36,905 matches
-
în care se înscrie, creionat în stil naturalist, mediu ce-o va absorbi. în Fata morgana (1937), ne întîmpină un poet "cu capul în nori", Fișer al Sorcovei, care se convertește la lupta de clasă, atunci cînd un tovarăș "îi întinde o mînă frățească... pusă pe umărul lui, ca o seceră, ca un ciocan". împărțită între delir și confruntarea cu aspra realitate, conștiința sa se clarifică în sensul angajării revoluționare, ce comportă contacte conspirative în nocturnă, difuzări de manifeste clandestine, interogatorii
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
unor neologisme culte după model latino-romanic. Româna literară a preferat totuși paralelele în -țiune și mai ales -ție, formele propuse de Pumnul și adepții săi fiind ironizate de scriitorii vremii (Negruzzi, în Muza de la Burdujăni: "De nu vrei protestăciune / Să întind în orice loc"; Alecsandri, în Rusaliile: "ți-am dat esplicăciunile necesarii"... etc.). Multe creații efemere s-au păstrat doar în texte de epocă și în dicționarele mai vechi; în 1957, Dicționarul invers înregistra cîteva zeci de cuvinte cu terminația -ciune
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
neșanse, spaime, succes, inteligență, har, travaliu. Relații vii, relații moarte. Adevăr, minciună. Teatru. Mai este timpul acesta pentru teatru? Parcă nu. Mă gîndesc la amploarea unui fenomen, și nu la excepții. Efervescențele creatoare, spirituale s-au estompat. Aroganța mediocrităților se întinde peste tot. Cine pe cine minte? Un joc pervers, în care, de fapt, toată lumea știe adevărul. Scena, însă, nu iartă și lasă să se vadă derizoriul vremurilor care au pătruns în noi și au alterat zborul. Într-un mod teribil
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
spațiu verde bine îngrijit. în spate e curtea de recreație și, cu siguranță, un teren de sport. Multă vreme n-am înțeles proveniența zecilor de baloane poposite pe acoperiș, aliniate ca și cu rigla de-a lungul unui fir bine întins pe care distanța îl face invizibil. Un binoclu mi-a adus mai aproape povestea asta cu mingi, risipindu-le misterul. Gloria unor șuturi foarte înalte trebuia plătită și s-a plătit cu exilarea pentru totdeauna pe acoperișul fierbinte a celor
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
simple rafturi, dintr-un lemn de esență tare, maronie (să fi fost palisandru sau mahon, nu mai țin minte), neprotejate de geam sau de uși, necum să fie vorba de spații în vreun fel încuiate. Te-ai fi putut servi, întinzând mâna spre carte. Cu toate acestea, n-am văzut vreodată pe cineva dintre cei prezenți să-și permită gestul. Dreptul părea să aparțină exclusiv amfitrionului care, totdeauna amabil, nu ezita să-ți împlinească dorința. Ceea ce împărtășesc eu cititorului se reduce
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
și Cenaclului "Sburătorul", până la decesul criticului. Voi da un singur exemplu, absolut concludent și care are o legătură directă cu Agendele lui Lovinescu. Iată ce scrie Virgiliu Monda: "E. Lovinescu și-a consemnat zilnic impresiile în Jurnalul său care se întinde pe o durată de peste treizeci de ani. Din cele ce mi-a spus rezultă că a notat în acest Jurnal nu numai evenimente sau fapte importante, ci și întâmplări mărunte, persoanele întâlnite în oraș sau care l-au vizitat acasă
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
lui Trubendal cele declarate de Lovinescu? Este neîndoielnic că Monda nu inventă pur și simplu spusele lui Lovinescu și că acestea au măcar în parte o bază reală, în ciuda anumitor inadvertențe comise de cel care le relatează: Agendele nu se întind pe o perioadă de "peste treizeci de ani", ci acoperă o durată de două decenii neîmplinite. în timpul regimului lui Antonescu, Lovinescu a publicat în repetate rânduri articole, scrisori deschise, confesiuni autobiografice și cărți. (continuare în numărul viitor)
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
