4,963 matches
-
apă rece, bleu, țâșnitori dulci umplu întreaga ta tabără de luptă, norocul revine în trupul și în mintea ta, îți continui drumul cel plin de stavile. șase deasupra: încercarea foarte grea a trecut, acum fukurokuju redevine capul tău, cu piele întinsă pe față, fără riduri, cu labirintul creierului tău intact, fără urme de măcel, jurōjin se întoarce în gâtul tău, răsucitorul atent al capului și ochilor tăi, care detectează cele mai mici detalii ale cărării tale anevoioase, bishamonten se face la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să te apropii prima oară de cavalerul tău, cel priceput în strategie și navigație, multe nefericiri ai avut înainte și te-ai simțit mereu irosită, nefericirile acelea revin în visurile tale și îți rod stomăcelul tău bun, de fibre musculare întinse cu grijă și întoarse de jur împrejur pe curbura ceamică a stomăcelului, cât și pe marea curbură a stomăcelului, trebuie să faci puțin ceai de flori de notholirionlila, cu apă din lacul kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, trebuie să iei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de galapagos nu contenesc să se dezbrace din respect pentru tine, să ai crătiți bune și scăunașe bune, de stat pe prispă și privit la viața ta, în apus. câte puțin era o după-amiază de vară cu țânțari și plictiseli întinse pe spate mi-era și foame, și greață, în același timp, greață de toate zilele la fel identice, ca puii de pește, care se nasc deodată și înoată în bancuri uriașe prin marea transparentă, lângă mal foame de ce am visat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
greutatea fulgilor albi și vii ai plopului uriaș, fulgi care s-au depus fără știrea ta pe acoperișul grădinii suspendate a dragostei tale, covertina cea mare se prăbușește, grădina cade sub încărcătura nemaivăzută a fulgilor albi mișcători, este o capcană întinsă de împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi, el a făcut cadou de nuntă frumoasei fete virgine, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei, prăbușirea grădinii tale calde, este timpul să acționezi rapid, ai noroc, ai pregătit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
strigăt, fără plânset, adormi și visezi în mersul tău lin, precum soldații, ți se arată înainte prințesa ta strălucitoare, luo na, care înfață cuibușorul ei cald, în care te așteaptă, cu unghiile făcute cu dulceață de cireșe amare și genele întinse cu o antenă de furnică albă. prințesa mea de decembrie azi aștept un cadou pe care sigur nu am cum să-l primesc îmi pun o dorință cât o geană mă rog, aștept o zăpadă pe pleoape o alunecare pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru cliente, cu oferte din cele mai apetisante pentru luna de miere, ți-l și imaginezi pe prințișorul shangdi di liwu făcând scuba diving, printre peștii luminoși, cu fețe urâte, hi, hi, ce haios ar fi, te vezi pe tine întinsă pe plajă, cu ochelari de soare, în așteptarea unui bloody mary, cu care să sărbătorești apusul în ocean... ce frumos! nouă deasupra: cele treizeci de fetițe cu cap de crizantemă îți fac acum masaj, tu citești paginile cu excursii opționale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îți simt respirația, acum pot și eu, în sfârșit, adormi. nouă în primul loc: visezi că navighezi pe o mare calmă, la cârmă este abílio, marinarul portughez cu barbă albă, ochelari și o cămașă groasă de cânepă, pânzele late sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ai crezut că sunt frumoasă iată frumusețea mea toată. Dacă ai crezut că sunt cuminte iată cumințenia mea toată, Ieronim. Iubește-mi gura, pentru că-ți rostește numele. Iubește-mi ochii, pentru că te privesc. Iubește-mi mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste vreun an-doi, să-ți văd pielea pe băț, întinsă la soare, Dumane, și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de prost, să-l călăuzesc, să-l învăț și să-l șmotresc de dimineață până seară să vezi numai ce-aș scoate dintr-însul... Nu cum s-a întâmplat mai anțărț colo, la Mărul lui Adam... MAVRICHIE: Ei, s-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te văd pe tine... (se întoarce spre ușă) și pe sfinția lui, Maica Precistă să-l răsplătească. (merge spre fereastră) Iaca și-un car cu proțapul ridicat și, mai la vale, pe gardul cela de nuiele, o pereche de izmene întinsă la soare. Bogdaproste...! BABA SAFTA: Ai văzut minune, oameni buni! (Trece și ea spre fereastră) Iaca, eu nu văd de-aici izmenele despre care spunea Fira... BABA FIRA: Să nu uit, păcatele mele... (se întoarce la Sisoe, bagă mâna adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
