine s-a așezat pe prispă cu cocoșul sub braț, care se zbătea ca un nebun. -Mamaie, i-am șoptit când a intrat să întețească focul, ăsta o să lase cocoșul să-i scape. -Fane, a strigat mamaia din bucătărie, lasă, mă, că îl țin eu! Și hotărâtă să termine cât mai repede toată povestea, a ieșit în curte cu cel mai mare cuțit pe care
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Acolo sus, Cristian, agățat de colțul cerului, conștientiza dorul ireversibil față de omul care nu l-a așteptat niciodată la intersecția de drumuri sau în ușa casei, timpul i-l furau peștii și băutura. Groapa din piept și din munte îi întețea forța în planare cât mai fermă, apropiindu-se, propulsat de trambulină, de o bucată întinsă de cer, în care se reflecta ochiul de apă, vinovat pentru tragedia înghițirii lacome. Nici nu-l interesa timpul realizat, el știa precis că a
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
dintre vedete, cum se exprima fiul cel mic al surorii sale. Nu reușea, să-și adune gândurile. Tremura. Masa arăta intim, decorată, lumânările se topiseră la jumătate. Aprinse altele noi. I se făcea frig, deși temperatura din casă era plăcută. Înteți focul din șemineu și intră în bucătărie. Îi era foame. Dacă Frank nu sosise, măcar nu mânca singură. Se simțea stângace, parcă avea mâinile pe dos. Friptura era în cuptor. Salata, aperitivele, aranjate pe masa din living. Presimțea, că orele
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
avea să călătorească. Ochii lui erau ca cerul, ochii ei, ca iarba mătăsoasă...Bărbatul străbătea mările lumii de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți, troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea între ei: lungi scrisori de
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
iar în locul Lui să-și împlânte în sufletul omului, ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară. Chinurile cele de pe urmă, cele de la Antihrist, în care va lucra toată puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au întețit asupra creștinilor, de la început până în zilele acelea” (Părintele Arsenie Boca- mare îndrumător de suflete..., op. cit., p. 182). Prin lumina credinței creștinul sădește în conștiința sa o sănătate a sufletului, care devine cu timpul înțelepciune. În fiecare vârstă Dumnezeu a pus
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
ceas să mă lași Să-mi torn nebunia-n rafale de spuneri Nimic în picioare nu va rămânea În șirul de scuze n-ai timp să enumeri Motive perfecte. Și cine să stea S-asculte când bezna din gând se-ntețește. Ferește-ți povestea și pleacă tăcut Măcar până furia-mi se domolește Și-aștern iar seninul pe cerul știut... Referință Bibliografică: Din nou / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai 2014. Drepturi de Autor
DIN NOU de AURA POPA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344602_a_345931]
-
de întâmplare. Și serafimi îngenucheați Îți cer milostivire Doamne Se ceartă frații, între frați, Tu pune flori de împăcare. Mironosițele femei, Aprind iar candela iubirii, Din rătăcirea de idei Să înfloresca iarăși crinii. Toți sfinții străjuiesc altare, Iar flacăra se întețește, Să ardă reaua întâmplare Și gândul care pribegește. Într-un buchet de rugi aprinse Coboară cerul pe pământ, Furtuna iar se potolește, Iar ploile... tăcute plâng. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ruga de seară / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN
RUGA DE SEARĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344650_a_345979]
-
un aheu, să te păstrez perpetuu în sufletul meu... 28-03-11 La noi acasă plopii La noi acasă plopii, tot se duc mai în sus, În lacrimi ne ascund plecarea spre apus. Mi-am pus în geamantan visele frumoase, Și viscol întețit în carne și în oase, În suflet mi-am ascuns micile adieri, Cu noua rugăciune învățată ieri. Râul îmi șoptește, posomorât și greu, Și curg nedumeriri pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
răsărit. Ele nu au constituit prilej de dispute în primele veacuri, decât din partea unor curente esoterice, ce considerau lumea opera duhului celui rău și propovăduiau fuga de lume și de rânduielile ei. În vremurile noastre tulburi, această dispută și-a întețit discursul în ciuda lipsei de consistență. Foarte mulți intelectuali acuză Biserica Ortodoxă de un anumit „pact cu diavolul”, aducând drept argument rugăciunea pentru autorități. Lecturând această carte, ne putem edifica asupra rolului acestor rugăciuni, a formelor de manifestare în cadrul cultului și
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
până în tălpi, e frig, își spusese, m-am dezobișnuit să rabd frigul, nu ca înainte ... Da, da, părea să confirme, rămas parcă pe gânduri, Berni, nimic nu mai e ca înainte. Sunt alte vremuri acum!... Durerea umărului stâng i se întețea de la o clipă la alta. Mai mult îl deranja însă faptul că pe mâneca mâinii înțepenite i se scurgea curgea, furnicându-l, un lichid lipicios. În cele din urmă, simțul prevederii, de care în orice împrejurare un om al pădurii
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
fără privire Desăvârșind abisul,copilării pe arene Se-ntoarce răsăritul din pură dimineață În valurile vieții,se pierde fără știre... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! Iubirea bate-n poartă și trupul e vulcan Furtuni și ploi de vară se întețesc pe cer Cresc florile pe câmpuri în pură împlinire Eternitatea lumii se-mprăștie în van Vise minunate își caută transfer Spre altă dimensiune cuprinsă de trăire... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! E toamnă,cade brumă și flori se vestejesc
SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359002_a_360331]
-
