1,269 matches
-
m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria din capătul drumului a venit până la gard și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de vipere. Cât de mari sunt ouăle? Cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ce persoană ingenioasă realizase această antologie, dar era într-adevăr ultimul răcnet. A plouat două zile și m-am afundat în ea în timp ce lemnul ud încerca să ardă iar eu aruncam în foc bucăți întregi de ocote rășinos, încercând să întețesc cum trebuie flăcările. Era prea multă umezeală pentru a încerca să-l scot la zbor pe Caligula. Ședeam pe capacul de la closet și îi dădeam de mâncare prin deschizătura glugii, îi băgam aproape în gură ca să mă întorc cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-i fi văzut! Din nou chicotitul soțului: — Și ce-ai fi făcut dacă-i vedeai, puicuțo? a întrebat-o făcându-mi cu ochiul mie, în chip nediscriminatoriu. — Mă rog, nu știu, dar ceva făceam eu. Chicotitul din stânga ei se înteți. — Ei bine, ceva aș fi făcut, a stăruit doamna. Le-aș fi spus eu ceva. Crede-mă! Ei, drăcia dracului! Vorbea cu un aplomb crescând, de parcă ar fi gândit că noi ceilalți, îmboldiți de soțul ei, am putea descoperi nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
putea de sus, apoi chipul se făcu alb ca zăpada și dispăru. Femeia ieși în prag și privi în urma lui, dar nu era de văzut nici el, nici lumina. Nu era nimic de văzut, decât întunericul și furtuna care se întețise. Nu știa cât dormise. Deschise speriată ochii. De data asta, cineva bătea în ușă cu putere. Alergă la ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că luaseră foc. Cu fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri, dar barca parcă se-nvârtea în loc. Țineam ochii strâns închiși. De frică ce-mi era, nu puteam nici să plâng. Știam că nu mai e mult până la mal, dar ce folos ! Un fulger înconjură deodată zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să mă simt un biet detaliu în fața unei imensități neprietenoase. Nimic din ceea ce am trăit pe plajă, vara, la Costinești sau la Neptun, n-am trăit pe plaja de la Mocambo Aproape m-am bucurat când, din pricina ploii, care s-a întețit, a trebuit să ne scurtăm popasul M-am uitat fără regrete la umbrelele de plajă, acoperite cu frunze de palmier, sub care nu mai era nimeni, și la nisipul ud... Să fie adevărat, oare, că, asemenea sarzilor. mexicanii nu au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe un titirez. Se-ntețește arată țăranca spre fereastră, desfăcîndu-și larg sumanul, în interiorul căruia se vede blana deasă de moșar. Pînă la primăvară om ajunge acasă răspunde țăranul cu calmul omului de munte, pornit la drum lung. Ritmul chitarelor se îndrăcește, iar genunchii goi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dă-le haina de blană spune Nina actorului. Eu o să mă învelesc cu o pătură. Actorul ia haina de blană și o așază peste copilul de pe genunchii studentei. Ușa se deschide din nou. Țăranul, urmat de un pasager, aduce lemne, întețind focul. Pe la mese, ori pe saltelele întinse jos, nu se mai vorbește nici măcar în șoaptă. Letiția a terminat de spălat în bucătărie și, cum nu are cui arăta, s-a întors în sală, găsindu-și un loc pe un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului dezgolit, pe care ciorapul de nylon, la lumina venită dinspre fereastră, îl face să semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață, începe Maria simplu, cu același ton alb, fără urmă de inflexiune eram prin apropiere cînd ai vorbit cu Doina. E adevărat că aseară te-am ironizat și tot adevărat e că pînă deseară n-o să pot face rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Un avocat evreu și ofițer În rezervă care a locuit În centrul orașului a descris astfel combinarea dintre alarma faslă, atacurile fictive Împotriva soldaților și Începutul pogromului. Descrierea se referă al orele după-amiezei și serii din 28 iunie: „Împușcăturile se Întețesc; se trage de prin poduri, se trage asupra armatei șromâneț; strada Carol șstrada principală - n.m.ț, era Înțesată de armată ce merge pe două coloane Înspre Sculeni XE "Sculeni" ștârg pe Prut XE "Prut" , la graniță - n.m.ț. Strada... era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
transformat un plan local de pogrom În anul 1940 În planul Marelui Cartier General din anul următor? La această Întrebare se poate da doar un răspuns parțial. În anul care trecuse a crescut ura Împotriva evreilor În cadrul Armatei; s-a Întețit instigarea În presă; au sporit acuzațiile publice și oficiale despre o așa-zisă colaborare a evreilor cu sovieticii. Nu Încape Îndoială că atunci când s-a pregătit pogromul de la Iași, organizatorii au avut ca model pogromul de la Dorohoi XE "Dorohoi" . Naziștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cărei conducere am preluat-o, În mod efectiv a devenit șsecțiuneaț cea mai activă, rolul ei era cel mai important În Comunitate, căci cei jefuiți și cei sărăciți trebuiau ajutați. Am avut șatunciț noi văduve și orfani.” Regimul legionar a Întețit persecuțiile, senzația de catastrofă iminentă În cadrul Comunității și nevoia de a apela la ea. Teroarea legionară a fost la Iași mai grea și mai sălbatică decât toate manifestările ei În România, În afară de zilele pogromului de la București. „Doliul și jalea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