deasupra noastră. Noaptea aceea a fost pentru mine emblematică pentru Festival. Și am plecat cu această imagine. Am stat, laolaltă, oameni din toată lumea asta, spectatori obișnuiți, țăranii din Ocna, uimiți și bucurați la propriu de magia teatrului, fastuos, care le întinde mîna și care le arată că viața înseamnă și poveste. Am coborît în Sibiu și curtea teatrului gazdă s-a umplut. M-am uitat cum muzica maramureșenilor-artiști din Iza, inepuizabili, intră în noi, în fiecare. O curte plină de oameni
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
1947 tocmai în Peru. Aveau amândoi cosmopolitismul în sânge, îl trăiau în viața de familie, iar amprenta lui se vede și în literatura pe care o scriu, în moduri total diferite. Cugler devine și el un izolat, căruia îi va întinde o mână salvatoare, deși era prea târziu, Ștefan Baciu, care îi publică postum, în 1975, la Madrid, volumul Vi-l prezint pe }eavă. Adevărul este că, deși situat la capătul lumii față de agitația europeană a exilului românesc, totuși Grigore Cugler
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
nopții, cînd se termina programul. în general, îi ținea companie mama lui, așezată într-un fotoliu, brodînd sau croșetînd, cu ochii ei cenușii înguști și buzele subțiri, strînse, care-i dădeau o înfățișare severă, îmbufnată. Yoel, îmbrăcat în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta cu strictețe perioada de doliu, în pofida faptului că
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Expresionismul decepției se manifestă în prea palide relicve ale senzațiilor fizice ale morții sau prin cunoscutele tropisme ale thanatofiliei rebreniene: "Amărăciunea. Și răceala îmi dârdâia sufletul, mi-l sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
retractili, / de nu cumva o fi un spectru / de greiere, cu corzi și plectru, / sau un păianjen într-o pânză / ultrasensibilă, la pândă, / un zaț uscat în filigean, / spărtura unui negru geam, / o picătură de cerneală / pe care-o tot întinzi pe coală / și-o trențui, adormit pe sfert, / cu vârful penei, conirostru, - / Ť... o insulă? un munte? o apă? un deșert?ť / De ce, fărî de-a începe,-ar sfârși periplul nostru?" În absolut, poezia se (re)produce aproape combinațional tocmai
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
se poate face decît printr-un hohot de plîns. "Ul își puse mîinile la ochi. Ea se aplecă și i le desfăcu încet, încă rîzînd. Pe fața cu un rictus chinuit a bărbatului ei curgeau lacrimi. Rîsul îi dispăru. Se întinse lîngă el, jos, pe dalele răcoroase și suspină cînd Ul o cuprinse cu un gest brusc, înfundîndu-și nasul în bluza ei și hohotind disperat"
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
și mă întreabă ce port în buzunarul drept... Mă uit și eu mirat de întrebare și zic... Scînteia!...Bine,bine, zice, dar cum o ții? Și-mi face semn să i-o dau. Scot ziarul din buzunar și i-l întind, neînțelegând... A. îl netezește bine , cum era împăturit, - îmi arată grav prima pagină pe care se afla tipărit enorm portretul lui Stalin, și-mi spune pe un ton de imputare pe care nu aveam să-l uit niciodată, precum și figura
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-o înjure. Flora îi tăie calea docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
istoria unei familii tarate care va ști însă mereu, singură împotriva tuturor - clișeul există, nu-l pot ocoli -, să-și păstreze sîngele și mîndria, care va ști să îndure o viață cum puțini sînt în stare să ducă. Saga se întinde pe un secol. Capitolele ei sînt întrerupte de intermezzi în care Camilla, fiica lui Rocco Mascalzone - nepoata lui Luciano - povestește, în finalul cronologic al narațiunii, noului preot al satului, umilințele și forța cu care a știut să le îndure de-
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
Sud, romanul este "solar, profund umanist": un clișeu încă viu, la capătul atîtor experiențe estetice destructurante. Literatura "tînără" dincolo de iluzii Adaug și eu propria-mi mărturie: cartea se citește, cum se spune, pe nerăsuflate, poate aș fi terminat-o deja, întins pe băncuța din librăria Gibert Joseph, dacă nu s-ar fi anunțat la un moment dat închiderea. Avînd în memorie vîrsta autorului, 32 de ani - repet -, mă gîndesc cît de naiv este la noi acest soclu al Ťliteraturii tinereť cu