de un corp de gardă alcătuit din minciuni.” Se spune că lui Stalin i-a plăcut această frază. Se mai spune că și diavolul se ascunde în detalii. Iar despre drumul spre iad se spune că e pavat mereu cu înteții bune. Ar trebui să ne gândim, mai des, la ceea ce se spune. Dona TUDOR București 31 decembrie 2012 Referință Bibliografică: Dona TUDOR - TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... / Dona Tudor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 730, Anul II, 30 decembrie 2012. Drepturi
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]
-
popoare. În cântece să rămână, să fie știut Că de aici totul a început! ( Decebal lasă copilul din brațe și îl dă Olacului care îl ia de mână. Copilul se uită la Decebal și la floare. Tunetele și fulgerele se întețesc. În acest timp, cu teamă, Dochia înaintează. Cele opt preotese îi ies în în întâmpinare. Regelui îi iese înainte Vezinas. Scena 6. VEZINAS În locul Zadei, aleasă, a fost o altă fecioară. Ca puiul de columb când întâia oară zboară, Astfel
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
ale lui Tudor Arghezi: „Lumea nu este aceea care se vede: aceea pe care ți-o închipuiești. Intră în închipuirea ta adânc și ieși pe tărâmul celălalt: nu te dezlipi în închipuirea ta.” Văpaia amintirii Profesorului meu de literatură se întețește, câteodată, în minte asemenea unui foc peste care așezi din când în când câte un braț zdravăn de vreascuri uscate, devenind, practic, o veritabilă hrană a spiritului meu atât de obosit de întreaga asprime a vieții (un spirit care a
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
croim drum printre buclele înzăpezite. Au sacoșe țesute în brumă și obrajii colorați ca merele care se ițesc dintr-o desagă. Merg să verifice pe cineva care n-a putut răzbate prin vrăjmășia iernii. Ne despărțim abrupt, vântul s-a întețit și poartă rotocoale fluide pe la streșinile caselor. Curând nu se mai zăresc, s-au topit, două șuvițe vii, pornite într-un hagialâc curajos. Nu se mai zărește cerul, nu se mai vede muntele, se subțiază drumul, se ascund casele, rămânem
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor și se puse așa pe șagă, cu năsălie : - Vere Niță, prea proptii bre, până târziu în noapte, lustruind masa crâșmei lui Dragomir răsalaltăieri, nu ? - Vorbe, vere Gheorghe, muier'ta te-aținu cu povești întortocheate, pe care
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
sinistră în jur, vântul urlă și mai tare, gardurile fluieră, dealurile domoale stau adormite în oala cea mare și rece în care fierb pădurile, iar norii aleargă nebuni spre răsărit ca niște fantasme cenușii... E tot mai întuneric, vântul se întețește, se face și mai rece. Mă urc pe culmea muntelui, acolo unde se termină țarinele și încep pădurile, să pot vedea departe până în zare și să ascult vuietul furtunii din văi. Câmpul e pustiu, iarba de anul trecut a fost
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
capitale, viața e un joc al luminii spirituale, al seninului din ochii noștri de copil care nu va înceta să-și trăiască visul în noi înșine. Viața e o flacără pe care fiecare o putem doar întreține sau o putem înteți, dându-le și altora din puterea luminii noastre. Viața e acum și mâine nu mai e. Tot ce putem face e să trăim zburând cu aripi diafane în cerul ei, când senin, când plin de nori. Viața e o întâmplare
DESPRE VIAȚĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360482_a_361811]
-
sub tâmple uneori împrăștie cuvintele în zori, dar uit c-am fost iluzia unei amintiri din iarna înghețatelor iubiri.... Printre fulgii care ușor mă înconjoară șoapte nerostite vor să ias-afară, să strig aș vrea iubirea să m-audă dar vântul întețește a lui undă și cuvintele s-ar pierde printre zări în iarna înghețatelor chemări ... Nesfârșită pare zarea ninsă gerul mușcă din câmpia-ntinsa și din suflet rupe câte-o bucățică și iubirea devine tot mai mică până dispare sau poate
IARNA ÎNGHEŢATELOR IUBIRI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360558_a_361887]
-
iar patronul-barman mângâind cu delicatețe gâtul sticlei din care tocmai îi turnase bătrânului, zâmbind în același timp satisfăcut de faptul că ziua începea să se arate fructuoasă. -O votcă mare, nea Petrică, să-mi dezinfectez respirația, că ci-că s-a întețit gripa porcină, comandă el pe nerăsuflate, luând în râs o temă care-n ultimul timp a cam băgat groaza-n populație. -Da, fir-ar a dracu'! exclamă cu năduf Petrică, întrucât remarca lui Bebe trezi brusc în el o îngrijorare
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
Ne sperie și cu asta, cum au făcut și cu aviara, concluzionă el cu un aer de amărăciune, de parcă iar fi părut rău de faptul că aviara ar fi fost doar o păcăleală. -Mie mi se pare că s-a întețit rău gripa asta porcină, doar prin niște țări aflate în campanie electorală, rosti cu un aer de înțeleptul satului, bătrânul Marmy, care, după cum era bine știut de toată lumea, obișnuia să lege totul de politică. -Da, da, da! Bună asociere, nea
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
pentru asigurarea pazei și ordinii în exploatările miniere au fost prevăzute 4 posturi de ofițeri, 3 subofițeri și 3021 oameni de trupă. Producția de cărbune era situat sub nivelul solicitat și era în continuă scădere. Actele de nesupunere, indisciplina se întețeau pe zi ce trecea. Instalațiile miniere nu erau în siguranță, fapt care îngrijora conducerea exploatărilor miniere dar și al S.A.R. - Petroșani, și Societății Lonea care, văzându-se neputincioase, solicită sprijinul statului. Ca urmare, în Valea Jiului, a fost detașat Batalionul 7
PETRILA ( PARTEA A TREIA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359975_a_361304]