răspundea cu foc adevărat de patrule și unitățile În trecere prin oraș. Menționăm că alarma aceasta a coincis cu sborul unui avion inamic care a lansat 2 rachete roșii, probabil semnalul Începerii desordinelor. Focurile de armă din partea agresorilor s’au Întețit la cari se răspundea tot cu foc, de către patrule și unitățile militare În trecere prin oraș. șLaț ora 3 dimineața s’a Început controlul caselor depe străzile de unde se trăsese și de unde s’a continuat să se tragă Însă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
peste msăură că comuniștii intenționat trăgeau spre a putea Înlesni fuga evreilor arestați, spre a intimida pe cei arestați au tras asupra lor rănind și omorând parte din ei... spiritele s’au calmat Însă, pentru scurt timp, căci evreii comuniști Întețind focurile În oraș și mai ales În jurul Chesturii, spiritele s’au agitat din nou, continuându-se cu arestările. Toate evenimentele au fost comunicate permanent autorităților civile și militare care de altfel Își mutase sediul la Chestură. Toate aceste evenimente s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
pentru drepturile animalelor, ci din cauză că Shirley Grăsana nu știa, cu faldurile ei de grăsime unduind senzual, să se țină departe de haleala peste care se Întâmpla să dea. Am oftat. Departe de a spăla mizeria acumulată, ploaia părea că o Întețește, formând un strat zdravăn de noroi, funingine, excremente, pământ și pene - va trebui să evit să mă mai gândesc la asta În timp ce mănânc. Mă face să-mi piară orice poftă de mâncare. Una dintre marile probleme pe care eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ne Întoarcem? — Iartă-mă, Sam, spuse ea, trăgând adânc aer În piept. Dar mă enervez la culme ori de câte ori băieții ăștia au necazuri cu poliția. Pentru ei, e o joacă... Lou și cu mine o luarăm Înapoi, către sală. Vântul se Întețise și rafalele sale biciuiau podul. Instinctiv, ne-am aplecat și noi În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif și înfrigurat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
După un timp, se așeză pe marginea stâncii și începu să se uite la marea de un albastru închis, cu o crustă lucioasă de parcă ar fi fost emailată. Crestele valurilor erau albe, tivite cu spuma spulberată de vântul care se întețise și se răcise. Cerul însorit, pe care pluteau acum câteva fuioare de nori aurii, căpătase o tentă de albastru nordic, care lui Tom îi plăcea. Se simțea din nou fericit și își spuse: „Am să scriu un cântec pop pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai coborî un șir de trepte aeriene. Nu reușea să vadă nimic dedesubt decât alte împletiri de țevi, la un nivel mai coborât decât cele pe care le văzuse la început. Nu observase pereții laterali, și acum, când aburii se întețiră, nu putea distinge nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa se explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frânse. Șeful rămase câteva clipe În picioare lângă ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe nailon-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice, dar nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau mulți nesmintită Încredere În caiețelul lui Titel, unde se zvonea că apăreau mai multe cruciulițe decât salturile făcute de unul sau de altul. În timpul zborului cu parașuta puteau fi slobozite Îndelungi și meșteșugite măscări, din pricina cărora izbucneau și se Întețeau bătăi crunte, pentru că nimeni nu putea lăsa nepedepsite ziceri precum: „Mă-sa lu’ Vieru se fute cu soldați, ta-su-n pușcărie o ia de la bărbați!”. Titel și Onel au făcut reguli ca să se ocolească Încăierările. Cine voia să Înjure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când culorile Încetaseră să se rotească așa amarnic pe obrajii reclamantului, milițianul Îndrăznise să-i aducă la cunoștință ce și cum se petrecuse cu o noapte În urmă. Pe când făcea o tură prin sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care ulterior, la 14 aprilie 1939, avea să fie inclusă în statul italian sub forma unei uniuni personale, realizate prin intermediul regelui italian, Victor Emmanuel. Grecia și, implicit, interesele britanice din zonă erau astfel amenințate. În acest context, România și-a întețit eforturile în vederea obținerii unei garanții britanice. Din acest motiv, Alexandru Cretzeanu, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe de la București, a plecat la Londra într-o misiune confidențială, pentru a discuta propunerile britanice din 27 martie. În discuțiile pe care diplomatul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]