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
Adrian Terian Fără a înceta să reprezinte un stil inimitabil, Cornel Regman este expresia unui mod-de-a-fi-critic, încadrându-se într-un filon bogat care se întinde în literatura noastră de la Ilarie Chendi și Șerban Cioculescu până la, să zicem, Nicoleta Sălcudeanu și Mihai Iovănel. șugubăț și peant, ludic și didactic, cârcotaș și tipicar, sceptic de serviciu care nu face rabat nici autorilor, nici operelor, Regman a fost
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
Constanța Buzea E ceva timp de când am citit cu creionul în mână, înaintând anevoie în textul întins preț de câteva tomuri. Vreo două mii de pagini scrise cu asprime didactică într-un stil care mi s-a părut naiv, poate în gustul vremii. Autorul, om al bisericii, trăitor pe la începutul celuilalt veac, știa totul în amănunt, ca practicant
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
în jocul pe care piesele sale îl construiesc din convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut întinse celor care montează piesa și, prin aceasta, satisfacții orgolioase oferite cititorului în defavoarea privitorului. Un singur exemplu: Robinson, din Insula, oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
luptă disperată pentru conservarea demnității umane atît de grav ultragiate, Ion Lucian Murnu este și un atent și rafinat analist al creației artistice, în general, și al creației proprii, în special. El scrutează, în bogate însemnări de jurnal care se întind pe durata a cîtorva decenii, orizontul uman și istoric al unui timp încărcat de ostilități și de evenimente dramatice, pe care el l-a străbătut cu discreție și cu o neînduplecată rectitudine morală.
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
mai bine de două luni într-un mai mult decît vivace schimb epistolar: "Nu pot uita severitatea cu care într-o zi m-ați întîmpinat. Vă așteptam la Casa Scriitorilor. Erați cu Sorin Titel, care-mi adusese cărțoiul. Mi-ați întins o mînă gravă. Fața avea ceva inchizitorial, nici o nuanță că m-ați mai fi văzut undeva! Ochii extrem de exacți, fără undă de milă. Am tresărit de această nouă ipostază, necunoscută mie" (p. 234). I-a expediat sau nu Emil Brumaru
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
mititei. Textele sunt aruncate neglijent, aparent în joacă pe o structură bine gândită, în care destinele se încrucișează ca în Tolstoi sau Dostoievski. La nivelul construcției și al strategiilor narative Cosmin e cel mai tehnic dintre toți. E ludic, neserios, întinde la maximum coarda autobiograficului, relatează experiențe erotice mit(oman)izate și derizorii inițieri sexuale pentru a călca, brusc, într-un abis ontologic răsărit de nicăieri: Am rămas și eu așa, cu pantalonii scurși în lungul picioarelor, deasupra teneșilor jilavi. Privirea
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
de a fost aievea ori doar i s-a părut. După câteva secunde Îl auzi din nou, chiar mai clar. Ce ar putea fi? — se Întrebă, dar În capul său răspunsul nu era de găsit și oarecum Înciudat de aceasta Întinse mâna spre a-l trezi pe tatăl său care doar la câțiva centimetri de el pufăia de zor răpus de oboseala unei zile trecute. Reuși doar la a treia Încercare, deși omul ca orice cioban avea ceva simțuri treze pentru
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
pe zăpada foarte puțin bătătorită. Văzându-l așa gol nea Ion Ursache aproape se cruci și lăsând treaba ce Începea s-o pornească veni spre el. — Ei da, că bine arăți! Măcar de-ți luai ceva deasupra. Ia! - și-i Întinse un cojoc gros de oaie În care copilul aproape dispăru simțindu-i imediat căldura. El Însă voia mai degrabă să știe ce-a fost cu țipătul de mai Înainte și care l-a trezit, așa că porni a se cățăra pe
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]