arată că are și el. Era ucrainean. Da’ tot blonziu ca un neamț. Ne-a explicat el unde găsim mai ieftin. Aveți zwei kinder, două camere. Și mit frühstück, altfel nu se putea. Lasă dom’ne că dormim noi acolo întinși pe jos, vedem noi cum. Nein! Nu se poate! Au început ei să facă combinații, că dorm io cu băiatu’ și mama cu fata! Până la urmă, lasă, dă-ne camerele! Hai să facem câte un duș, că eram mizerabili după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și porni în goană spre coechipierii săi. Simona rămase cu mâinile întinse către copilul care alerga strigâdu-l cu glas sfârșit: Răducule, dragule, puiul mamei!... O soră de ocrotire care o urmărise și asistase frecvent la scene asemănătoare în perimetrul spitalului, trecu cu vederea duioasa ei întâlnire cu trecutul... Când Simona reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cunoșteau bine acțiunile de grănițuire, care s-au extins cu timpul În Dobrogea și În zona Sibiului. Popoarele germanice, printre care longobarzii, germanii de astăzi Își construiau case la distanță unele de altele pentru a-și asigura suprafețe de pământ Întinse În jurul caselor, teritoriul fiind organizat cu mult mai târziu. În Principatele Române, pe timpul domnitorilor Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, au existat primele preocupări pentru delimitarea moșiilor, scop În care s-au Înființat așa zisele „comisii obștești”, care hotărau punctele
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-o carte? / ... amară-mi este vina / de-a mă hrăni / din flăcări și tac / când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îmi vine să răscolesc pământul cu unghiile până la sângerare”. Îndelung și zadarnic am tot așteptat un semn. M-a adus la realitate durerea de mijloc care era tot mai deranjantă, așa că am revenit În cameră și am stat o oră Întinsă În pat, răsfoind din nou cărțile luate cu mine ( Holderlin - Hyperion; Panait Istrati - Cum am devenit scriitor; Nicolae Țic - Jurnal de toamnă; Laurențiu Fulga-Moartea Lui Orfeu). După-amiază, am ajutat-o pe măicuța A. la strânsul petalelor de trandafir, ofilite și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
picioarelor în sfoară și o poziție orizontală a acestora, paralelă cu solul, conform cerințelor Codului de punctaj FRG. În faza de zbor trunchiul se află la verticală, coapsa piciorului din spate nu este mai jos de 90 grade, picioarele sunt întinse la maxim; se corectează în permanență greșelile de ținută și de execuție. La săritura cu forfecarea picioarelor îndoite înainte și la săritura grupată genunchii se ridică cel puțin până la orizontală, trunchiul este drept, 50 capul sus. Se insistă pe corectitudinea
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din nou, acolo pe piatră, cu mâinile în poală, ograda este pustie, în mijlocul ei un sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit prea devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și trecere atât la femei, cât și la bărbați, femeile satului erau geloase pe mama fiindcă se măritase cu unul din cei mai chipeși bărbați din împrejurimi, răsfățată de familie și de bărbat, ferită de muncă din pricina bolii. O văd întinsă în sicriu cu o expresie de tristețe și surpriză pe față, frumos îmbrăcată, cu cizmele pe care și le făcuse de curând la comandă, cu mâinile împreunate pe piept, simt cum o liniște caldă îmi pătrunde în trup, închid ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strepezit, nu mai e la modă să mori din dragoste, sună ca în japoneză, lumea trăiește la suprafață, de o vreme încearcă și ea să se ia peste picior, numai că râsul îi cade în călcâie de fiecare dată. Stă întinsă pe pat cu simțurile răvășite, imaginea lui Alex i se dilată în creier, se strecoară în fiecare celulă a corpului presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]